Fostul campion mondial la săritura în înălţime, suedezul Patrik Sjoberg, a dezvăluit că a fost abuzat sexual în copilărie de antrenorul şi, totodată, tatăl său vitreg Viljo Nousiainen, informează Reuters.
Astăzi în vârstă de 46 ani, Sjoberg a mai cucerit, în cursul carierei sale, două medalii de argint la Jocurile Olimpice, precum şi patru titluri europene, deţinând şi recordul mondial al probei (2,42 m, în 1987). El a precizat, în autobiografia sa, ‘Ceea ce nu aţi văzut’, că abuzurile au început când avea 10 sau 11 ani şi au continuat până în anii adolescenţei.
Nousiainen, care a murit în urmă cu mai bine de un deceniu, a fost o figură respectată în atletismul suedez, având un rol decisiv în transformarea lui Sjoberg într-unul dintre cei mai buni săritori în înălţime din lume. Reputaţia sa este acum pătată, după ce şi Yannick Tregaro, antrenorul campionului olimpic suedez la triplu salt, Christian Olsson, a dezvăluit că a fost, la rândul său, abuzat de Nousiainen.
Sjoberg a precizat, într-un interviu acordat joi televiziunii suedeze, că Nousiainen folosea ca pretext pentru abuzurile sale ‘examinările ştiinţifice’, care constau în măsurarea musculaturii şi a dezvoltării corporale. ‘Am considerat acest lucru extrem de ofensator, însă antrenorul mi-a spus că este esenţial pentru pregătire’.
El a adăugat că primele abuzuri au început cu ocazia unei reuniuni la Malmoe, unde a fost forţat să împartă camera cu antrenorul său. Nousiainen a avut apoi o relaţie romantică cu mama lui Sjoberg, mutându-se în final în apartamentul acestora.
Întrebat de ce nu a dezvăluit până acum aceste abuzuri, Sjoberg a precizat că era ‘extrem de ruşinat’ de toate aceste lucruri, adăugând că abuzurile au încetat la vârsta de 15 ani după ce l-a ameninţat că va merge la poliţie. Însă Nousiainen şi-a îndreptat atenţia către băieţi mai tineri.
‘Viljo ştia foarte bine ce băiaţi să aleagă: cei cu probleme acasă, cu mame singure şi multă libertate de mişcare. Nu am fost singura victimă’, a adăugat fostul atlet, care s-a retras din activitate în 1999, anul în care a murit Nousiainen.
‘L-am urât pentru tot ceea ce mi-a făcut, însă, în acelaşi timp, nimeni nu poate contesta că a fost un mare antrenor. Am considerat că nu pot lucra cu nimeni altcineva. Poate că a fost o greşeală, poate că m-aş fi putut antrena la fel de bine şi cu altcineva… Atunci când a murit, am simţit un fel de uşurare, deoarece m-am gândit că nimeni nu va putea afla ceea ce s-a întâmplat’, a mai spus Sjoberg.AGERPRES
