Patru proiecte abandonate de Iohannis

Și nu sunt orice fel de proiecte. Ele se referă la…

Patru proiecte abandonate de Iohannis

Și nu sunt orice fel de proiecte. Ele se referă la…

Și nu sunt orice fel de proiecte. Ele se referă la educație, sănătate, apărare și diaspora. În anul 2016, președintele Klaus Iohannis a anunțat declanșarea programului național „România educată“. A fost un proiect deosebit de ambițios, menit, conform inițiatorului, „să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate“.

Lansat „cu surle și trâmbițe“, programul cu pricina a debutat cu o scurtă declarație programatică a lui Klaus Iohannis: „Dragi români, în mandatul de preşedinte al României mi-am asumat demersul «România educată» ca proiect național. În cadrul acestuia, am demarat o amplă consultare publică pe tema educaţiei şi cercetării româneşti, domenii pe care le consider definitorii pentru viitorul nostru“.

Suntem un popor de elevi?

Mesajul prezidențial a continuat, în cea mai uscată „limbă de lemn“, cu un calcul aiuritor, din care ar rezulta că poporul român este alcătuit, în marea lui majoritate, din elevi studioși, dedicați și implicați în evoluția sistemului de învățământ:

„La baza oricărei reforme, strategii, legi sau norme de aplicare stau oameni. Suntem peste 4 milioane de elevi, studenți, cadre didactice și cercetători. Dacă adăugăm familiile şi potenţialii angajatori, vorbim deja despre jumătate din populaţia ţării direct implicată și vizată de situația sistemului de învățământ. Nu în ultimul rând, cred că întreaga societate are un interes legitim în a contribui la evoluţia educaţiei şi cercetării româneşti“, declara el.

Educație „pas cu pas“

Iar pentru că orice președinte trebuie să demonstreze cumva că, pornind de la datele istoriei, este preocupat de viitorul „țărișoarei“, și Klaus Iohannis a anunțat inițierea unui plan defalcat în câteva etape distincte: „La intrarea în cel ­de-al doilea secol de existenţă ca stat modern şi unitar, este important ca educația și cercetarea să dobândească o fundaţie solidă și predictibilă, pe care să continue drumul către România educată. În acest sens, în perioada 2016-2018, Administrația Prezidențială derulează o amplă dezbatere publică privind educația și cercetarea din România, structurată în trei etape:

– Prima etapă (2016-2017) a presupus o serie de opt consultări cu privire la viziunea și obiectivele de țară pentru educație și cercetare (dezbateri regionale), dezvoltarea și diseminarea unui chestionar online, 35 de evenimente de consultare organizate de terți etc.

– A doua etapă (2017-2018) pornește de la elementele de viziune identificate în etapa anterioară, pentru a continua consultarea cu privire la strategia pentru educație și cercetare la orizontul 2018-2030. În acest sens, Administrația Prezidențială va constitui șapte grupuri de lucru care vor dezvolta concluziile primei etape într-un pachet de strategii detaliate pe temele prioritare: cariera didactică; echitatea sistemului educațional; profesionalizarea managementului educațional; un învățământ profesional și tehnic de calitate; autonomie, calitate și internaționalizare în învățământul superior; educație timpurie accesibilă tuturor; evaluarea elevilor şi studenţilor. (…) Administrația Prezidențială își propune, totodată, să susțină investiția și implicarea în educație și cercetare a actorilor privați și neguvernamentali.

– A treia etapă (2018) va presupune finalizarea rezultatelor proiectului: o viziune de țară și obiectivele de țară asupra educației și cercetării din România, pentru următorii 12 ani (2018-2030); o strategie pentru sectorul educație și cercetare la orizontul 2018-2030; o serie de propuneri de politici publice pe temele desemnate ca fiind prioritare în cadrul proiectului, care vor include și elemente privind guvernanța sistemului de educație și cercetare.

„Practica ne omoară!“

Cu toate că promitea o mulțime de rezultate excepționale, programul „România educată“ a intrat într-un con de umbră, iar despre el nu s-a mai auzit mare lucru. De fapt, și acesta pare, mai curând, doar un demers pur teoretic, similar altora mai vechi. Toate guvernările postdecembriste s-au lăudat, fără excepție, că educația este una dintre marile probleme pe care au de gând să le rezolve.

