Cu puţin timp în urmă a dispărut unul dintre creatorii emblematici ai modei haute couture franceze, Jean-Louis Scherrer, cel care a marcat domeniul cu precădere în anii ‘80.
Născut în 1935, fiul unui psihiatru, Scherrer visa să devină dansator. Un accident, în timpul studiilor la Conservatorul Naţional din Paris, l-a împiedicat să urmeze acest drum şi, încurajat de mama sa, a desenat numeroase crochiuri de rochii. A fost acaparat de acest joc şi şi-a împlinit, prin intermediul modei, căutările în domeniul frumosului.
În 1956, după ce obţinuse o diplomă a Camerei Sindicale de Croitorie din Paris, a debutat în meserie la Casa “Christian Dior”, lucrând, după moartea acestuia, câţiva ani cu Yves Saint Laurent, care preluase direcţia artistică a mărcii, şi apoi cu Louis Féraud.
La primirea Legiunii de Onoare, alături de fiica sa Leonore
După şase ani se hotărăşte să-şi deschidă propria Casă de Modă în rue du Faubourg-Saint-Honoré şi îşi prezintă prima colecţie într-o pivniţă de vinuri. Primirea este favorabilă, rochiile lui de cocktail, în culori amintind fovismul, cu buline sau imprimeuri florale, cucerind pariziencele. Abia în 1971 îşi realizează visul de a deschide un butic de modă în avenue Montaigne, loc ce se va transforma într-un templu al şicului parizian.
Motivul panteră
Marca sa se impune şi în Japonia şi în Statele Unite, iar Scherrer se lansează şi în crearea de parfumuri, începând din 1979. Ele se numesc “Jean-Louis Scherrer”, apoi “Scherrer 2” şi “Nuits indiennes”. Îşi inaugurează, de asemenea, o linie de blănuri şi propune şi o serie de accesorii: ochelari, pantofi, cravate.
În 1980 este premiat cu “Degetarul de Aur” al Haute Couture, pentru colecţia sa, intitulată “Russe”, un succes internaţional.
Eleganţă şi şic parizian
Potrivit lui Stéphane Rolland, director artistic al mărcii din 1997 până în 2007, Jean-Louis Scherrer a fost un “designer emblematic al anilor ‘80. Casa lui de modă a fost prima cu un asemenea succes în acel moment. Era enormă”.
În 1992, însă, Jean-Louis Scherrer îşi cedase societatea grupului japonez “Seibu”, care a încredinţat conducerea ei lui Jean-Claude Cathalan, soţul lui Hiroko Matsumoto, manechin celebru în epocă. A fost prima casă de modă care şi-a pierdut creatorul iniţial. Aveau să-i urmeze Guy Laroche, Givenchy…
Accesoriile completează ansamblul
Prima colecţie de modă Jean-Louis Scherrer fără Jean-Louis Scherrer a fost semnată de Erik Mortensen şi a primit, în 1984, “Degetarul de Aur”.
Crearea unei linii prêt-à-porter, de către Stéphane Rolland, în 1997 şi a alteia masculine, doi ani mai târziu, se bucură de acelaşi succes.
Creaţie din 1993
În 2000, Scherrer şi-a deschis primul sediu la Beijing. La începutul anilor 2000, Casa Scherrer a fost cumpărată de omul de afaceri Alain Duménil. Dar, prost gestionată, şi-a închis definitiv porţile în 2008, acelaşi an în care Nicolas Sarkozy îi conferea stilistului “Legiunaa de Onoare”. Scherrer mărturisea cu tristeţe la dispariţia Casei: “A fost ca un şoc. Epoca s-a schimbat, nu spun nu, dar există case de modă care supravieţuiesc şi numele Scherrer era totuşi unul excelent”.
Broderiile pe haine, o inovaţie Scherrer
Printre clientele celebre ale lui Scherrer s-au numărat Françoise Sagan, Anne-Aymone Giscard d’Estaing, prinţesa Paola a Belgiei, Raquel Welch, Claudia Cardinale, Jackie Kennedy, Michèle Morgan Sofia Loren, Raquel Welch, regina Noor a Iordaniei, Farah Diba, prinţesele Faisal, Isabelle Adjani…
Eleganţă în alb şi negru
De altfel, la funeraliile sale de la cimitirul Père-Lachaise, între cele peste 100 de persoane venite să-l conducă pe ultimul drum, se aflau Jean-Charles de Castelbajac, Stéphane Rolland, cunoscuta jurnalistă de modă de la “The New York Times” şi “International Herald Tribune”, Suzy Menkes, admiratoare ale acestui pionier al haute couture ca Mireille Darc, prinţesa Milena de Liechtenstein, Hermine de Clermont-Tonnerre, alături de care Scherrer susţinea Asociaţia “Enfance Majuscule”, dar şi prestigiosul hair stylist Alexandre Zouari, care îşi demonstrează talentul în defileurile de modă, sau Preşedintele Camerei Sindicale, Didier Grumbach.
