# Rezistența democrată din SUA a ajuns să trăiască momentul mult așteptat. Președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a anunțat deschiderea unor investigații ce ar putea să ducă la punerea sub acuzare a președintelui Trump (impeachment). Până acum, doar doi președinți au fost supuși procedurii de impeachment lansată de Camera Reprezentanților – Bill Clinton (în 1998) și Andrew Jackson (în 1869), însă abii au fost salvați de votul Senatului. Al treilea, Richard Nixon, a demisionat până că impeachmentul să fie lansat.
Democrații încearcă acum cu Ucraina ce nu nu au reușit cu scandalul Russiagate și ancheta FBI condusă de fostul director Robert Mueller. Așa cum afacerea Watergate a avut la mijloc informațiile unui misterios Deepthroat, acum, afacerea ”Ukrainegate” pornește de la informațiile venite de la un lansator de alerte, de la un ”whistleblower. Despre ce este vorba și în ce măsură acest deocamdată misterisos whistleblower poate fi socotit unul veritabil?
Sunt două viziuni despre acest nou scandal din SUA.
Prima: ”Procedura de impeachment nu este un nou act din planul lui George Soros. Nu este nici un tertip juridic pentru destituirea unui președinte ce se pregătește pentru realegere. Dimpotrivă, este reprezentarea perfectă a unei democrații funcționale, grație unei Constituții redactate cu peste 200 de ani în urmă și care este și azi un far pentru procedurile democratice. Vestea despre investigarea lui Trump nu ține de un complot, ci este ultima mare speranță într-o lume nebună”, scrie publicația italiană Linkiesta.
A doua viziune: ”Ukrainegate este ultjma bătălie dintre ”statul profund” și un președinte ales de americani pentru a merge la Washington și a elibera destinul național din strânsoarea statului profund”, scrie Pat Buchanan.
Scandalul iscat de un agent secret
Faptele. Pe 25 iulie 2019, președintele Donald Trump a avut o discuție telefonică cu proaspăt alesul președinte ucrainean Volodimir Zelenski. Un membru al serviciilor secrete din SUA susține că Trump a făcut o serie de ”promisiuni” nespecificate omologului de la Kiev, în schimbul lansării în Ucraina a unei investigații împotriva familiei fostului vicepreședinte Joe Biden, unul dintre potențialii rivali ai lui Trump la Casa Albă, la alegerile din 2020. Misteriosul ”whistleblower” din cadrul serviciilor nu a avut acces direct la convorbirea celor doi președinți, ci a aflat din altă sursă despre conținutul ei, câtă vreme aceste conversații sunt monitorizate de servicii, după cum chiar Trump a spus-o, fapt de care era conștient la momentul discuției cu Zelenski.
Trec doar câteva zile și presa anti-Trump arată că, în timpul convorbirii, președintele SUA ar fi condiționat acordarea unui ajutor militar de 391 de milioane de dolari Ucrainei de lansarea investigațiilor care să dezgroape mizerii despre rivalul Biden. Verdictul a fost dat de The New York Times: ”Președintele nu poate să scape basama curată după ce a folosit guvernul federal pentru a-și pedepsi rivalii politici”. De aici și până la solicitaea impeachmentului nu a fost decât un pas.
Constituțional, Donald Trump controlează probele
Însă oponenții democrați ai lui Trump au de trecut un hop mare: ei nu dețin nici plângerea depusă de agentul serviciilor transformat în ”whistleblower”, nici transcriptul conversației lui Trump cu omologul ucrainean. Doar Inspectorul general al Comunității de Informații are acces acum la aceste documente esențiale. Cazul democraților se bazează pe informații neclare, suficiente pentru lansarea unor anchete în comisiile Camerei și pentru a deturna campania electorală, însă insuficiente pentru impeachment. Legea care reglementează accesul la asemenea informații, o lege din timpul administrației Clinton, îi permite președintelui să interzică accesul. La fel și legea amendată în timpul administrației Obama. Trump nu ar fi primul, ci al treilea președinte care ar decide că plângerea depusă de un ”whistleblower” nu-i permite automat să facă publice și informațiile respective. În plus, plângerea aceasta nu ține de chestiuni ”urgente” pentru statul american. Plângerea nu are legătură cu activitatea operativă a serviciilor secrete decât prin faptul că a fost depusă de un gent secret.
