15 ani fără Amy Winehouse

23 iulie 2011. Presa vremii relata moartea lui Amy Winehouse, una dintre cele mai mari artiste ale mileniului al treilea. Avea doar 27 de ani. S-a bucurat de faimă pentru puțini ani, iar aceeași faimă a dus la prăbușirea ei. Prea devreme, prea abrupt. Lansase doar două albume de studio, dar muzica sa continuă să cucerească noi generații. 

Părul prins într-un coc uriaș, tușul negru, rochiile inspirate de anii ’60 și tatuajele au făcut-o imediat recognoscibilă. Însă, dincolo de imagine, se afla una dintre cele mai puternice și neobișnuite voci ale generației sale.

Amy Winehouse putea transforma o inimă frântă într-un cântec ascultat de milioane de oameni. Scria direct despre dragoste, gelozie, vinovăție și singurătate. Nu încerca să pară perfectă și nu ascundea slăbiciunile despre care cânta.

Două albume au fost suficiente

Amy Winehouse și-a lansat albumul de debut, „Frank”, în octombrie 2003. Avea 20 de ani. Discul combina jazzul, soul-ul și influențele R&B cu versuri personale, ironice și uneori incomode. „Frank” a atras atenția criticilor britanici, însă succesul mondial a venit trei ani mai târziu. „Back to Black”, lansat în 2006, a transformat-o într-o vedetă internațională.

Albumul păstra sunetul trupelor soul din anii ’60, dar vorbea despre relații și dependență fără ocolișuri. Din el au făcut parte piese precum „Rehab”, „You Know I’m No Good”, „Back to Black” și „Love Is a Losing Game”.

În 2008, Amy Winehouse a câștigat cinci premii Grammy într-o singură seară. Printre acestea s-au numărat premiile pentru înregistrarea și cântecul anului, ambele pentru „Rehab”. A fost desemnată și cea mai bună artistă debutantă.

În spatele succesului se afla însă o femeie tot mai expusă. Fiecare apariție, greșeală sau perioadă dificilă ajungea rapid pe prima pagină.

Când suferința a devenit spectacol

Viața lui Amy Winehouse a fost urmărită aproape fără pauză de paparazzi și tabloide. Problemele sale cu alcoolul și drogurile au ajuns să ocupe mai mult spațiu decât muzica. Fotografiile realizate în momentele sale cele mai vulnerabile erau publicate și comentate. Căderile deveneau divertisment, iar încercările de recuperare erau tratate ca episoade ale unui spectacol fără sfârșit.

Documentarul „Amy”, regizat de Asif Kapadia și lansat în 2015, a arătat mai târziu cât de agresivă devenise atenția din jurul artistei. Filmul a urmărit ascensiunea sa, relațiile dificile și presiunea uriașă adusă de celebritate.

Pe 23 iulie 2011, Amy Winehouse a fost găsită moartă în casa sa din nordul Londrei. O a doua anchetă medico-legală a stabilit, în 2013, că artista a murit accidental din cauza intoxicației cu alcool. Consumase o cantitate mare după o perioadă de abstinență.

Moartea la 27 de ani a făcut ca numele său să fie legat de așa-numitul „Club 27”. În aceeași categorie sunt incluși artiști precum Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison și Kurt Cobain.

Eticheta poate însă transforma tragedia într-o legendă atrăgătoare. În cazul lui Amy Winehouse, dependența nu a fost o poveste romantică. A fost o boală trăită sub privirile unei lumi care rareori a știut când să se oprească.

Vocea care a rămas

La 15 ani de la moartea sa, Amy Winehouse nu este ascultată doar din nostalgie. Muzica ei continuă să sune actual. „Back to Black” rămâne unul dintre albumele care au schimbat direcția muzicii pop și au readus soul-ul în atenția publicului larg.

Stilul său poate fi recunoscut în vocile și versurile multor artiste apărute după ea. Influența nu vine doar din timbru. Vine și din modul în care Amy scria despre lucruri dureroase, fără să le îndulcească.

Moștenirea sa nu se limitează la muzică. Fundația Amy Winehouse lucrează cu tineri care se confruntă cu presiuni emoționale sau riscă să dezvolte probleme legate de alcool și droguri. Organizația spune că sprijină anual mii de tineri, ajutându-i să-și dezvolte încrederea și capacitatea de a cere ajutor.

Amy Winehouse a avut o carieră scurtă, măsurată în două albume și câțiva ani de celebritate. A lăsat însă cântece în care oamenii încă își recunosc despărțirile, furia și singurătatea.

La 15 ani de la moartea ei, imaginile din tabloide s-au îndepărtat. Vocea a rămas.