Violența în spitale dăunează grav sănătății

Recentele incidente cu agresiuni asupra unor cadre medicale din spitalele românești ne-au făcut să ne întrebăm de ce este atât de multă violență în spitale și cine se face vinovat de această situație. Și nu vorbim numai de violența unor pacienți sau părinți, care își varsă nervii și frustrările pe un medic sau o asistentă, ci și despre agresiunile „halatelor albe“, de cele mai multe ori verbale.

În urmă cu câteva săptămâni, a apărut un studiu care urmărea ce se întâmplă cu echipele medicale atunci când părinții sunt obraznici și nerespectuoși cu doctorii. În acest studiu, un actor a interpretat rolul unui tată al cărui copil nou-născut era la terapie intensivă. Rolul său era să facă diverse remarci obraznice la adresa personalului medical care se ocupa de presupusul fiu. Ca urmare, aceștia au lucrat mai greu în echipă, comunicarea cu pacienții sau părinții lor a fost dificilă și au întâmpinat dificultăți în a stabili unele diagnostice.

Presiunile nu trebuie să afecteze medicii

„Cu siguranță părinții sunt uneori foarte obraznici sau poate mai mult de atât, chiar ostili. Și asta poate fi supărător. Dar nu cred că ar trebui să afecteze abilitățile medicale sau să influențeze deciziile medicale. Să zicem că ești medic la terapie intensivă și ai un conflict verbal sau mai grav de atât cu un părinte. Asta nu-ți poate afecta modul în care vei resuscita un alt copil, care are nevoie de tine urgent. Pentru că, până la urmă trebuie să știi să reacționezi în diverse feluri când ești sub presiune. Asta face un medic“, explică Dorian Enescu, medic chirurg.

Mulți dintre români arată cu degetul spre medici, de cele mai multe ori acuzându-i că sunt necomunicativi sau că nu sunt profesioniști. Lucru susținut chiar și de către unii medici români care lucrează sau au lucrat în străinătate și care spun că, în Occident se acordă o mai mare importanță comunicării dintre pacienți și medici. Alți pacienți spun că trebuie demonstrată politețe față de oamenii care au grijă de sănătatea noastră. „Violența și grosolănia sunt peste tot în jurul nostru. Pacienții se plâng de doctori, asistente și recepționiste lipsiți de respect, în timp ce și aceștia au povești despre pacienți și aparținători violenți sau și despre alți medici“, povestește un alt medic, de la Spitalul Universitar din București. Niciuna dintre aceste situații nu este o surpriză. Mai ales că dai peste tot felul de articole pe Internet despre cazuri ce implică violențe din partea pacienților și părinților față de cadrele medicale. Dar să nu ignorăm și cazurile de conflicte între cadrele medicale înseși.

Conflictele între cadrele medicale

Un studiu britanic din 2015 preciza că obrăznicia, violența și grosolănia între medici afectează 31% din doctori și se întâmplă de câte două ori pe săptămână sau chiar mai des. Cercetătorii au stabilit că grosolănia ar fi specifică unor anumite specializări medicale: radiologie, chirurgie generală, neurochirurgie și cardiologie. Tot ei au stabilit că cei mai afectați sunt studenții la medicină și rezidenții.

În România, medicii rezidenți se feresc să arate cu degetul spre unul sau altul dintre colegi, fie de teamă și rușine, fie că este vorba de mentorii lor. „Profesorul meu îmi este și mentor. Îl apucă uneori nervii și mă face în toate felurile. Câteodată are dreptate. De cele mai multe ori, însă, nu. E o meserie unde nu se poate vorbi cu «te rog frumos, încearcă să-l resuscitezi. Dacă ai putea să te grăbești», asta e. Se poate zice că o face și dintr-un soi de protecție, iar eu am foarte multe de învățat de la el. Nu mă afectează în ceea ce fac, pentru că m-am obișnuit și oricum știu că nu o spune cu răutate“, povestește, cu zâmbetul pe buze, Florin, medic rezident la Spitalul de Urgență.

