25 de ani de la 9/11. Începutul unei lumi care se încheie

Pe 11 septembrie 2001, în mai puțin de trei ore, America s-a schimbat pentru totdeauna. Atentatele teroriste au ucis 2.977 de oameni: 2.753 la New York, 184 la Pentagon și 40 de pasageri și membri ai echipajului zborului 93, prăbușit în Pennsylvania. Pentru prima dată de la Pearl Harbor, Statele Unite erau atacate pe propriul teritoriu, nu în țări îndepărtate. La fel ca după atacul-surpriză japonez din decembrie 1941, trauma provocată de 11 septembrie a declanșat forțe uriașe. Ele au schimbat America. La 25 de ani, tara este altfel.

De la frică la un stat al securității

SUA nu erau pregătite pentru un asemenea atac pe propriul teritoriu. Urmările au fost „războiul împotriva terorismului” lansat de George W. Bush, extinderea colosală supravegherii populației și o politică agresivă, alimentată și de teamă. La 25 de ani distanță, moștenirea lui 9/11 rămâne relevantă: unele dintre politicile lui Donald Trump își au originile în era Bush, unele dintre tacticile administrațiilor Obama si Biden își au originile tot atunci.

După consumarea atentatelor, administrația condusă George W. Bush și Dick Cheney primește puteri de neconceput cu câteva ceasuri înainte. După câteva zile, Congresul aprobă folosirea forței militare împotriva autorilor atentatelor. Era „Autorizația de utilizare a forței militare împotriva teroriștilor”. Urmează la scurt timp Patriot Act. Legea oferea guvernului puteri extinse de investigare și supraveghere. Este creat un sistem gigantic de interceptare. A a fost creat Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite (ministerul american de Interne), precum și postul de director al serviciilor naționale de informații

Supravegherea fără precedent după 11 septembrie

NSA începe să scaneze traficul de date la nivel mondial în căutarea unor informații legate de terorism. La zece ani după atentate, presa americana scria ca erau înregistrate aproape 2 miliarde de e-mailuri si apeluri telefonice pe zi. În 2013, Edward Snowden a dezvăluit amploarea supravegherii americane: serviciile monitorizau rețele sociale și chiar lideri ai unor state aliate.

Legile care permiteau asta sunt încă în vigoare, măcar parțial. Multe prevederi ale Patriot Act sunt încă în vigoare prin prelungiri succesive. În această vară, Congresul SUA a încercat să prelungească Secțiunea 702 din FISA, care permitea interceptarea fără mandat a comunicațiilor suspecților străini aflați în afara SUA. În acest proces puteau fi interceptate accidental și comunicațiile americanilor. Unul dintre cele mai controversate cazuri privind utilizarea FISA (Legea privind supravegherea informațiilor externe) a fost supravegherea lui Carter Page, fost consilier al lui Donald Trump. În 2016, FBI a obținut mandate FISA pentru a-l monitoriza, însă o anchetă ulterioară a Departamentului Justiției a constatat numeroase erori și omisiuni în documentele prezentate instanței.

Puterea prezidențială și războiul fără vot în Congres

După 9/11, președinții SUA dobândesc libertatea de a ordona operațiuni militare fără noi aprobări ale Congresului. Era o extindere majoră a unei libertăți relative acordată președintelui în 1973 (60 de zile de război fără aprobarea Congresului – lege de care s-a prevalat Donald Trump în cazul Iranului). Barack Obama o folosește în 2011 împotriva lui Anwar al-Awlaki – cetățean american. Trump, în 2020, pentru uciderea generalului iranian Qasem Soleimani. Ambele au fost operațiuni care au brevetat folosirea dronelor pentru asasinate.

Au fost legi care au marcat dezbaterea politică și societatea americană, extrem de atentă la drepturile și libertățile civile. Dar nimeni nu a îndrăznit atunci să se opună valului de patriotism și sentimentelor de răzbunare. Trei din cinci americani declarau, în sondajele realizate în acea perioadă, că se temeau să nu devină victimele unui atac. Însă, la mai bine de zece ani de la atac, un sondaj Pew Research amintit acum de USA Today arăta că majoritatea americanilor considerau că măsurile au mers prea departe.

Momentul unipolar al Americii

9/11 a deschis și pagina apogeului unilateralismului american – ”hegemonie americană” sau ”ordine liberală bazată pe reguli”. Începuse chiar înainte de încheierea oficială a Războiului Rece (la diospariția URSS, în decembrie 1991). Prima manifestare a fost Primul Război din Golf, la începutul anului 1991. Irakul lui Saddam Hussein a fost gonit din Kuweit. A urmat intervenția militară NATO în Iugoslavia și semințele independenței Kosovo. În Orientul Mijlociu a rămăsese o impresionantă forță americană, lucru de neconceput în ordinea bipolară care se încheia, la fel ca și intervenția din Balcani. SUA planificau de atunci un control dublu – în Iran și Irak.

