Ministerul de Interne nu a întocmit până la acest moment un obligatoriu Registru al persoanelor dispărute. Nu există servicii strict specializate pe cercetarea sferelor de criminalitate, nu există instanțe specializate, competente strict pe unele cazuistici. Reformatorii Justiției, CSM și Inspecția Judiciară, și chiar societatea civilă apărută din mijlocul securismului de serviciu, preferă un pachet al incompetenței și excedării. România este încă un stat obligat de structuri infracționale politico-administrative să urmeze căile unui bolșevism revanșard și cu tot mai mult aplomb în păstrarea pozițiilor publice decizionale.
Nu există personal specializat în preluarea și gestionarea informațiilor de la serviciul de urgență 112, nici măcar la nivelul unei secții de poliție. Nu există echipamente de intervenție rapidă, la nivelul momentului. S-au putut vedea polițiști în pantaloni scurți intrând în mlaștini în căutarea probelor, ca o sfidare a normelor, seriozității și eficienței misiunilor. Nu există un profil psihologic pozitiv al funcționarului statului, care să pună deasupra interesul celui care solicită ajutorul în situații limită. Poliția română este infestată de interesele mediului infracțional, iar Justiția a devenit nerelevantă în soluționarea corectă și cu celeritate a cauzelor.
Statul nostru hipercentralizat, lăudat de unii drept taumaturgic, nu a reușit nici acest lucru elementar în stabilizarea și controlul siguranței publice: să răspundă, nu în câteva minute unui apel disperat, însă nici în intervalul a cel mult o oră. Apoi, abandonarea unei anchete la fața locului, timp de o săptămână în care prezumtivul făptuitor a luat locul organelor de cercetare, stabilind piste și modalități de stabilire a adevărului. In cazul de la Caracal sunt elemente care arată tergiversarea anchetei pentru eliminarea probelor și, prin urmare, tentativa de restrângere a anchetei a cărei arie legală este deja dovedit a fi sistemul însuși, prin care oamenii legii se arată a fi asimilabili unor rețele infracționale.
Aplombul celor care reprezintă statul în contracararea unor fapte grave, și care au nevoie de 19 ore pentru implicarea operativă în salvarea unei vieți amenințate indubitabil, este însăși găunoșenia și efectul crimei organizate care a pus stăpânire pe România începând cu lovitura de stat din 1989. Modul în care a fost înscenată și derulată răpirea din Irak se înscrie în datele aceluiași modus operandi, prevestind ulterioare nenorociri. Secretizarea operațiunii din Irak, cazul „Colectiv” arată conflictul unui stat confiscat, cu proprii cetățeni, printr-un mod de înțelegere și manifestare asimilabile unor hunte militare care dețin monstruos puterea în țări în fapt dezintegrate.
Fața terifiantă a sistemului unificat din România impune reînființarea instituțiilor și responsabilitatea legală a celor care se fac vinovați de încălcarea legii.
@georgel, polita de frontiera e vinovata ca procurorul Vasilescu DIICOT Craiova??? Cat de vinovat e Vasilescu tot la fel de vinovati sunt si ceilalti angajati ai statului din Procuratura si Politia Caracal care au lucrat in dosarul respectiv pana ce acesta a ajuns pe mana lui Vasilescu si care nu au dorit nici ei ca rapitorul Luizei sa fie descoperit si arestat???