Şansele ca nemulţumirile personalului medical să fie risipite sunt minime. Crin Antonescu, şeful de partid al ministrului PNL al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, şi al şefului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Cristian Buşoi, a spus că „nu se poate peste noapte, nu se poate în cursul acestui an să avem o creştere considerabilă a veniturilor în sănătate, din păcate”.
Celălalt co-preşedinte al Uniunii Social Liberale, premierul PSD Victor Ponta, a declarat, referitor la intenţia medicilor şi a asistenţilor de a declanşa greva generală, că „trebuie găsită acea cale de mijloc între lucrurile pe care le dorim şi cele pe care le putem face”.
Victor Ponta nu poate oferi garanţii privind rezolvarea situaţiei din sistemul medical, în schimb le transmite doctorilor şi asistenţilor că „au un partener în ministrul Nicolăescu, şi în domnul Arafat, şi în domnul Buşoi, pentru a găsi soluţiile care se pot realiza”. Însă nu de parteneriate au nevoie cadrele medicale, ci de salarii bune şi de condiţii de lucru decente.
Victor Ponta aşteaptă soluţii de la Ministerul Sănătăţii şi de la Casa de Sănătate, dar cele două instituţii nu pot face nimic fără a avea acceptul Ministerului de Finanţe. Mai exact, al secretarului de stat din Ministerul de Finanţe, Gheorghe Gherghina, cel care din 1990 încoace face şi desface bugetele acestei ţări. Singurul care-l poate convinge pe domnul Gherghina să suplimenteze fondurile pentru sănătate este premierul Ponta.
Victor Ponta şi Crin Antonescu nu ar fi trebuit să se aplece mai atent asupra problemelor din sănătate doar după ce doctorii şi asistenţii au ameninţat cu declanşarea grevei generale. În cei trei ani de opoziţie şi în anul de când se află la guvernare, PSD şi PNL au avut tot timpul pentru a găsi soluţii la criza din sistemul medical. Însă liderii celor două formaţiuni politice s-au mulţumit să dea din gură pe la televizor şi să spună cât de nepricepuţi şi hapsâni au fost, sunt şi vor rămâne adversarii lor politici.
