Pe 6 decembrie s-a împlinit un an de când a fost reales preşedinte al României. Bilanţul este obligatoriu nu doar din cauza unei date rotunde. Viaţa noastră a evoluat în rău mai accelerat ca niciodată într-o asemenea unitate de timp. În plus, în numai 365 de zile, imaginea şi prestaţia preşedintelui s-au erodat ameţitor. Parcă Traian Băsescu ar fi căzut de pe înălţimile Everestului. Un inventar de schimbări este obligatoriu. Unii l-au şi întocmit cu câteva zile înainte de 1 Decembrie, deşi o săptămână reprezintă pentru actualul preşedinte suficient timp pentru cine ştie ce năstruşnicii, gafe de proporţii sau decizii aberante care să mai adâncească dezastrul României.
Ce a făcut Traian Băsescu într-un an de mandat?
S-o luăm simplu, pe puncte, ca într-un inventar gospodăresc:
– şi-a adjudecat total conducerea guvernului Emil Boc. Influenţa sa a devenit un soi de cotropire. A şi golit Executivul de oameni cât de cât mai experimentaţi (Vasile Blaga, Radu Berceanu etc.) şi i-a înlocuit cu no name şi nema pricepere. Traian Băsescu a vrut să demonstreze că ministerele pot fi conduse şi de consilieri locali, şi de repetenţi cu 10 clase;
– a devenit principalul şi singurul reprezentant al României în relaţiile cu FMI. A decis singur, şi-a asumat deciziile propuse de Dumnezeu ştie cine şi a negociat, socotind asta ca obligaţie şi responsabilitate;
– a dat Elenei Udrea banii din Guvern şi influenţa din PDL, lansând-o în competiţia pentru Primăria Capitalei;
– a început să se folosească de BNR, Mugur Isărescu devenind un soi de propagandist sau interpret al deciziilor luate la Cotroceni şi la Washington;
– a continuat campania de compromitere a presei, inventând acuze imaginare şi ridicând subiectul mogulilor la nivel de dramă naţională, deşi nu-i vorba decât de o incomodă, dar obişnuită supraveghere critică a puterii. Ba a şi transformat grija sa într-un pericol naţional, reuşind să ducă scandalul până la Bruxelles. Mai mult, a izbutit să paraziteze toate emisiunile de televiziune cu personaje semidocte şi agresive;
– imediat, folosind insistent acest şiretlic, Traian Băsescu a anihilat orice tentativă de dezbatere publică a oricărui subiect sau fenomen important din ţara noastră. Cu o grijă demnă de o cauză nobilă, preşedintele şi-a consumat energia pentru a umfla nimicuri, pentru a deturna atenţia populaţiei şi pentru a împinge ţara în discuţii bulevardiere;
– a transformat corupţia într-o maşinărie de produs bani pentru partid şi pentru principalii lideri centrali şi locali ai partidului;
– a utilizat toate mijloacele permise de politică, uneori folosindu-se şi de acuzaţii false sau de scenarii ieftine, pentru a minimaliza opoziţia;
– a continuat operaţiunea de vulgarizare a Parlamentului României, izbutind să se folosească eficient chiar şi de mass-media.
– a izolat complet România în Uniunea Europeană şi pe scena internaţională, izbutind să ducă imaginea ţării până la o percepţie caricaturală;
– a reuşit să compromită conceptele de merit şi onoare, prin inflaţia de generali şi tinichele, prin decorarea unor mediocrităţi anonime, dar devotate persoanei Traian Băsescu. Ba a avut norocul unei contraperformanţe istorice. Este primul şef de stat măcar din România, dacă nu şi din Europa, care a decorat un om condamnat pentru crimă;
– a repus România la dispoziţia serviciilor secrete, transformând SIE şi SPP în servicii secrete aproape personale.
Traian Băsescu deţine cea mai importantă armată de aplaudaci din România postdecembristă, fapt pentru care nu văd nici o raţiune pentru a lucra de unul singur la inventarierea unor posibile merite şi performanţe.
