Dacă statul vrea cu adevărat să protejeze puterea de cumpărare, n-ar fi sănătos să înghețe toate accizele în 2027?

Inițiativa parlamentară legată de înghețarea accizei la bere în 2027 și 2028, motivată de scăderea consumului și a puterii de cumpărare, a declanșat multe semne de întrebare în mediul de afaceri. O întrebare este pe buzele tuturor: de ce doar berea?

Dacă autoritățile recunosc că românii cumpără mai puțin pentru că nu mai au bani, aceeași logică se aplică la carburanți, la energie, la băuturile răcoritoare și la toate celelalte produse accizabile. O măsură aplicată selectiv seamănă mai degrabă cu o favoare pentru o industrie decât cu o politică economică.

Datele execuției bugetare arată că modelul creșterii continue a accizelor și-a atins limita. La 1 ianuarie, aproape toate accizele au crescut cu circa 10%: la carburanți, la bere, la vin, la alcool și la băuturile cu zahăr. Cu toate acestea, în primele nouă luni ale anului, statul a încasat din accize 36,55 miliarde de lei, cu doar 2,4% mai mult decât anul trecut, în timp ce inflația a fost de 6,6%. Cu alte cuvinte, taxele au crescut cu 10%, iar banii încasați au scăzut în termeni reali. Este semnalul clasic că taxarea a ajuns la pragul dincolo de care fiecare majorare aduce tot mai puțini bani: oamenii consumă mai puțin, renunță la unele produse sau se mută pe piața neagră.

Cel mai bine se vede la țigări. Acciza a crescut cu peste 20% față de 2023, ajungând la aproape 719 lei pentru 1.000 de țigarete, dar încasările au urcat doar cu circa 8% în aceeași perioadă, la aproximativ 18,2 miliarde de lei în 2025. Diferența nu a dispărut, ci a ajuns în buzunarele contrabandiștilor. Singurele accize care au crescut mai repede sunt cele la carburanți, cu 6,6%, iar asta nu este o veste bună. Înseamnă că statul încasează tot mai mult tocmai din produsul care scumpește orice transport, orice aliment și orice serviciu din economie.

Un caz aparte este acciza pe zahăr, care arată cât de arbitrar a devenit sistemul. Introdusă în 2024 și majorată anual cu câte 10%, ea a ajuns în 2026 la 48,4 lei pe hectolitru pentru băuturile cu 5–8 grame de zahăr la 100 de mililitri și la 72,6 lei pentru cele cu peste 8 grame. În paralel, TVA-ul pentru aceste produse a urcat în doar trei ani de la 9% la 21%. Problema este că taxa se aplică exclusiv băuturilor răcoritoare. Dulciurile, produsele de patiserie, biscuiții, înghețata sau alte alimente cu un conținut mult mai mare de zahăr nu plătesc nimic. Dacă scopul ar fi cu adevărat sănătatea publică, taxa ar viza zahărul, nu o singură categorie de produse. În forma actuală, este o taxă discriminatorie, care penalizează o industrie și pe consumatorii ei, fără un efect real asupra obiceiurilor alimentare. Românii au simțit-o: 98% dintre ei spun că au observat scumpirea băuturilor răcoritoare, iar majoritatea au reacționat consumând mai puțin.

Aici se află miza reală. Accizele nu sunt doar taxe pe produse de consum, ci costuri care se transmit în lanț în întreaga economie. O nouă indexare de la 1 ianuarie ar însemna motorină mai scumpă, transport mai scump și, câteva săptămâni mai târziu, alimente și băuturi mai scumpe la raft. Ar fi exact opusul a ceea ce are nevoie o economie cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, în care salariul real scade de peste un an, iar BNR nu poate reduce dobânzile tocmai din cauza prețurilor.

Costul înghețării pentru buget ar fi mult mai mic decât pare. Pe hârtie, o indexare de aproximativ 6–7% a tuturor accizelor ar aduce în plus până la 3 miliarde de lei pe an. Realitatea din acest an arată însă că o bună parte din această sumă nu ar ajunge niciodată la buget, din cauza scăderii consumului și a evaziunii. Câștigul pentru economie ar fi, în schimb, semnificativ: un șoc inflaționist evitat la început de an, prețuri mai stabile pentru firme și familii și un semnal clar de predictibilitate fiscală, de care mediul de afaceri are nevoie mai mult decât orice.

Statul are de ales între două drumuri. Poate continua să crească taxele pe consum, cu riscul de a încasa tot mai puțin și de a alimenta inflația, sau poate îngheța accizele un an, poate corecta inechitățile evidente, precum taxa pe zahăr aplicată doar băuturilor răcoritoare, și poate recupera banii acolo unde se pierd cu adevărat: în contrabandă, în evaziune și în cheltuielile ineficiente ale administrației. Dacă Guvernul vrea cu adevărat să sprijine puterea de cumpărare și economia reală, înghețarea accizei la bere trebuie să fie doar primul pas, nu o excepție.