Iarna 2006, Imn închinat femeii
Creaţiile Scherrer aveau coduri precise: motivul leopard, fusta cu buline, umerii marcaţi, talia bine subţire au conturat un stil foarte grafic, datorat pasiunii creatorului pentru perioada Bauhaus.
Consacrat în anii ‘80 pentru silueta modernă creată de el, Scherrer îşi gândeşte modelele pentru femei de gust, adepte ale şicului parizian.
Colecţia de toamnă 2005
El a propus o alternativă mai sobră la creaţiile îndrăzneţe ale lui Yves Saint Laurent. Un stil mai feminin, mai “dulce”, “mai burghez”, fără a fi încorsetat. Creaţiile lui au fost remarcate imediat de marele magazin de lux newyorkez “Bergdorf Goodman”, care i-a asigurat succesul american.
De la Jean-Louis Scherrer, “păstrez imaginea opulenţei, a eleganţei pariziene, a manierei în care metisa culturile, Orientul şi Occidentul, motivele panteră cu cel prince de Galles”, mărtuirsea Stéphane Rolland.
Colecţia toamnă-iarnă 2005-2006, cu accentuarea volumelor
În plus, avea un foarte bun atelier care asigura o realizare perfectă.
Adevărat estet, Scherrer se juca cu motivele, cu drapajele, cu broderiile, poate uneori în exces, dar întotdeauna cu brio. Au rămas ca puncte de referinţă extravagantele sale rochii de cocktail, cu taioare reinterpretate, care au întruchipat şicul parizian, jachetele negre, cu umeri, purtate peste fuste albe. Fustelor până la genunchi asortate cu bluze din mătase preţioasă, li s-au adăugat apariţiile exotice, cum ar fi hainele din caşmir bej cu broderie, reminiscenţele stil Anna Karenina sau veşmintele inspirate de Orient, de China sau Mongolia: jachetele “rajah”, decorate cu perle, sau celebra colecţie “Bal la Veneţia” din 1984, tunicile şi pantalonii. În spiritul Nopţilor Arabe amintind de Paul Poiret, bijuterii şi turbane completau ansamblul.
Opulenţa creaţiilor lui Scherrer
Chiar ţinutele de zi aveau tuşe opulente, cum ar fi aplicaţiile de catifea pe lână, sau motivele aurii pe pardesie.
Pentru el, textura materialului şi perfecţiunea finisării erau chiar mai importante decât linia inovatoare.
În anii ‘90, Scherrer şi-a continuat căutările folosind materiale luxoase într-o varietate de trenduri: rochii lungi, scurte, culori strălucitoare care au înlocuit tonurile mai conservatoare de bej, gri şi alb, imprimeuri patchwork, versiuni feminine ale costumelor bărbăteşti sau de vânătoare. A abordat în această perioadă minimalismul, fără a renunţa însă la materialele sale preferate, la broderii, adoptând materiale uşoare, ca voalul, care dădeau mai multă fluenţă creaţiilor sale.
Scherrer rămâne un nume de rezonanţă în modă, domeniu de care a fost interesat până înainte de a se îmbolnăvi. Anul trecut, de exemplu, a asistat la debutul lui Raf Simons pentru Casa “Dior”.
Imprimeu şi broderie, Colecţia primăvară-vară 2007
Unul dintre bunii săi prieteni, Pierre Bergé, care a fost partenerul lui Yves Saint Laurent, scria la vestea morţii lui Scherrer: “L-am preţuit mult. Aparţinea creaţiei haute couture. Cea adevărată, cea de ieri. O lume dispărută. Avea talent”.
Iar Bruno Bensoussan, preşedintele grupului “JSB International”, îl considera “un creator virtuoz şi pasionat, emblematic pentru eleganţa pariziană, care a marcat epoca sa”.
În 2007, Editura Assouline a lansat volumul “Jean-Louis Scherrer”, de Jéromine Savignon, o poveste a creaţiei acestui designer care a marcat epoca “fric et chic” şi a vieţii lui care a cunoscut “mărirea şi decadenţa” designerilor contemporani în convieţuirea lor cu managementul actual.
