Serviciile dau dependență

În aiuritoarea viață publică românească nimic nu poate fi luat prea în serios, decât cu riscuri foarte mari. Grupurile de interese fac parte din lumea normală, însă sub specia unor constituiri legale și metode admisibile. Nu suntem doar în absența unei politici a interesului general. Divizarea circuitului instituțional, politic și administrativ, pentru a fi supus deturnărilor mafiote, se poate citi deja în legislație și în știrile dramatice difuzate de la primele ore ale zilei. Statul piramidal care a dus la sufocanta atmosferă de acum nu își caută decât posibilii continuatori. Lipsa de performanță și performanța însăși au ajuns tot mai greu de definit în noile condiții. Aparența de drept și butaforia în curs de a deveni însăși legea au determinat schimbări pe care comunismul reușea să le mențină sub un control parcă mai rezonabil. Nu mai suntem în situația de a mai avea un reper, fie acesta și aparent.

Jocul de-a siguranța ­națională, din simplul motiv pentru ca unii să ajungă deasupra altora, printr-o la fel de simplă mișcare, nu s-a încheiat cu plecarea din scenă a inițiatorilor monstruoasei manevre. ­Serviciile dau dependență celor care confundă democrația cu anarhia statală și corupția. Nu altceva este lipsa legalității în care funcționează instituțiile-cheie decât o determinare la acceptarea dezastrului. Ceea ce nu au reușit serviciile revine mai nou grupurilor de presiune de simpatizanți ale acestora, bine remunerați, instalate în peisaj. Numirea prea multor miniștri contravine oricăror norme electorale în baza cărora s-a obținut puterea politică. Fiecare grup de presiune nu poate fi regăsit în lupta politică, ci în altă parte. Partidele sunt o prezență anemică prin însăși lipsa lor de vitalitate internă, politica fiind un altceva tot mai dominant.

Serviciile, cu specificul lor, veghează de pe pozițiile unei augmentări fatale democrației și, implicit, vieții politice.
Serviciile vor să conducă viața publică, să determine rezultatele electorale, având toate mijloacele să o facă. Subordonarea celor ieșiți din ­jobenul fatidicelor direcții ­ajunge să constituie însăși blocarea statului. Autoritatea ocultă a persoanelor și instituțiilor poate fi ­constată prin simpla strigare a unor ­drepturi pe care nimeni nu le mai respectă, deși acest fapt pune în paranteze ­sistemul. Dependența de ­servicii se resimte în inerțiala reacție publică.

Nu avem stat de drept, nu avem clasă politică, nu avem guvern, nu avem lege, nu avem justiție, nu avem președinte, nu avem Constituție. Avem o aparență în curs de generalizare și un întreg aparat infracțional care tinde să ocupe tot ce a mai rămas de uzurpat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.