25 de ani de muzică veche la Anvers, o călătorie prin istoria muzicii

Laus Polyphoniae, care se desfăşoară între 16 şi 26 august, este unul dintre cele mai interesante festivaluri de muzică veche din Europa.

Se remarcă prin programarea judicioasă (nici prea puţine, nici prea multe concerte) şi, mai ales, prin ştiinţa de a pune în valoare temele care sunt din ce în ce mai aprofundate, de la un an la altul, fie ele monografice, dedicate unui singur compozitor, fie acoperind o arie geografică sau un loc specific. De exemplu, în 2014, el a fost dedicat tânărului Monteverdi, în 2001, muzicii portugheze, în 2009, Capelei Sixtine… Prezentarea este întotdeauna sobră şi punctează exclusiv conţinutul, iar cataloagele  elegante amintesc, ca formă, cărţile de rugăciune.

Festivalul, al cărui director artistic este Bart Demuyt este organizat de Centrul Muzical Amuz, al cărui sediu se află în anexele Bisericii Sant’Agostino, care este şi sala de concert a manifestării. Aici se desfăşoară o parte din concerte şi, de-a lungul anului, se realizează şi stagiuni muzicale.

În acest an, Festivalul este relaţionat cu prima parte a stagiunii muzicale ce va avea loc din 30 septembrie până în 16 decembrie.

“Această ediţie este foarte importantă pentru noi pentru că marchează aniversarea a 25 de ani de existenţă a Festivalului. Acesta a fost iniţiat cu o ediţie dedicată lui Orlando di Lasso şi, în anii următori, au fost în centrul lui alţi compozitori şi alte teme. În acest an titlul nu este la fel de evident, dar, în realitate, această ediţie specială îmbrăţişează mai multe secole de muzică. În cea de a doua jumătate a lunii august va fi oferită mai ales muzică medievală şi din timpul Renaşterii, iar apoi, stagiunea care începe în septembrie va fi dedicată muzicii baroce. Am discutat mult înainte de alegerea titlului şi, în final am ales una, 1618, înainte şi după, care pentru noi are o puternică valoare simbolică”, explică Bart Demuyt.

Biserica Sant’Agostino, sediul principal al Festivalului, şi-a deschis porţile în 1618, exact acum 400 de ani.

Vor participa multe ansambluri şi mulţi artişti, cum ar fi Mala Punica, Dialogos, Huelgas Ensemble, Benjamin Bagby… printre ei aflându-se şi ansambluri tinere, ale căror prezenţă şi aport sunt apreciate prin ideile de multe ori formidabile şi diferite de cele consolidate de eminenţele cenuşii ale domeniului, ceea ce este foare important.

Primul concert, Scherzi Musicali, oferă intermezzo-urile dintre actele comediei La Pellegrina. Organizatorii au dat mână liberă conducătorului tânărului grup care a studiat sursele acestor interesante piese muzicale.

Comedia La Pellegrina de Girolamo Bargagli a fost compusă cu prilejul serbării căsătoriei lui Ferdinando de Medici cu Cristina de Lorena, în 1589.

Nicolas Achten, dirijorul ansamblului Scherzi Musicali, a studiat muzica şi a cântat la chitară, pian şi  flaut traverso (instrument din lemn) de la 11 ani.

A fost atras de universul muzicii baroce şi, la 15 ani, a început să studieze predecesorii instrumentelor actuale, ca lăuta şi clavecinul, care i-au trezit pasiunea pentru muzica barocă italiană. La 20 de ani a început să cânte la harpă, în care vede o fuziune între lăută şi clavecin, şi a reuşit să acompanieze cântul, aşa cum se întâmpla în epoca lui Caccini, compozitor italian de la sfârşitul Renaşterii.

Interesul său pentru muzica barocă s-a centrat pe cea italiană din secolul al XVII-lea, determinat de energia ce se percepe în noul limbaj muzical de la începutul acelui veac şi de raportul între cap şi muzică. Faza cântului monadic (recitar cantando) a fost momentul istoric care a determinat tot ce s-a întâmplat apoi în  muzică.

“Pentru mine posibilitatea abordării acestor piese muzicale cu noi instrumente cum ar fi teorba este o realizare. Am obţinut construirea unei lăute belgiene, copiată după lăuta contrabas păstrată la Muzeul Internaţional şi Biblioteca Muzicală din Bologna. Teorba nu exista încă, dar acest instrument are un sunet bogat şi se potriveşte de minune cu muzica de la începutul secolului al XVII-lea”, povesteşte dirijorul.

Pentru concertul inaugural al Festivalului, a realizat, împreună cu asistentul său, o partitură care să poată fi urmărită uşor de ansamblu şi a strâns toate informaţiile posibile despre interpretarea pieselor. Sunt folosite lăute de diverse dimensiuni şi o harpă. Apoi, întreaga familie de viole da gamba şi o vioară, realizându-se astfel un sunet foarte bogat. Un al treilea grup este format din doi corni, patru tromboane şi un flaut traverso. Ansamblul are 18 voci, pentru că unele compoziţii sunt pentru trei instrumente cu coarde şi 6 voci, iar finalul partiturii este colosal. Era un proiect foarte ambiţios pentru epoca în care a fost creat. Nu va exista cu adevărat o regie, dar ea se va forma cumva de la sine, dat fiind că fiecare intermezzo şi fiecare piesă prevede o dispunere diferită a muzicienilor şi a cântăreţilor. Iar instrumentele vor fi un spectacol vizual prin ele însele.

