Revanșa celui mai jefuit politician român

Când se apropia finalul celui de-al doilea mandat al lui Băsescu, se zvonea că fostul președinte va ajunge Secretar General adjunct al NATO. Zvonul n-a avut nici cea mai mică urmă de confirmare. A venit confirmarea, dar nu a venit pentru cel care a furat alegerile prezidențiale din 2009 (așa zice raportul final al unei comisii parlamentare), ci pentru cel furat atunci: Mircea Geoană.

Mâna Providenței, ar zice acela care crede în Pronia Dumnezeiască. Ei, nici chiar așa. Căci nu ne aflăm într-o „afacere” spirituală. Sau ne aflăm?
Nu e decât mâna unei conjuncturi care, uneori, devine meritocratică. Undeva, acolo sus, în structurile ierarhice ale NATO, s-a știut, probabil, că Geoană a primit cu mare demnitate furăciunea aceea electorală pe care americanii influenți n-au contestat-o și au răsplătit ceva ce, politic și moral, i-a impresionat.

Da, iată un bărbat de stat! – vor fi zis.
Noi, aici, în teatrul tuturor confuziilor noastre dragi, am început a-l disprețui pe perdantul jefuit din 2009.
Căci așa suntem noi: vedem rău lumea învinșilor, ne plac doar învingătorii, indiferenți fiind la prețul moral al victoriei lor.
Din vremea când Nicolae Titulescu era președinte al Ligii Națiunilor, România nu a mai avut în plan internațional atâta vizibilitate și putere de influență. Ceaușescu a fost influent în Lumea a Treia. NATO este Lumea Întâia, ba chiar mai mult decât atât. Geoană a devenit mai influent decât Mugur Isărescu, dacă vrem să cântărim doi bărbați de stat români cu anvergură de Boeing.
De ce nu va fi reușit ambițiosul Băsescu să-și croiască un astfel de drum? SRI știe de ce. Pe scurt, provincialismul unui politician se măsoară și în competență, dar și în moralitate.
E vremea să lămurim confuziile noastre provincialiste.
Ar fi rolul intelighenției dacă n-ar fi mai adormită ca frumoasa din pădurea cu același… titlu.