11 septembrie și militarizarea politicii externe

9/11 a dat cale liberă militarizării politicii externe a SUA. La o lună dupa atentate, SUA, alături de o coaliție occidentală, invadau Afganistanul. Începea cel mai lung război din istoria Americii. Doi ani mai târziu, urma invazia în Irak. Generalul Wesley Clark a dezvăluit existența, imediat după 9/11 a unui plan pentru schimbări de regim în Irak (acum cu miliții șiite pro-iraniene care pot amâna plecarea ultimelor trupe SUA), Siria (cu un regim condus de un jihadist care a fost urmărit de FBI, în locul pro-iranianului Al-Assad), Liban (teatru de război între Hezbollah și Israel), Libia (stat eșuat cu două guverne, sursa de imigranți ilegali în Europa), Somalia (în pragul secesiunii, recunoscută de Israel), Sudan (scindat în 2011 și în război civil din 2023) și Iran (în război cu SUA și Israel din februarie 2026).

Era momentul maxim al unilateralismului american. NATO se extinsese în Europa Centrală în 1999, urma valul extinderii în România, țările baltice și Bulgaria, ajutat de deciziile de participare directă sau indirectă luate la București în contextul războaielor din Iugoslavia, Afganistan și Irak.

De la victimă a atacului, la închisorile secrete CIA, Guntanamo si Abu Ghraib

Personajul bun lovit pe la spate care era America imediat după 9/11 a pierdut însă relativ repede simpatia internațională de care s-a bucurat. Președintele Bush autorizează detenția nelimitată, fără acuzații, a suspecților de terorism. În 2002 este creat lagărul Guantanamo. Aprobă metode extinse de interogare, precum privarea de somn și simularea înecului, considerate tortură la nivel internațional. Declarațiile obținute astfel nu au fost acceptate ulterior de instanțele americane. Iar apoi a urmat episodul închisorilor secrete CIA din Polonia, România (aflată atunci, în 2002, în pragul aderării la NATO) și alte țări. În 2018, CEDO a prezentat dovezi despre existența unui centru de detenție al CIA în România și a stabilit complicitatea autorităților române pentru activitățile de acolo, între 2003 și 2005.

La acestea se adaugă falsele acuzații privind armele de distrugere în masă din Irak, prin care SUA au obținut o rezoluție ONU pentru a ataca. Sunt elemente care au redus credibilitatea morală a Americii și care au alimentat teorii ale conspirației – despre atentatele 9/11, până la actualele acțiuni ale administrației Trump.

Sfârșitul „sfârșitului istoriei”

Evoluțiile mondiale post-11 septembrie au întărit credința în ”sfârșitul istoriei”, în victoria definitivă a ordinii liberale. Au fost uitate realismul în relațiile internaționale și logica echilibrului de putere. Cele din urmă au început însă să „muște” pe măsura ascensiunii Chinei și a extinderii graniței militare a Vestului spre Rusia. Războiul din Ucraina este ultima afacere neîncheiată a Războiului Rece și va marca retrogradarea Rusiei nucleare în liga mică a puterilor regionale, spun liberalii. Războiul din Europa este consecința gestionării defectuoase, cu ignorarea totală a echilibrului de putere, a momentului unilateral american, spun realiștii.

9/11 și războaiele pe care le-a justificat au grăbit pașii către lumea nesigură și în reașezare de astăzi, iar saltul tehnologic a dezumanizat războiul. La New York au murit atunci 3.000 de oameni. Acum, militarii ucraineni citați de Kyiv Independent spun că venirea toamnei și căderea frunzelor va readuce numărul victimelor în rândul armatei ruse la 30.000 pe lună. Cu o zi înaintea atentatelor era de neconceput sosirea pasagerilor la aeroport cu mai mult de 20-30 de minute înainte de decolare, percheziția bagajelor, verificări corporale verificarea riguroasă a identității. Acum, ritualul verificării este normalitatea. Iar, după aproape cinci ani de război in Ucraina, ororile războiul se banalizează și ele.

Când istoria se uită, contează memoria vie

USA Today spune că aproape 100 de milioane de americani – aproape unul din patru – nu au cum să-și amintească de 11 septembrie, pentru că nu erau încă născuți. Lumea post-9/11, cu excesele ei în SUA și în lume, este normalitatea lor. După 9/11 și șocurile ce au urmat statul american nu a ieșit mai slab, ci mai puternic. Și, deloc independent de această evoluție, societatea a devenit mai polarizată și privește cu suspiciune informațiile oficiale.

Întrebată, inteligența artificială spune că 150 de milioane de actuali cetățeni UE (unul din trei) nu se născuseră încă la momentul încheierii războiului rece. Pentru ei, momentul unipolar american este normalitatea care acum se clatină. Iar amnezia istorică produsă în ultimele câteva decenii unipolare poate face mai grea negocierea unei ordini cu mai multe centre de putere decât perseverarea în confruntări pentru replicarea ordinii care se duce.