Dar în 27 de ani învățământul a fost coordonat de 23 de miniștri, iar Legea educației a fost modificată de peste 60 de ori.

Practic, fiecare ministru al învățământului a încercat să impună propria lui viziune asupra acestui domeniu și a introdus tot soiul de schimbări care, în loc să reglementeze ceva cu adevărat, au adus haosul în întregul sistem de educație. Iar rezultatul este dramatic: la ora actuală, 42 la sută din români sunt analfabeți funcțional.

Sănătatea și multele ei boli

„Investiția în sănătate trebuie privită ca pe o investiție în viitor“, spunea președintele Iohannis la începutul mandatului său la Cotroceni. E drept că așa e, dar ce te faci când cei responsabili de sănătatea noastră nu văd lucrurile la fel, ba, mai mult, se pierd în promisiuni de tot felul, uitând de medicamente oncologice și vaccinuri lipsă, corupție ori de exodul medicilor care nu mai încetează?

„România are nevoie de un sistem sanitar fără corupție, un sistem cu reguli clare, care nici nu justifică, dar nici nu încurajează corupția.“ Scandalul Hexipharma sau cazul fostului director de la Malaxa Florin Secureanu, plus zecile de medici reținuți și judecați pentru fapte de corupție fac parte dintr-un lung șir.
„Avem nevoie de un domeniu sanitar care răsplătește valoarea și stimulează performanța, avem nevoie de personal medical bine pregătit și bine plătit, de la care pacienții au dreptul, la rândul lor, să ceară corectitudine, integritate și servicii de calitate.“ Deși guvernanții promit mărirea salariilor medicilor începând cu anul următor, asta nu pare să oprească exodul acestora. Din multele lor declarații, unele se regăsesc chiar și în Cotidianul, medicii pleacă în căutarea respectului meseriei, a posibilităților de perfecționare și a echipamentelor de ultimă oră care permit performanța într-un sistem care trebuie să funcționeze „ceas“. Mii de cadre medicale s-au înghesuit la ultimul târg de joburi în spitalele din străinătate. Mai mult de două treimi au și semnat actele preliminare.

„O populație sănătoasă este în primul rând o populație informată. Pentru aceasta, avem nevoie de o creștere a nivelului de conștientizare, motivare și educare privind beneficiile adoptării unui stil de viață corect, de acces egal la programe multianuale de promovare a sănătății și educației pentru sănătate la nivel comunitar.“

Medicii reclamă deseori lipsa unor programe la nivel național prin care populația să fie informată despre diverse strategii de sănătate. Cel mai recent exemplu este chiar situația alarmantă în care s-a ajuns în cazul epidemiei de rujeolă. Medicii spun că numărul tot mai mare al celor care refuză vaccinarea copiilor este cauzat de lipsa unui program de informare privind prevenția bolii și efectele vaccinării.

Promisiunile către Armată au rămas doar proiecte pe hârtie

Apărarea

Anunțată cu surle și trâmbițe, Strategia Naţională de Apărare a Țării s-a stins ca un foc de paie. Toate cadrele active erau fericite când au auzit că președintele pleacă urechea la doleanțele lor și nu le mai trimite în rezervă. Alocarea a 2% din PIB pentru Armată trebuia să însemne revitalizarea industriei de apărare, dar și creșterea gradului de pregătire a soldaților.

Miile de generali ai Armatei Române nu au făcut decât să subțieze bugetul alocat Apărării. Goana după grade și funcții nu a avut decât un singur scop: asigurarea unei pensii îndestulătoare. Zecile de contracte date pe ochi frumoși unor firme intermediare au contribuit și ele la starea jalnică a Armatei Române.

Ce s-a dorit

În primele șase luni ale mandatului de președinte, Klaus Iohannis a lansat, cu sprijinul consilierilor, o Strategie Națională de Apărare. Aceasta, conform Administrației Prezidențiale, „își propune o abordare integratoare și echilibrată, fără a se limita la dimensiunea de apărare. Într-o zonă caracterizată de coliziunea intereselor şi într-o perioadă marcată de modificări geopolitice rapide, credibilitatea strategică reprezintă o valoare naţională importantă atât în relaţia cu aliaţii şi partenerii noştri, cât şi cu propriii cetăţeni. Tocmai de aceea, avantajul statutului nostru de aliat NATO, de stat membru al Uniunii Europene şi partener strategic credibil este dat de cunoaşterea acelor oportunităţi care să ne permită să generăm apărare şi securitate la nivel naţional, să contribuim solidar la apărarea colectivă şi să promovăm stabilitatea şi securitatea colectivă la nivel internaţional. Pentru ca România să gestioneze coerent şi responsabil riscurile şi răspunsurile la ameninţări, este nevoie mai mult decât oricând de coeziune şi consens la nivel naţional în problemele vitale pentru ţara noastră. Acordul politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare constituie un act de voinţă politică, care trebuie dublat atât de un cadru legislativ adaptat, cât şi de un proces continuu, multianual şi riguros de planificare“.

