Evident, nu uitarea chestiei biografice e marea problemă, ci îngroparea luminării românografice.

Omul cu joben m-a oprit în stradă în timp ce alergam după dirijabilul lui Taraggo, să mă urc niţel, să arunc o privire asupra lumii.

Nici astăzi, România nu este lăsată să se ridice la nivelul Constituției din anul 1991, revizuită în 2003, de către hoardele unui profit profund nefast.