Monica Lovinescu, critic literar şi eseist, stabilită în Franţa, după 1947, a fost una dintre personalităţile centrale ale exilului românesc, una dintre vocile cele mai cunoscute ale criticii literare româneşti, prin intermediul postului anticomunist Radio Europa Liberă.
S-a născut la 19 noiembrie 1923 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali. A fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu şi a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, verişoară a prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia Lovinescu, nume de marcă în patrimoniul personalităţilor române.
A început studiile primare în particular, fiind înscrisă, în 1934, la Liceul Notre Dame de Sion unde a susţinut bacalaureatul în 1942, potrivit volumului „Dicţionarul Scriitorilor Români” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1998).
A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (licenţa în 1946), a fost timp de un an, asistenta lui Camil Petrescu la seminarul de artă dramatică (1946-1947), apoi a plecat cu o bursă la Paris în Franţa, unde a cerut azil politic la începutul anului 1948, potrivit https://moldova.europalibera.org şi https://humanitas.ro.
În Franţa a făcut parte din câteva companii teatrale de avangardă, a semnat, în colaborare, regia unor spectacole, a lucrat la o agenţie literară franceză. Între anii 1951 şi 1975 a realizat numeroase emisiuni literare şi muzicale la Radiodifuziunea franceză. Din 1962 a început colaborarea la Radio Europa Liberă, unde, din 1967, a realizat emisiunea săptămânală „Teze şi antiteze la Paris”, a scris cronici literare despre literatura română pentru emisiunea „Actualitatea culturală”. În această perioadă, Monica Lovinescu a devenit, alături de soţul său, Virgil Ierunca, una din marile voci ale exilului cultural românesc din perioada comunistă.
Trăind de timpuriu în preajma literaturii, i-a cunoscut în casa tatălui său pe toţi scriitorii ce frecventau cenaclul „Sburătorul”, astfel că a început să scrie foarte devreme. Pe când avea doar opt ani i-a fost publicat basmul „Dimineaţa copiilor” (1931), iar la 15 ani, i-au apărut proze scurte în revistele „Vremea” şi „Kalende” (1938), sub pseudonimul Ioana Tăutu. După moartea tatălui său, a publicat sub propriul nume romanul „În contratimp” (1943), în mai multe numere din „Revista Fundaţiilor Regale”. După al Doilea Război Mondial a scris cronică dramatică (1944-1945).
Pe lângă recenziile, notele, mesele rotunde, comentariile radiofonice, Monica Lovinescu a colaborat la mai multe reviste ale exilului, ca şi la cele franceze. O mică parte din această activitate critică a apărut în volumul „Unde scurte. Jurnal indirect” (1978). A publicat, sub diverse pseudonime, traduceri în limba franceză din literatura română şi a elaborat capitolul despre teatrul românesc din „Histoire du spectacle” („Encyclopedie de la Pleiade”, 1965). A continuat să colaboreze la mai multe publicaţii din ţară şi din străinătate.
După Revoluţia din 1989, după întoarcerea în ţară, a publicat mai multe cărţi de memorialistică şi despre literatura română şi contextul acesteia din trei decenii, cele mai multe publicate de Editura Humanitas. Din ciclul „Undelor scurte” menţionăm: „Seismograme. Unde scurte” (1993), „Posteritatea contemporană. Unde scurte” (1994), „Est-etice. Unde scurte” (1994), „Pragul. Unde scurte” (1995) şi „Insula şerpilor. Unde scurte” (1996), ultimul cuprinzând perioada anilor 1988-1989.
Printre celelalte volume apărute în ţară, se numără „jurnalul comentat”, după cum l-au denumit criticii, „La apa Vavilonului” (2 vol.; 1999, 2001), „Diagonale” (2002), care reuneşte textele publicate la rubrica cu acelaşi nume din paginile „României literare” între anii 1996-2001, „Jurnal. 1981-1984” (2002) şi „Jurnal. 1985-1988” (2003), „Jurnal. 1990-1993” (2003), „Jurnal. 1994-1995” (2004), „Jurnal 1998-2000” (2006). În 2005 a apărut „Această dragoste care ne leagă”, scris în dialog cu Doina Jela, un volum în care evocă figura mamei sale, care a murit în închisoare.
A editat, în colaborare cu Gabriela Omăt, editoare a jurnalului lui Mihail Sebastian, agendele literare ale tatălui său, criticul Eugen Lovinescu, ediţia ajungând la volumul al VI-lea. A scris primul roman distopic din literatura română, „Cuvântul din cuvinte”, apărut în 2007, şi este autoarea unui volum de ”Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu şi Grigore Cugler”.