Cum se impune un profesor în fața rezidentului

Presa e plină de cazuri în care medici cu experiență sunt acuzați de mai tinerii lor colegi de folosirea unor cuvinte triviale și înjurături la adresa lor. „Moralul unui medic tânăr sau student la medicină poate fi afectat de o serie de experiențe, de tratamente agresive din punct de vedere verbal sau fizic venite din partea oricui, de la medic la asistente. Un astfel de tratament față de medicii tineri poate duce la stări de stres descrise prin „burnout“, depresie sau abuzul de alcool și alte substanțe. Nu este suficient să le spui agresorilor să se oprească. Grosolănia pornește din cinci mari puncte de vedere: un volum prea mare de muncă, lipsa de sprijin, siguranța pacientului, ierarhia și cultura. Poate că nu este evidentă vreuna dintre ele atunci când se întâmplă, dar este important să recunoaștem diferitele metode ce pot fi abordate într-un limbaj acid și lipsit de respect în spital“, explică Diana Matei, psiholog.

Ba mai mult, medicul chirurg Sorin Constantin explică de ce este important să fii un doctor care se impune cu respect și fără injurii în fața colegilor și să comunici eficient cu pacienții: „Ca medic cu experiență, să fii grosolan cu un student sau rezident îți scade respectul în ochii lor, nu mai ești profesorul care ar trebui sau ai sperat să fii. Dacă ești grosolan cu un pacient sau un membru al familiei ai eșuat nu numai ca medic, dar și ca om. Așa se poate ajunge și la agresiunea din partea pacientului sau părintelui, din cauza proastei comunicări. Pentru că nu au de unde să știe dacă așa e medicul de obicei, dacă are o zi proastă sau poate i-a murit alt pacient. Medicul trebuie să fie întotdeauna însoțit de tact. În orice situație“.

Aroganța și violența verbală vin uneori din cauza presiunii din mediul medical. „Singurul context în care ar putea exista justificare pentru impertinență este acela când miza este siguranța și viața unui pacient, când cineva bate din picior și cere o acțiune imediată sau atunci când o persoană a făcut o greșeală gravă și trebuie certată“, explică psihologul Matei.

Agresiunile verbale ale profesorilor îi pot afecta, uneori, pe tinerii medici

Poate fi și o chestie de percepție

Dorian Enescu își amintește de un episod din cariera sa: „Cu mulți ani în urmă, am făcut un rezident să plângă, într-o dimineață. L-am întrebat de mai multe ori, pe un ton răstit, de ce nu a verificat o anumită probă de sânge. El a interpretat chestia asta ca fiind o desconsiderare publică, sugerându-i că a riscat viața pacientului. Am fost oare prea dur? Prea nesimțit? Poate. Starea de bine a rezidentului nu era prioritatea mea. E destul de dificil să-ți dai seama dacă această «defăimare» publică a ajutat pacientul sau doctorul. Uneori, grosolănia este o chestiune de percepție. Când mama mea era în spital, acum trei ani, m-am iritat foarte tare când unul dintre medicii care veniseră la rondul de dimineață (medicii îndrumători merg cu rezidenții împreună la vizitele de dimineață de multe ori) stătea cu nasu’ în telefon. Deși, probabil, el îl folosea ca să se documenteze despre ce se discuta: schimbarea dozelor de medicamente, analizele de laborator, consultațiile, sau poate doar își lua notițe. Era o chestie de percepție. Pentru că, poate dacă folosea hârtia și creionul, nu m-aș fi supărat“.

Tot mai multe cazuri de agresiuni

Numărul pacienților sau al rudelor care devine agresive cu cadrele medicale, chiar în incinta spitalelor, este tot mai mare. Cel mai recent caz de agresare a unui medic a avut loc în urmă cu două săptămâni, la spitalul „Marie Curie“ din Capitală. Medicul a fost agresat în cabinetul său, în timp ce le comunica părinţilor unui copil că acesta are o afecţiune respiratorie uşoară şi nu se mai impune spitalizarea sa. În urma agresiunii a suferit o hemoragie intraoculară. Părinţii au fost nemulţumiţi de acest diagnostic, ei susţinând că este vorba despre o afecţiune mai severă, iar atunci, tatăl copilului l-a luat la palme pe medic, până când acestuia a început să îi curgă sânge din ochi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.