Munca pregătitoare a fost imensă, dar ascultarea pentru prima dată a acestor intermezzo-uri va fi ceva cu totul şi cu totul nou.

Este interesant de amintit că în octombrie ansamblul va cânta Le nuove musiche de Caccini şi va oferi patru reprezentaţii cu Euridice, pe care a înregistrat-o cu 10 ani în urmă. Castul operei va cuprinde, desigur, noi muzicieni şi unele instrumente noi.

Muzica veche va răsuna în biserica barocă în interpretări atestate istoric, destinate publicului de astăzi şi este interesant să se creeze legături între trecut şi prezent. Aceste opere vor contribui la crearea unei atmosfere în care poate fi percepută această relaţie şi care îi va inspira pe ascultători.

Prima parte a stagiunii musicale ce va dura până în decembrie va fi în acest fel o continuare ideală a Festivalului.

Ultimul concert al Festivalului oferă Orfeu de Monteverdi, care este o piatră de hotar în istoria Operei, putând fi considerată momentul de trecere de la Renaştere la Baroc.

La Bourla Theatre este programat, într-o sobră scenografie, concertul ansamblului vocal britanic I Fagiolini. Există o muţime de versiuni realizate de numeroşi muzicieni în care, în general, se remarcă tendinţa abundenţei: prea multe note, prea multe ornamente, dacă privim prin prisma perioadei următoare. Dar Orfeo este o proiecţie a culturii renascentiste care cere multă grijă şi atenţie şi o anumită sobrietate, aşa cum se poate găsi în versiunea propusă de dirijorul grupului englez, Robert Hollingworth.

Programul Festivalului Laus Polyphoniae 2018 va constitui o adevărată călătorie prin istoria muzicii.

Prima parte a Evului Mediu va fi reprezentată de cântul gregorian propus de ansamblul Psallentes, de Imnuri de Hildegard von Bingen, interpretate de Ansamblul Tiburtina, de Troparul din  Winchester reconstituit de ansamblul Dialogos, şi de Antifonarul din Worcester intonat de Trio Mediaeval.

Evul Mediu târziu este ilustrat de prin curentul Ars nova cu Guillaume de Machaut, oferit de Vivabiancaluna Biffi, Pierre Hamon şi Marc Mauillon şi de ansamblul Mala Punica.

În ceea ce priveşte Renaşterea, vor putea fi ascultate polifoniile lui Jacob Obrecht, interpretate de Cappella Pratensis, cele compuse de Peter Philips, Richard Dering şi Sweelinck, oferite de colectivul vocal Stile Antico, cele al lui Duarte Lobo propuse de Officium Ensemble, iar în ceea ce priveşte muzica instrumentală Paul O’Dette, Andrew Lawrence King şi Capriccio Stravagante vor cânta la lăute, harpă şi clavecin.

Tot în zona Renaşterii sunt programate, într-o singură zi, compoziţiile cuprinse în Chansonnier di Lovanio, preţios atât prin formatul manuscrisului său, cât şi prin faptul că are 8 unicate. Va fi interesant de văzut în ce fel cele patru grupuri implicate în proiect, Ensemble Leones, Park Collegium, Huelgas Ensemble şi Sollazzo Ensemble, vor interpreta cântecul franco-flamand care a reprezentat lingua franca a muzicii de artă a Europei secolului al XV-lea.

Conceptul de înainte şi după 1600 pare înscris în tranziţia dintre primul şi ultimul concert din programul Festivalului, în trecerea de la primele forme de monodie cu acompaniament din Intermedi din La Pellegrina la reelaborarea recitar cantando făcută de Claudio Monteverdi în Orfeo din 1607 şi acoperă progresiv tradiţia renascentistă a limbajului muzical, exprimând apoi sensibilitatea barocă prin retorica afectelor. Asta pare să sugereze prezenţa lui Orfeo ce va fi prezentat de I Fagiolini şi de The English Cornett and Sackbut Ensemble, dirijate de Robert Hollingworth, în regia lui Thomas Guthrie.

Stagiunea din toamnă propune muzică barocă italiană, germană şi franceză. Merită amintit tânărul tenor Reinaud von Mechelen, cu piese de Lully, alese pentru vocea specifică de contratenor şi interpretate cu ansamblul său A Nocte Temporis.

Oraşul Anvers celebrează anul acesta şi Epoca Barocă a lui Rubens. Va fi o sărbătorire cu expoziţii şi manifestări în principalele muzee  şi spaţii culturale ale oraşului. Barocul este foarte important la Anvers şi datorită prezenţei lui Rubens, arhitectura, artele vizuale şi muzica reprezentând esenţa epocii.

“În ceea ce priveşte sediul nostru, Biserica Sant’Agostino, am rezervat ceva special. Biserica avea trei pale de altar, pictate de Pieter Paul Rubens, Jacob Jordaens şi Antoon Van Dyck, care, de-a lungul timpului, au fost înlocuite cu copii, adesea destul de urâte, în timp ce originalele se află în Muzeul Regal de Arte Frumoase din Anvers. Timp de aproape trei ani am discutat şi am încercat să readucem picturile originale în biserică, dar, pentru că aceasta este sală de concert, nu puteau fi asigurate condiţiile climatice necesare conservării lor. Astfel, cu ocazia iniţiativei Anvers baroc 2018. Rubens ne inspiră au fost comandate lui Jan Fabre trei opere – una pentru altar şi două pentru capelele laterale -, care sunt deja montate în biserică”, afirmă Bart Demuyt.

O reinterpretare a Barocului, datorată unuia dintre cei mai importanţi şi poliedrici artişti ai Belgiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.