Monica Lovinescu a obţinut Premiul ARA al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte (1987). La ediţia a II-a, din 2003, a Premiilor Prometheus ale Fundaţiei Anonimul, a fost nominalizată la Marele Premiu Prometheus Opera Omnia – secţiunea Literatură. În 1999, i-a fost conferit Ordinul naţional ”Steaua României” în grad de Comandor alături de eseistul, criticul literar şi poetul Virgil Ierunca, cel cu care a fost căsătorită (din 1923). Cei doi au primit distincţia ”pentru curajul şi tenacitatea cu care nu au încetat să lupte pentru valorile adevărului, culturii şi libertăţii” în îndelungată activitate de critică radiofonică pe care au desfăşurat-o la postul Europa Liberă.
În 2008, scriitoarea a decis să doneze statului român locuinţa sa din Paris.
A murit la 20 aprilie 2008, la spitalul Charles Richet din Val d’Oise, la 15 km de Paris. A fost decorată post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer.
La 25 aprilie 2008, urnele funerare ale Monicăi Lovinescu şi soţului ei, care murise în septembrie 2006, au fost aduse în ţară. Au fost depuse la Ateneul Român, unde a avut loc un moment comemorativ, apoi la Casa Lovinescu din Bucureşti, şi în cele din urmă, la 16 mai 2008, au fost depuse în cripta familiei de la Cimitirul Grădini din Fălticeni.
În amintirea acestor mari oameni de cultură a fost inaugurată, în anul 2010, la Universitatea din Oradea, Biblioteca „Monica Lovinescu-Virgil Ierunca”. De asemenea, din 2007, se desfăşoară anual în România, la Suceava, Fălticeni sau Iaşi, ”Zilele Monica Lovinescu”.
În 2018, la 95 de ani de la naşterea Monicăi Lovinescu şi la 10 ani de la moarte, numele său a fost inclus în „Dicţionarul enciclopedic al gânditorilor din Europa Centrală şi de Est, după 1945”, lucrare elaborată în Franţa de Fondation Simone et Cino del Duca, sub auspiciile L’Institut de France şi Academie des Sciences Morales et Politiques din Franţa, în parteneriat cu Institutul Hannah Arendt.
În 2021, a fost lansat volumul „Monica Lovinescu – Tezaurul secret”, de Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România, coordonatoare a proiectului ”Zilele Monica Lovinescu”.
În 2023, cu prilejul centenarului naşterii, Monica Lovinescu este evocată printr-o serie de evenimente, în Bucureşti şi în ţară, între care amintim: premiera absolută a spectacolului de teatru radiofonic „Între câine şi lup”, difuzată, la Radio România Cultural, la 18 noiembrie, de la ora 17.00; proiecţii de documentare, filme în premieră şi producţii premiate, în perioada 16-19 noiembrie 2023, la Casa de Cultură Fălticeni, în cadrul Seriei de manifestări, Monica Lovinescu – Centenarul Naşterii (1923-2023)”, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER); simpozionul „Monica Lovinescu – 100 de ani de la naştere”, organizat de Biblioteca Aman între 18-20 noiembrie, la Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc din Craiova. De asemenea, la 16 noiembrie, universitarii orădeni au evocat viaţa şi activitatea Monicăi Lovinescu, atât în planul luptei anticomuniste, cât şi cel istoric, al jurnalismului cultural şi literar, într-o întâlnire cu studenţi şi cadre didactice care s-a desfăşurat în Biblioteca Universităţii din Oradea, ce adăposteşte cea mai mare parte din fondul de carte al familiei Lovinescu-Ierunca.
Monica Lovinescu a luptat impotruva comunismuluo adus in Romania de evvreii bolshevici rusi. Daca mai traia ar gi luptat impotriva comunismului globalist adus in Romania de evvreii bolshevici americani. Curatati ministerele de agentii comunisti si copii lor bolshevici.
Monica Lovinescu a luptat impotriva comunismului adus in Romania de evvreii bolshevici rusi. Daca mai traia ar gi luptat impotriva comunismului globalist adus in Romania de evvreii bolshevici americani. Curatati ministerele de agentii comunisti si copii lor bolshevici. Matura ori ne ingroapa ei in saracie.
