31 august 1458. Ștefan cel Mare punea monopol pe cârciumile din Baia. Ce pedepse riscau cei neînregistrați în catastif

Monopolul pe ceară și privilegiul acordat Moldoviței

Cancelaria domnească a Moldovei emitea, la data de 31 august 1458, un act de danie și întărire cu semnificație aparte pentru patrimoniul ecleziastic și economic al Țării Moldovei. Prin acest hrisov, tânărul domnitor Ștefan cel Mare reconfirma și consolida privilegii acordate anterior de înaintașii săi pe tron sfintei Mănăstiri de la Moldovița, așezământ cu hramul Buna Vestire. Miezul acestei danii îl reprezenta dreptul absolut al monahilor de a colecta întreaga cantitate de ceară rezultată din activitatea tuturor cârciumilor din prosperul târg medieval Baia, potrivit postării de pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României.

Ceara reprezenta în epoca medievală o resursă strategică și extrem de valoroasă, fiind utilizată intensiv atât pentru iluminatul lăcașurilor de cult și al reședințelor nobiliare, cât și pentru sigilarea actelor oficiale sau în schimburile comerciale. Prin redirecționarea integrală a veniturilor generate din această materie primă către așezământul monahal, voievodul asigura o sursă constantă și consistentă de finanțare pentru comunitatea călugărească de la Moldovița, consolidând baza economică a Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Evidență strictă și pedepse aspre pentru cârciumarii clandestini

Dincolo de actul de danie în sine, documentul surprinde prin rigoarea fiscală și administrativă impusă de autoritatea domnească. Ștefan cel Mare a instituit obligativitatea ca orice persoană care intenționa să deschidă și să administreze o cârciumă în Baia să se înregistreze în prealabil în catastifele mănăstirii. Cei care alegeau să ignore această procedură oficială și desfășurau activități comerciale clandestine riscau sancțiuni imediate și severe, executate direct de reprezentanții lăcașului de cult.

Potrivit dispozițiilor clare ale domnitorului, călugării aveau deplină împuternicire să confiște întreaga băutură găsită în localurile neînregistrate și să aplice o amendă substanțială de 20 de zloți fiecărui contravenient. Măsura avea un puternic caracter disuasiv, suma impusă drept amendă fiind una considerabilă pentru acele vremuri, ceea ce descuraja comerțul nereglementat și garanta respectarea deplină a privilegiilor acordate monahilor.

Autonomie totală în fața dregătorilor locali

Un aspect juridic esențial consfințit în uricul din 1458 îl constituie imunitatea conferită mănăstirii în raport cu structurile administrative locale. Hrisovul stipula în mod expres interdicția ca șoltuzii, pârgarii sau vornicii — principalii dregători administrativi și judecătorești ai orașelor medievale — să intervină în perceperea veniturilor din ceară de la Baia. Administrația urbană obișnuită era complet exclusă din acest mecanism fiscal, colectarea rămânând atributul exclusiv al călugărilor.

Pentru a garanta perenitatea acestei măsuri, actul a fost întărit cu jurământul credinței domnești și al marilor și micilor boieri ai sfatului voievodal. Ștefan cel Mare a adăugat clauze de blestem și aspră amenințare împotriva oricui ar fi îndrăznit să încalce sau să modifice hotărârea domnească, avertizând că potrivnicii vor suporta urgia și marea pedeapsă a domniei.

Tezaurul de la Arhivele Naționale Iași

Documentul original, redactat în limba slavonă de logofătul Petru al lui Ardău și pecetluit sub supravegherea marelui logofăt Dobrul, reprezintă o capodoperă a diplomaticei medievale românești. Pergamentul are dimensiunile de 21 pe 30,5 centimetri și păstrează intactă o pecete atârnată cu șnur din mătase albastră, având un diametru de 2,5 centimetri. Această piesă de tezaur este conservată și valorificată științific la Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale ale României, mărturie vie a organizării statale moldovenești.