Administrația Trump poate lua decizia de a publica plângerea cu pricina și transcriptul conversației incriminate, iar odată cu aceasta democrații pot primi o lovitură uriașă, în cazul în care se va proba ceea ce susține președintele Trump: nu i-a propus niciun troc politic președintelui Ucrainei. Până acum, singura informație oficială în acest caz vine chiar de la guvernul Ucrainei și este similară cu cele susținute de Trump – nu a existat vreo condiționare impusă de Trump pentru acordarea ajutorului militar.
Din nou o complicitate între democrați și statul profund
În primul rând, se observă o luptă intestină în Partidul Democrat din SUA. Versata Nancy Pelosi nu a susținut niciodată lansarea unui impeachment împotriva lui Donald Trump, însă acum a cedat în fața taberei radicale a partidului, din care face parte și ”Brigada” (The Squad), grupul noilor membre democrate ale Camerei Reprezentanților: Alexandria Ocasio-Cortez, Ayanna Pressley, Rashida Tlaib, Ilhan Omar, alături de membri mai vechi și mult mai influenți ai sistemului. Unii comemtatori americani consideră că Pelosi a cedat în fața taberei radicale pentru a nu scinda partidul înaintea alegerilor din 2020.
În acest context, este suspectă ”scurgerea” de informații anti-Trump din interiorul serviciilor secrete și ea poate duce cu gândul la o compliciatte între misteriosul ”whistleblower” și radicalii democrați.
Filiera ucraineană a democraților și a lui Clinton
În al doilea rând, trebuie spus că nu ar fi pentru prima dată când este pusă la cale o acțiune concertată împotriva lui Donald Trump de către aripa radicală a Partidului Democrat și elemente din comunitatea de informații. În timpul campaniei prezidențiale din 2016, Comitetul Național Democrat a făcut dmersuri prin intermediari pentru obținerea de informații compromițătoare despre Trump și campania sa de la un guvern străin. Care guvern? Ei, bine, tot al Ucrainei. Regimul de atunci de la Kiev, condus de Petroo Poroșenko, a mizat pe faptul că Hillary Clinton va deveni președintele SUA și i-a oferit informații deținute de serviciile secrete ucrainene și de organele anticorupție de la Kiev, informații cu ajutorul cărora a fost ”îngropat” politic și apoi judecat și condamnat fostul șef al campaniei lui Trump, Paul Manafort.
Apoi, serviciile secrete americane, care acum ”scurg” informații despre coversația lui Trump cu liderul unui alt stat, au inițiat o vastă operațiune de spionare a campaniei lui Trump, la ordinul fostului președinte Barack Obama și a șefului CIA, John Brennan, totul pornind de la probe total neconcludente, un dosar compilat de un fost agent britanic la solicitarea și pe spezele aceluiași Comitet Național Democrat al lui Clinton. De la această operațiune începută ilegal a pornit dosarul Russiagate, cel care a paralizat administrația Trump până în acest an, când achetatorul Robert Mueller a concluzionat că nu există complicitate între Trump și regimul de la Moscova, recunoscând tacit că totul a fost o vânătoare de vrăjitoare. De fiecare dată, democrații și-au văzut infirmate acuzațiile împotriva lui Trump.
