“E din Nou Crăciun de fiecare dată când îi dai voie lui Dumnezeu să-i iubească pe ceilalţi prin tine… Da, e Crăciun de fiecare dată când îi zâmbeşti semenului tău şi îi întinzi o mână”, spunea Maica Tereza.
Din Evul Mediu până la Bach, de la Bing Crosby la John Lennon, cele mai populare imnuri de Crăciun revin în fiecare an cu aceeaşi prospeţime şi farmec.
De la 21 decembrie 1933, când la “Radio City Music Hall” de la “Rockfeller Center” a fost ridicat cel mai mare brad de Crăciun din istoria New York-ului, înalt de 6 metri, şi a fost prezentat un spectacol gândit de Vincent Minnelli, Crăciunul înfierbântă imaginaţia oamenilor care au creat mii de obiceiuri şi de obiecte pentru a sărbători Naşterea Domnului: filme, cărţi, cântece care au înveselit atmosfera magică a sărbătorii.
Între soldăţei de lemn şi un balet al jucăriilor, Fred Astaire şi Ginger Rogers evoluau pe marele ecran în alternanţă cu “The Night Before Christmas” de Walt Disney. Americanii care ieşeau dintr-o perioadă neagră a crizei şi a depresiei, voiau lumini, voiau să se distreze.
Apoi Coca-Cola a început să-l folosească pe Santa Claus pentru publicitatea sa, eliminând orice diviziune între sacru şi profan cu cântece de Crăciun în afara canoanelor tradiţionale ale literaturii religioase, precum “Winter Wonderland” sau “Santa Claus Is Coming to Town”, care anunţau sosirea lui Moş Crăciun. Au emoţionat de-a lungul anilor renumitele cântece de Crăciun, în interpretarea Ellei Fitzgerald, a lui Frank Sinatra, Bruce Springsteen, Ray Charles, Cristina D’Avena, Justin Bieber, Mario Lanza, Andrea Bocelli, iar dintre Divele noastre, Mariana Nicolesco, Angela Gheorghiu sau Ruxandra Donose…
Santa Claus Is Coming in the Town
În 1935, a explodat parcă o bombă muzicală ce s-a răspândit pe întreg globul, “Jingle Bells”, care a fost readusă în cheie swing de Benny Goodman, devenind un imn al Naşterii. A fost printre cântecele de Crăciun ce s-au bucurat de mare succes, urmat de “White Christmas”, cu vocea caldă a lui Bing Crossby, un disc ce a fost vândut în peste 50 de milioane de exemplare, melodie intonată apoi de la Lady Gaga la Zucchero, de la Laura Pausini la “Beach Boys” şi Elton John.
Într-o lungă cavalcadă de cântece religioase care vin din creştinismul timpuriu şi de la corurile medievale, până la Bach, Händel, Mendelssohn, Berlioz, Saint-Saëns şi la Sting, Paul McCartney, John Lennon, Placido Domingo, Louis Armstrong, Francesco De Gregori, se poate urmări repertoriul muzicilor populare care celebrează Crăciunul.
Celebrul “Tu scendi dalle stelle / o Re del Cielo”, compus de sant’Alfonso Maria de’ Liguori la jumătatea secolului al XVIII-lea, a făcut un adevărat prozelitism religios.
Colindele constituie apoteoza Crăciunului, aşa cum se întâmpla cu “Wachet auf! Ruft uns die Stimme”, scris la 1599 de apostolul german Philipp Nicolai, cu “Sfânta Noapte” compus de Placide Cappeau în 1870, apoi cu faimosul “Stille Nacht”, ce apare în Austria în 1818, sau cu Suita Bradului de Crăciun, “Weihnachtsbaum”, în aranjamentul lui Franz Liszt, ori cu colindul englez “We Wish You a Merry Christmas”.
Stille Nacht în Austria
Joyeux Noel
Jingle Bells, vin cete de colindători
Care este secretul răsunător al acestor cântece de Crăciun? Imnurile religioase aveau o extraordinară capacitate de a se înnoi, trecând de la un context liturgic la cultura populară şi apoi la consumismul de masă. Cât de minunat este “Crăciun alb”, o melodie compusă de Irving Berlin în 1940, cel mai bine vândut cântec de Crăciun al tuturor timpurilor, cu peste 100 de milioane de exemplare. Numai versiunea interpretată de Bing Crosby a fost vândută de 31 de milioane de exemplare.