In completarea biografiei sale, mai adaug si ca nu putea s-o sufere pe Hortensia Papadat-Bengescu, amanta tatalui ei, pe care acesta o lansase in literatura cu romanul, foarte bun de altfel: Concert din muzica de Bach.
Inainte de 1989 era imposibil sa-mi scape vreo seara in care sa n-o ascult cu emisiunea ei: Teze si antiteze la Paris, impreuna cu inseparabilul Virgil Ierunca.
Au fost doua voci care insemnau foarte mult ptr romani in acele vremuri……[Rumburak]
credeam ca vorbiti de vreun roman de la talpa tarii care a dat mancare si liniste acestor paraziti
Dumnezeu sa o ierte si sa aiba grijade poporul roman, popor pasnic si iubitor de Dumnezeu!
Anticomunismul profesat atunci e depasit. Problemele actuale sint mult mai complicate si mai grave.
Nationalitate nedeclarata oficial, a facut parte din grupul reactionar globalist de la Europa Libera! Aveti ceea ce meritati! Astfel de pseudo-intelectuali i-au urmat cu succes , cei din grupul „intelectualii lui Basescu” – un articol fara valoare!
Elevă la Liceul Notre Dame de Sion…Goma scria de o discuție cu directorul de la acea vreme de la EL. Vlad Georgeascu parcă. Directorul se mira că Goma nu știe că TOȚI de la EL erau fenicieni.
Păi nu are cetățenia romînă.. Nu are de-a face cu romania, simplu,. și doar faptul că s-a născut și vorbește limba, nu-ți permite să te fudulești cu dînsa.
DUMNEZEU SĂ O IERTE! LITERATURĂ-POATE CREAȚIA EI,CRITICĂ LITERARĂ LA FEL! DAR POLITICĂ ,CEACE I S-A DICTAT! RĂUL FĂCUT ROMÂNIEI PRIN REVOLUȚIA ??? NU VA FI ERADICAT DOAR …!!
Rămasă la Paris după 1947 unde a câștigat o bursă,pentru următorii 60 de ani, până la moarte, Monica Lovinescu a înfruntat comunismul cu vocea și penelul. În anii ’60 și-a făcut debutul la Radio Europa Liberă: emisiunile „Teze şi antiteze la Paris“ şi „Actualitatea culturală românească“ erau doza de speranță de care aveau nevoie cei rămași în țară. Iar curajul era de ambele părți: pentru ea să vorbească, pentru ei să asculte.
La Paris Monica reușise să strângă grupul marilor intelectuali români, care își petreceau ultimele zile cu gândul la țară: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Teodor Cazaban sunt doar câțiva dintre cei care îi treceau mereu pragul studioului, doar câțiva dintre cei care au lăsat mărturie ce înseamnă exilul, dar mai ales libertatea, sub toate formele ei. Și cum despre orizonturi libere nu trebuia să se audă în România, în 1977, Ceaușescu a ordonat Securității să astupe gura celei care oferea speranță. Cu o zi înainte de ziua ei de naștere, Monica Lovinescu a fost bătută în fața casei, fiind abandonată în comă. După cinci zile de spitalizare, a plecat pentru a participa la conferința de presă a lui Paul Goma la televiziunea franceză și pentru a denunța agresiunea la microfonul Europei Libere.Libertatea își cere din când în când jertfa de sânge,uneori chiar jertfa supremă.Pe veci sa fie pomenită această mare doamnă,munument etern pentru curajul de a contesta tirania de orice fel.
@Calin,14:42,desigur, după delirul impenitent, îmbâcsit cu răutate și ignoranța pe care l-ai afișat în legătură cu o mare personalitate a literaturii române și nu numai ,meriti sa fii tratat ca un ciumete grobian.Nu ai citit o carte în viața ta, ființă de prisos.Si probabil nu vei citi nici prospectul la medicamentele psihoterapeutice pe care ar trebui să-l urmezi.Rusine băiatule.
De azi îl adăugăm și pe calin in gloata perversă și criminală.
Un lucru să fie clar,. De nu erai ovrei și securist reșapat a lui ceaușescu, nu aveai voie la radio ”europa liberă”. La ora asta e de știut..
Intradevar o speranta a literaturii romane. Din pacate s-a ratat. Toti care au fugit s-au ratat(cel mai notabil exemplu a fost Petru Dumitriu). Ratarea sa a inceput odata cu casatoria cu evreul Ierunca notoriu agent CIA. A devenit si ea un agent de propaganda al CIA. Pacat.
