În Valonia, o regiune belgiană, oamenii pot fi înmormântați alături de prietenii lor necuvântători. Autoritățile valone au publicat luni clarificări privind regulile care trebuie respectate dacă un proprietar dorește să fie înmormântat alături de animalul său de companie, legalizând astfel această practică.
O primă condiție este ca moartea unui animal de companie și incinerarea acestuia să aibă loc înainte de moartea proprietarului său, scrie news.am.
Astfel, eutanasia unui animal de companie după moartea proprietarului său nu este permisă oficial.
„Dorința de a fi înmormântat alături de rămășițele unui animal de companie poate fi îndeplinită doar dacă animalul a murit înainte de moartea proprietarului, înmormântarea decedatului și rămășițele animalului trebuie efectuate în același timp”, se arată în explicația publicată pe site-ul administrației regionale Valonia.
Canalul de televiziune belgian RTBF a adresat întrebări administratorilor de pompe funebre, care au confirmat că solicitările pentru înmormântarea oamenilor alături de animalele lor de companie vin de la rudele acestora care și-au exprimat o astfel de dorință în timpul vieții.
Rudele proprietarilor decedați a doi câini au solicitat un astfel de serviciu, numai că patrupezii le-au supraviețuit stăpânilor lor.
Așa că medicul veterinar nu a fost de acord să eutanasieze animalele pentru a îndeplini voința proprietarului.
Un caz similar a fost înregistrat în cazul proprietarului a zece pisici, care și-a exprimat, de asemenea, dorința de a fi înmormântat alături de animalele sale de companie.
Christophe Collignon, oficialul regional responsabil cu lucrările la cimitire, a declarat într-un interviu acordat RTBF că va fi luată o decizie corespunzătoare pentru a clarifica această chestiune.
„Se va lua o decizie care va permite evitarea confuziilor și care va contribui la organizarea normală a înmormântărilor. Aceste momente de doliu nu ar trebui să facă obiectul comentariilor familiilor”, a declarat oficialul.
De când datează obiceiul îngropării animalului cu stăpânul său
Obiceiul este extrem de vechi, datând din preistorie, dar trebuie făcută o distincție importantă: una este îngroparea oamenilor împreună cu animalele lor și alta este îngroparea animalelor de vii, odată cu stăpânii lor. În cele mai multe cazuri documentate arheologic, animalele erau sacrificate înainte de închiderea mormântului.
La Bonn-Oberkassel, din Germania de astăzi, a fost descoperit un mormânt care datează de 12.000 de ani î.Hr., în care un om a fost înhumat împreună cu un câine.
Și în stepele dintre Volga și Ural există dovezi dintre anii 2. 5570–4840 î.Hr. ale sacrificării cailor în cadrul ritualurilor funerare, animalele fiind depuse în morminte alături de oameni.
De ce făceau oamenii asta?
Practicile aveau mai multe explicații, în funcție de civilizație:
-
Credința că mortul va avea nevoie de animale și în lumea de dincolo.
-
Păstrarea statutului social al celui decedat și după moarte.
-
Credința că animalele îi vor servi drept însoțitori sau protectori în viața de apoi.
-
Sacrificiul ca ofrandă pentru zei sau pentru spiritele morților.