Ion Augustin Nicolae Rațiu s-a născut pe 6 iunie 1917, la Turda. Membru de seamă al familiei Rațiu, a fost fiul avocatului dr. Augustin Rațiu, din Turda, care la rândul său a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii, Nicolae Rațiu (decedat în 1933). Mama sa, Eugenia Rațiu, a fost fiica lui Ion Codru-Drăgușanu. A urmat școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. În 1943, Rațiu a obținut o diplomă în economie de la Universitatea Cambridge (Anglia).
În 1940, Ion Rațiu a fost numit consilier la Delegația română din Londra, sub ministrul Viorel Tilea. Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington) și finanțat Fundația Rațiu. De asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi. Are doi copii: Indrei și Nicolae.
Un vis frumos
După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea Partidului Naţional Țărănesc, alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 („Duminica Orbului“, 20 mai), unde a obținut doar 4,29% din voturi și s-a plasat pe locul al treilea, pentru că „nu a mâncat salam cu soia alături de noi“. „FSN dacă votați, trandafiri o să mâncați“ – s-a strigat în Piața Universității, în zadar. Cum ar fi arătat România astăzi dacă românii l-ar fi preferat pe Ion Rațiu? Un vis frumos care s-a spulberat. A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv, la cele din 1992. În 1996 a devenit deputat de Arad tot din partea PNȚCD. În 1991, a înființat ziarul Cotidianul.
Despre „spiritul toleranţei transilvane“
Ion Raţiu a ţinut un jurnal din momentul în care a plecat din România (aprilie 1940) până în preajma decesului (ianuarie 2000). Până în prezent, s-au editat volumele care privesc perioada 1989-2000 și, foarte recent, a fost lansat la Bookfest, la Editura Corint, „Jurnal, vol. 1 – Începuturile unui exil îndelungat (1940-1954)“.
Radu Carp a citit volumele care privesc perioada 1989-2000 şi spunea, printre altele, în 2015: „Este frapant să citeşti în jurnalul lui Ion Raţiu caracterizarea pe care o face vizitei lui Viktor Orban în secuime, în 1998. Reflecţiile sale sunt extraordinar de actuale astăzi, la 17 ani de la acel eveniment. Raţiu consideră că cei aflaţi la putere (partidul său, în speţă) nu ar fi trebuit să se rezume la a da declaraţii de respingere a afirmaţiilor în favoarea autonomiei maghiarilor, ci era indicat să îi ofere o surpriză lui Viktor Orban: să-l întâmpine la venirea în ţară, să-l acompanieze la şcoala de vară de la Băile Tuşnad, să-i ofere argumente contrare de faţă cu comunitatea maghiară, în mod civilizat şi pertinent. Izolarea politicienilor din Ungaria nu duce decât la escaladarea artificială a unui conflict, cel puţin la nivel verbal. A-i întâmpina pe oaspeţi şi a sta de vorbă cu ei este, potrivit lui Raţiu, spiritul toleranţei transilvane, practicate încă de la Edictul de la Turda din 1568 (cu care se mândrea, fiind semnat în oraşul familiei sale). Politicienii de astăzi ar trebui să citească aceste rânduri din jurnalul lui Ion Raţiu“.
Când mă gândesc că Ion Rațiu a revenit în România, în 1990, ca să lupte pentru democratizarea țării, și câte a îndurat, și că milioane de români au părăsit definitiv România din 1990 până acum, dezamăgiți, nu văd altă cauză importantă a acestui exod extrem de grav decât lipsa de educație patriotică, lipsa de caractere; s-au dus la de-a gata în loc să rămână și să lupte.
10 porunci ale exilului românesc
Iată – spre luare aminte – cele 10 porunci ale exilului românesc, citite de Ion Rațiu în 1984 la Geneva, la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL):
1. Fii mândru că ești român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil, vechi. Civilizația are rădăcini adânci în pământul țării noastre.
2. Afirmă-ți dragostea pentru patrie de câte ori ai ocazia. Nu pentru că ești șovin, ci pentru că dorești să-i servești pe cei rămași acasă.
3. Apără drepturile poporului român în totalitatea lui: nu regățeni, transilvăneni, basarabeni, bănățeni, timoceni, aromâni sau megleniți. Toți suntem români.
4. Ajută-ți compatrioții: din mai puținul ce ai, dă-ți tainul; nu-l precupeți.
5. Susține instituții românești din diaspora oricât de modeste și imperfecte ar fi.
6. Nu critica niciodată, nici măcar „prietenește“, pe românul care se străduiește să apere sau să promoveze cauza națională. Fă tu mai bine.
7. Nu aduce nicio critică, nici măcar „constructivă“ semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă; făcând mai mult și mai bine decât face el.
8. Fii totdeauna conștient că gelozia, invidia și calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat și slab care nu mai are nici țară și nici poziție în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care guvernează la București pentru că ei siluiesc voința poporului român. Opoziția față de eforturile altor patrioți români este irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru țara ta, pentru țara din care te tragi și pentru compatrioții tăi, oricât de modest sau neînsemnat; dar fă-o în fiecare zi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.