@Marele Urs (adica Marele Magar mincinos): De ce crezi ca Monica Lovinescu a renuntat la cetatenia romana? Chiar si asa, toata activitatea ei a fost dedicata culturii si politicii romanesti. Baliverne varsate din fiere coclita de ura si minciuna.
@nicu olahus:
Activitatea Monicai Lovinescu trebuie judecata in imprejurarile din timpul sau.
Atunci, anticomunismul eta bine fundamentat si cumpindwa marea majoritate a oamenilor. Speranta noastra era legata de SUA, de Occident. Posturile de radio occidentale, incepind cu Vocea Americii si terminind cu RAI si RFI, toate cuvemisiuni in limba romana, erau ascultate si crezute cu sfintenie.
Nimeni insa nu a banuit deznodamintul. Odata cortina cazuta, cirdasia Occidentului cu URSS, conciliatorismul (specialitatea casei!) fata de aceasta, s-a vazut in toata goliciunea sa. Malta a repetat si intarit Yalta. Cum oare exact tarilor, care s-au opus hegemonismului sovietic, adica Iugoslavia si Romania, li s-a rezervat cea mai nefavorabila soarta dupa fatidicul 1989?
„Teze și antiteze la Paris”…..
-bolshevismu nu are o problema nici cu teza nici cu „antiteza”
se ocupa cu sinteza……mai multe antiteze…dela Paris?
-cu atat mai bine pt. bolshevism,
mai multa sinteza!
dom’le:
-comunismul se combate cu bomba nucleara
nu cu agendele culinare!
Exista mereu un/o ghita care investeste in educatie, cearta pe toata lumea si ii declara el/ea (dupa bunul plac) pe unii si pe altii dupa cum crede de cuviinta, face liste etc. Fiecare om citeste mai mult sau mai putin, are o parere proprie despre un subiect, uneori aduce argumente, alteori nu dar nu e nevoie de cuvinte jignitoare (doar daca asa e comanda, pentru descurajare). Unele articole sunt mai bine scrise, altele sunt total agramate, subiectele nu pot fi pe gustul tuturor iar uneori comentariile sunt mai interesante decat articolul (de asta le citesc si uneori mai scriu).
@Hornbach
Hornbach e relativ net superior lu Gogoman.
@ Anonim,.. I-a fost retrasă.. Nu a renunțat.. E de fapt aceeași poveste..N-ai fost atent cînd trăgeai cu urechea..
@Marele Urs: Tot un mare mascarici, mincinos ordinar esti. Deci nu ea a renuntat la cetatenie. Este deci un fapt fara relevanta pentru activitatea ei, care o arata complet dedicata Romaniei si romanilor. KGBul e oe drijdie, daca se incurca cu netoti ca tine.
Teze si antiteze este intr-adevar descriptiv al acelui timp. Pe cat de simplu si joaca de copil, pe atat de important!
Monica Lovinescu a adus lumina unde era intuneric. Da, Teze si Antiteze! Se propun teze, se examineaza antiteze. Foarte simplu si aparent nu de ajuns! Saltul calitativ este ca vorbeste CRITIC la adresa comunismului.
Ei, si asta inseamna ca este dizident. Iar asta nu convine nici fostilor comunisti si nici celor care nu sunt chiar asa de dizidenti. Nici acum nu convine ca se vede adevarul, se desira minciuna. De aceea spun ca a fost lumina din intuneric.
F. important! Recunosc ca in facultate a trebuit sa caut intelesul cuvantului antiteza in dictionarul explicativ. Nu preocupa ceea ce spune un exilat daca nu ai o pregatire care iti permite accesul la esenta mesajului. Nici eu nu intelegeam pe atunci ce reprezinta o teza sau o antiteza, dar sigur ca sub influenta tatalui care avea baterii la radio (sic!) asteptam sa vina seara sa ascultam emisiunea.
Pentru unii Monica Lovinescu pe calea undelor a insemnat ceva in viata. Pentru altii acelasi lucru vedem acum ca si in trecut. Se freaca importanti din coate cu Trump pentru ca se regasesc in minciuna si sloganuri. Mintiulica lor nu poate discerne la nivel de antiteza. Ar fi si greu. Nu se studiaza in facultate. 😉
Trebuie sa te preocupe, sa te anime ceva sa ajungi sa dai drumul radioului pentru a pierde timpul cu ce spun altii.
Daca nu ai impulsul, chemarea, nu-l ai si gata! Nu trebuie sa-ti faci griji! Nu se cere la examen!