Colindul este un cântec care celebrează Naşterea Domnului sau personajele acestui episod. Cuvântul, mai ales în varianta “corindă” şi în echivalentul din limba engleză “carols”, pare derivat din grecescul “choros”, care desemna un dans în cerc în care dansatorii cântau. În secolul al XIII-lea, învăţăturile creştine şi-au schimbat optica, ajungând la aspectele mai umane ale lui Iisus, şi astfel a apărut interesul pentru detaliile Întrupării şi ale Naşterii. Scena alcătuită de Sfântul Francisc din Assisi, cu personajele sale vii, este o expresie a acestui interes, la fel ca şi noul tip de cântec sacru popularizat de franciscani, muzica de “corindă” pe versurile lui Jacopone da Todi, care celebrau Naşterea lui Iisus. Noile colinde s-au răspândit cu ajutorul franciscanilor şi dominicanilor, devenind în scurt timp populare în întreaga Europă. Secolele al XV-lea şi al XVI-lea au constituit, dintr-un punct de vedere, epoca de aur a colindelor. Acestea erau cântate în case şi pe străzi, în cadrul slujbelor religioase şi în reprezentaţii teatrale. Colindele au rămas populare în Germania unde Martin Luther însuşi a scris “Von Himmel Hoch” şi a tradus alte cântece de Crăciun din latină. Sunt cunoscute “Colindul Cimpoierilor”, inspirat de melodia siciliană “Canzone di zampognari”, “Colindul clopotelor”, a cărui muzică este scrisă de compozitorul ucrainean Mikola Leontovici, cât şi “Concertul de Crăciun”, o piesă orchestrată în secolul al XVII-lea de Arcangelo Corelli.
Dar, cu siguranţă, unele dintre cele mai frumoase, mai calde colinde sunt cele româneşti. În Ajunul Crăciunului, cete de colindători merg la casele oamenilor cântând ”Bună dimineaţa la Moş Ajun”. În zonele rurale, colindul copiilor păstrează încă frumuseţea şi emoţia de altădată, cetele de colindători mergând pe uliţe şi cântând ”Noi umblăm să colindăm”. În unele zone ale ţării, şi mai ales în Maramureş, în Transilvania şi Bucovina, se păstrează tradiţia ca tinerii care colindă să fie îmbrăcaţi în costume populare.
Minunate sunt colindele Domnului, precum “În drum spre Vitleim”, “Naşterea Domnului”, “Vestirea Păstorilor”, “Închinarea Păstorilor”, “Pornirea Magilor după stea”, “Închinarea Magilor”, şi colindele Sfinţilor “Colindul Crăciunului”, “Sfântul Vasile”, “Sfântul Nicolae, Sfântul Ion.
Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute ale copiilor colindători este umblatul cu Steaua. Acest obicei evocă momentul în care, la naşterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua care i-a călăuzit pe magi. Cele mai cunoscute cântece de stea sunt ”Steaua sus răsare”, ”Trei păstori se întâlniră”, ”O, ce veste minunată”, ” În oraşul Viflaim”. Spre deosebire de colinde, transmise de la o generaţie la alta prin viu grai, cântecele de stea au fost culese în cartea lui Anton Pann, care a apărut în numeroase ediţii.
Primul colind, care se cântă la fiecare casă, în Ajunul Crăciunului, este colindul de uşă sau de fereastră. Prin aceast colind se invocă trezirea rituală a gazdelor, pentru a-i întâmpina pe colindătorii ce le aduc vestea Naşterii lui Hristos şi pentru a se pregăti să celebreze marea sărbătoare a Naşterii Domnului: ”Sculaţi, sculaţi, boieri mari/ Florile dalbe/ Sculaţi, voi, români plugari/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători/ Şi v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău/ Un Dumnezeu nou născut”.
Refrenul ”Florile dalbe”, des întâlnit în poezia colindelor, are astăzi numai o valoare simbolică. Se presupune, însă, că la origine el era o formulă magică, rostită concomitent cu atingerea persoanei colindate cu o ramură înflorită de măr.
Sculaţi, sculaţi, boieri mari, Lerui Doamne ca vin colindatorii
Colindători, copii din Maramureş
Colindători din Moldova, cu măşti
Colindători în Grecia
Crăciun fericit!