”Flagrantul” lui Joe Biden
În al treilea rand, ceea ce democrații radicali îi impută președintelui Trump îi poate fi imputat însutit lui Joe Biden, de data aceasta cu dovezi clare, oferite chiar de însuși fostul vicepreședinte. În 2016, Biden a condiționat acordarea unui credit de un miliard de dolari pentru Ucraina de demiterea procurorului general de la Kiev. Acest procuror începuse să investigheze compania energetică ucraineana Burisma, condusă de fiul lui Biden, Hunter Biden. ”I-am spus președintelui Ucrainei, «Nu veți obține miliardul. O să plec din Ucraina în șase ore. Dacă procurorul nu e demis, nu primești banii», a mărturisit chiar Biden. Apoi, când lucrurile s-au întors impotriva sa, Biden a susținut că habar nu avea despre afacerile fiului său în Ucraina. Nu este deloc credibil, susțin multe publicații americane.
Șantajul vicepreședintelui Biden în Ucraina a ieșit la iveală în contextul candidaturii sale la primarele pentru Casa Albă. Scandalul care i s-a pregătit lui Donald Trump, având în prim-plan de data aceasta noul regim de la Kiev, nu face decât să abată atenția de la șantajul făcut de Biden în calitate de vicepresedinte.
SUA, împotmolite în mlaștina din Ucraina
În al patrulea rând, observăm cât de mult se implică serviciile și guvernele din Ucraina în politica americană și viceversa. Pe de o parte, este vorba despre servilismul unui regim care vede în SUA singurul sprijin pe care se bazează, însă, pe de altă parte, nu putem elimina ipoteza în care Rusia are încă influență asupra serviciilor de la Kiev și le folosește pentru a provoca scandaluri peste Ocean. În ambele situații, nu putem observa decât o Americă ce se împotmolește în mlaștina informativă post-sovietică din Ucraina, acolo unde regimul Putin pare să fie ca peștele în apă.
Whistlebloweri, sifonari și trădători
În cele din urmă, apare uriașa problemă pusă de acțiunile așa-zișilor ”whistlebloweri”, de modul în care au acces la conversațiile președinților SUA și de puterea de a decide ei singuri dacă președintele și-a încălcat sau nu jurământul în timpul acestor conversații. ”Eisenhower a discutat despre lovituri militare în Iran și Guatemala și despre folosirea armei nucleare în Coreea și în strâmtoarea Taiwan. JFK a încheiat, prin fratele său Robert, un acord secret cu Hrușciov pentru mutarea rachetelor nucleare americane din Turcia, la șase luni după ce sovieticii și-au retras rachetele din Cuba. Cine i-a împuternicit pe whistlebloweri să facă judecăți pe baza acestor conversații și să îl pârască pe președinte la Congres, în cazul în care nu sunt de acord cu cele auzite?”, scrie jurnalistul Pat Buchanan.
”Whistleblowerii” se numesc astfel și sunt protejați de legile americane doar atât timp cât acționează sub impulsul propriei conștiințe. Când o fac în interesul unui partid se numesc ”sifonari” și nu mai sunt protejati. Iar când o fac în interes propriu sau al altora se numesc trădăori și intră direct sub incidența celor mai dure legi penale. Este oare agentul secret care a lansat scandalul ”Ukrainegate” un whistleblower veritabil?
Joe Robinette Biden (îl chema si Robinette, cu alte cuvinte, si-n mod oficial) face, deja, parte din cimitirul elefantilor din viata politica amaericana, desi cu pretentii-n Partidul Democrat. Coruptia fiindu-i dovedita si recunoscuta pâna si personal. Singur spunând cum l-a amenintat pe fostul presedinte al Ucrainei, Poroscenko, si cum a cerut demiterea imediata a procurorului care se ocupa de cazul de coruptie al societatii de exploatare a gazelor naturale unde era si fiu-sau Hunter (vezi si coruptia generalizata din România, si-n acelasi sector, resursele naturale tâlharite). Si-acuma face si scandal, Me. Robinette, în loc sa-si vâre capu’ la cutie. @Justinian : si eu am convorbirea dintre Trump si Zelenski, mi-am încarcat-o computer si-am ascultat-o: BBC interpreteaza bine situatia.