UE: 20 de „summituri” în 10 luni şi 705.200 migranţi – mult zgomot pentru nimic

Nimic nu explică mai bine dimensiunea problemei migranţilor cu care s-au confruntat în 2015 statele din UE şi din afara ei decât cifrele următoare: de la începutul anului şi până acum, peste 700.000 de persoane au migrat în Europa – via Marea Mediterană, iar cifra creşte pe zi ce trece -, ceea ce a creat o presiune uriaşă asupra Uniunii şi a ţărilor parcurse de ei, punând la grea încercare cooperarea dintre acestea, şi aşa destul de delicată. Cum situaţia s-a deteriorat constant, conducerea UE a procedat cum a mai făcut-o în cazul crizei datoriei Greciei – a convocat câte un summit, la care participarea a fost de 100%, consensul afişat sau declarat – la fel, numai deciziile aplicate ulterior de fiecare stat membru au diferit cam întotdeauna.

Aşa se face că, duminică, 24 octombrie, am consemnat al 20-lea summit din 2015 consacrat problemelor migraţiei, în vreme ce, în 2014, UE a avut opt asemenea întâlniri „la vârf”, iar în 2013 – nouă! Fireşte, nu putem nega preocuparea UE de a răspunde corespunzător unei crize continentale, dar, deopotrivă, nu putem trece cu vederea că ea face faţă tot mai greu – sau chiar deloc – problemelor acute create de migraţia atâtor zeci de mii de persoane. Dovadă sunt atât summiturile în cascadă desfăşurate până acum, care aproape au demonetizat-o, evidenţiind incapacitatea celor 28 de state membre de a acţiona în comun şi eficient, cât şi deteriorarea relaţiilor dintre unele ţări din Uniune, conduse adesea de interese meschine. Dintr-o atare perspectivă, cum poate fi catalogat faptul că între unele state membre au apărut garduri de sârmă ghimpată ori s-au închis graniţele? Ultima de pe listă este Austria, care a anunţat, la 28 octombrie, că va face unul la graniţa cu Slovenia. Că unele ţări din Spaţiul Schengen au construit garduri la frontierele cu state colege din UE, cazul Ungariei în relaţia cu România, fiind elocvent? Dar au făcut la fel şi la frontierele cu ţări europene, din nou zidul construit de unguri pe cei175 kmde graniţă cu Serbia trebuind citat. S-a ajuns ca unele regiuni dintr-o ţară să critice vehement guvernul unui stat pentru felul cum gestionează criza migranţilor. Cel mai recent exemplu îl furnizează landul german Bavaria, care a vitriolat guvernul de la Viena pentru măsurile pe care le-a luat. Mai exact, conducătorul acestui puternic land, Horst Seehofer, a acuzat autorităţile de la Viena că trimit mii de refugiaţi spre Germania fără a avertiza în prealabil landul său. Cum era de aşteptat, poliţia austriacă a respins acuzaţiile, spunând că Bavaria este cea care filtrează de o manieră excesivă intrările refugiaţilor. Aşadar, asistăm adesea la măsuri radicale, dure, drastice, excesive chiar, faţă de migranţi, care nu au nimic de-a face cu trâmbiţatele drepturi ale omului, cu cel al liberei circulaţii şi cu principiile invocate când au fost create UE şi Spaţiul Schengen.

În acelaşi timp, mult invocatul Spaţiu Schengen a devenit un fel de reper teoretic, întrucât, în realitate, când UE s-a confruntat cu probleme foarte grave precum migraţia în masă şi din direcţii diferite – Africa, prin Libia, în principal, sau Grecia şi, mai ales, Turcia, pentru cei refugiaţi din Afganistan, Irak şi îndeosebi Siria -, acest spaţiu special a devenit caduc, arătând artificialitatea lui şi lipsa de realism a celor care l-au imaginat şi promovat pe criterii cel puţin stranii, dacă nu chiar stângiste.

În acest context politic şi social delicat ar trebui avut în vedere cu prioritate faptul că, pe continent, creşte constant numărul euroscepticilor, la nivel naţional şi personal, şi se acutizează sentimentele xenofobe. Astfel, duminică, în alegerile legislative din Polonia au triumfat euroscepticii conservatori catolici, antiimigranţi, ceea ce este grăitor, cu atât mai mult cu cât schimbarea intervine după opt ani de guvernare cu bune rezultate economice, lucru care contează enorm într-o ecuaţie electorală. Ca urmare, frontul euroscepticilor a sporit consistent, cadru în care trebuie ţinut seama şi de ponderea Poloniei la nivelul UE şi, implicit, al întregii Europe. Rezultatul scrutinului din Polonia – unde conservatorii catolici au triumfat şi datorită unui program social cu multe măsuri autentice de stânga, dar cu referire expresă la antiimigraţie – va avea impact şi asupra unora de acelaşi fel din Europa, aşa cum va influenţa şi raporturile cu statele vecine în ce priveşte măsurile privind imigranţii. Mă refer, în primul rând, la Germania, unde cancelara Angela Merkel poate revendica drepturile de autor în stârnirea uriaşului val de migranţi după jumătatea lunii august.

Toate indiciile de până acum arată că situaţia migranţilor se va deteriora în continuare, ceea ce, după cum spunea Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, ar putea „provoca un seism în peisajul politic european”, ce pune în cauză cel puţin principiul liberei circulaţii. Ar mai trebui observat că, brusc, liderii europeni au început să se preocupe de cauzele care au dus la această bejenie în masă, nominalizând intervenţiile aviaţiei ruseşti în Siria. Perfect adevărat, dar, până la 30 septembrie a.c., când au început ele, ce a provocat această migraţie în masă? Întrebări retorice, cele 20 de summituri ale UE de până acum fiind, în ultimă instanţă, un loc de dres busuiocul, cum se spune atât de expresiv în româneşte.

Între timp ce se întâmplă la faţa locului? Despre Germania, revista franceză „Le Point” scria miercuri că se îneacă în valurile de migranţi, dat fiind că, odată cu sosirea iernii, un nou aflux de cereri de azil a gripat eficacitatea sistemului german de primirie a acestora. Concomitent, numărul imens al celor care aşteaptă la frontiera austriacă începe să arate că „modelul” promovat de Angela Merkel s-a fisurat de-a dreptul periculos. De altfel, ea a scăzut mult în sondaje, ajungând la 36%, cel mai slab nivel în ultimii trei ani, ceea ce o dovadă clară. Or, Merkel poartă există tot mai multe voci care se referă la adevăratele cauze ale acestui exod uriaş aduce a trezire la realitate. În context, oricât ar părea de năstruşnică, să notăm declaraţia incendiară a lui Donald Trump, cel aflat în fruntea sondajelor privind nominalizatul republican la prezidenţialele din SUA. „Lumea s-ar fi simţit mai bine dacă foştii dictatori irakian Saddam Hussein şi libian Muammar Kadhafi ar fi fost azi la putere”, a declarat el la CNN. E un punct de vedere!

Revenind la exodul uriaş al migranţilor, este limpede că el nu mai poate fi controlat cu una cu două, iar UE a capotat cel puţin în Balcani, eveniment cu implicaţii incalculabile, chiar dacă va convoca un nou summit pe tema asta.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.