Ce a ieșit

Mai nimic concret. Avem de-a face în continuare cu lupte intestine în MApN, precum corbii pe un stârv de pe câmpul de luptă. Guvernul, la presiunea SUA (n. red. – care au obligat fiecare partener NATO să contribuie la cheltuieli), a alocat cele 2% din PIB și a creat posibilitatea MApN de a se angaja în credite de înzestrare fără limită.

Imediat a fost anunțat un contract de înzestrare cu corvete fabricate la Damen Galați. Prețul era exorbitant, având în vedere că erau fabricate la noi în țară. India, pentru același tip de navă, a plătit mult mai puțin decât trebuia să plătească România – 800 de milioane de euro, bani achitaţi până în 2020. Scandalul declanșat pe tema acestei achiziții a forțat Guvernul Grindeanu să renunțe pentru moment la corvete. Guvernul Cioloș, cel care inițiase această achiziție, a precizat că, „prin anularea acestei proceduri de achiziție, Guvernul actual trebuie să-și asume și că renunță la construcția unor nave militare în șantierele navale din România, din Galați și Constanța, unde lucrează peste 25.000 de români și care asigură în același timp un nivel de investiții de peste 1,6 miliarde euro“.

Diaspora

Klaus Iohannis nu a uitat diaspora. Președintele României își mai amintește de românii de peste hotare. Doar în vis. Când nu i-a uitat sau nu i-a visat, a vorbit despre ei, despre acei români care, cel puțin în Europa Occidentală, l-au votat în proporții nemaiîntâlnite: 88% în Italia și aproape 98% în mai multe orașe din Germania. E drept, mult. Și prost! Da.

Șederea fără cugetare

Mai e un moment astral în care neamțul de la Cotroceni și-ar putea aminti de cei care s-au mobilizat acum trei ani ca să îl pună acolo unde e acum. Momentul e acela când e obligat să șadă și să cugete. Când șade în mijlocul de transport care îl depune la Sibiu și îl ia înapoi.

În extrem de scurtele perioade de pauză dintre două deplasări la și de la ex-capitala culturală europeană, soțul celei mai notorii profesoare de engleză a momentului tratează diaspora în felul lui. Cu câte un discurs sau câte un simpozion. A promis marea cu… salzul, adică sarea. Și s-a ales praful.

Cel mai sobru purtător de vorbe goale

Departamentul lui pentru ei

Ca să le ia voturile, fostul președinte al germanilor români le-a promis oamenilor din diaspora câte nici nu s-au gândit. Așa scrie în proiectul Diaspora, care mai atârnă încă pe pagina de Internet a Cotrocenilor: „România puternică este acel stat care are grijă ca drepturile cetăţenilor săi să fie respectate, oriunde s-ar afla ei. Pe termen lung, obiectivul preşedintelui României este construirea unei relații puternice a societății românești și a statului român cu diaspora, benefică în ambele direcții“.

Pentru ca relația cu diaspora să capete o alură instituțională, a înființat la Cotroceni Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor. Pe pagina de Internet a Administrației Prezidențiale, nu apar proiecte sau date despre activități concrete. În schimb, este prezentat rolul acestei structuri: „Este structura din cadrul Administraţiei Prezidenţiale care asigură relaţia preşedintelui României cu românii de peste hotare şi comunităţile din cadrul cărora aceştia fac parte“.

Prin miriștea declarațiilor

Când nu visează sau nu dă vreun mesaj oficial, Iohannis o ia pe arătură. Așa a fost și atunci când a stârnit furia românilor din Italia. În declaraţia de presă de la plecarea spre Roma, unde se ducea în vizită oficială, Iohannis glăsuia: „Drepturile cetăţenilor români din Italia trebuie să fie apărate“.

Publicația alor noștri din Peninsulă, gazetaromaneasca.com, titra: „Klaus Iohannis: «Vin la Roma să apăr drepturile românilor din Italia»“. Românii i-au dat de veste președintelui de la București că în Italia drepturile li se respectă, ceea ce nu se întâmplă cu cele ale românilor de pe plaiurile mioritice.

Opinii ale unor oameni simpli, care nu au şanse să fie invitaţi vreodată de ambasadă la întâlnirile oficiale dintre preşedinte şi „comunitatea“ la costum, au fost găzduite atunci pe site-ul citat:

– Eduard Enache: „Crezi tu? Mai bine ocupă-te de românii de acasă. Să ştii că suntem cam dezamăgiţi de tine!“
– Silvya Stan: „Frecţie la picior de lemn, doreai să vizitezi Roma, nimic util pentru ţară, am făcut varice să votez pentru a scăpa de Ponta, erai singura variantă, dar văd că tot în bară o dă românul, vai de blestemul greu de pe capul nostru“.
– Doina Baroi: „Am vrut să zic ceva, dar tot nu înțelegea președintele nostru drag. De ce nu stă acasă și să facă ceva pentru săracii români de acasă? Nu ne plângeţi pe noi, care am plecat, că dacă ne era rău, nu stăteam“.
– Olimpia Mitritoaia: „Nu ne respectă drepturile cei din ţară. Trebuie să fim apăraţi de ăia din ţară în primul rând“.
– Graţiela Roşu: „Fapte, domnule preşedinte, că de vorbe goale ne-aţi umplut creierii în campania electorală pentru voturi“.
– Petcu Florina: „Au mai venit şi alţii, nu au făcut marea cu sarea… aici muncim după regulile lor… tu fă ceva în amărâta aia de ţară, că ai promis multe, să ne întoarcem acasă… nu o mai da şi tu după gard, aşteptăm fapte“.
– Maricica Covas: „Aţi făcut destul în ţară pentru noi… Apăraţi drepturile românilor la fel cum le-aţi apărat şi în ţările pe unde aţi fost? Noi nu am auzit nimic! Tăcerea dvs. nu place românilor… şi nici plimbările cu soţia…“

Amărăciunea de după

Și pe românii din Belgia i-a tratat cu același kalt (rece, răceală în limba germană) nemțesc. Deși era la Bruxelles, nici nu a vrut să audă de românii din capitala UE. Altele erau preocupările lui. După pupături cu președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a sporovăit cu liderul Parlamentului European, Martin Schulz. Deși nu poate suferi presa, după sesiunea de întrevederi cu oficialii comunitari, s-a dus glonț la televizor.

Una dintre cele mai înfocate susținătoare ale lui Iohannis, Ramona Strugariu, stabilită în Bruxelles, s-a aflat în centrul atenției la momentul prezidențialelor din 2014. A povestit uluită cum a aflat din zvonuri că cel căruia i-a acordat încrederea ei vine la Bruxelles. Nu numai că nu a avut parte de mulțumiri, dar nici măcar de câteva clipe petrecute în preajmă-i. Amărăciunea de votant iohannist suna cam așa: „Cu chiu, cu vai, am găsit o declaraţie a dumneavoastră, dinaintea plecării. Mă rog, ştirea era despre Siria şi despre Consiliul European, dar undeva, mic de tot, în josul paginii, la Alte Puncte pe ordinea de zi, am aflat că «în această seară voi avea o întâlnire cu românii din instituțiile europene»“.

Românii din diaspora s-au arătat iritați și de decizia lui Klaus Iohannis de a-l lua la Cotroceni pe Mihai Răzvan Ungureanu. Mai multe organizații românești din diaspora i-au trimis lui Iohannis o scrisoare deschisă în care îi cereau să renunțe de urgență la consilierul personal. Ei îi scriau lui Iohannis: „Noi, românii din diaspora, am votat cu speranța de a avea într-adevăr o Românie nouă, cu politicieni noi și onești, și am fost surprinși să vedem din nou numite în funcții-cheie, în cadrul aparatului de stat, personaje pe care ni le doream ajunse definitiv la groapa de gunoi a istoriei. Nu putem accepta ca promisiunile dvs din campanie să fie deja încălcate“.

Vasile Surcel, Sonia Teodorescu, Eduard Pascu, Cristian Oprea

Articolul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.