Final de partidă, început de finală

Cel mai important revizionist al marxismului, Joseph Schumpeter, profetiza încă din 1902 că dispariţia capitalismului se va petrece fără ştirea capitaliştilor. Vectorii care vor duce dincolo de capitalism au a fi corporaţiile mari şi intelectualii. Corporaţiile mari pentru că îi vor ostiliza pe intelectuali, iar intelectualii pentru că nu vor şti să apere esenţa capitalismului: ordinea spontană. Profeţia lui Schumpeter a început a se realiza când a dispărut standardul aur al monedelor. Atunci, ordinea spontană a societăţilor formatate de capitalism a fost surclasată de ordinea impusă prin voinţa de reglementare a intereselor oligarhice.

Acum, pare-se, inovaţia ştiinţifică nu mai stă în slujba ordinii naturalmente spontane, ci a căzut în serviciul minorităţii oligarhice. Care nu a întârziat să o folosească pentru a diminua ceea ce era consubstanţial capitalismului: democraţia liberală.

Noul format al ordinii sociale, care nu mai este dat de ceea ce era capitalismul, nu are încă un nume. Financiar, are conţinutul unui joc piramidal. Economic, a pierdut cunoaşterea impersonalizabilă din jocul pieţelor şi a pus în locul ei manipularea publicitară. Politic, se îndepărtează de piaţa electorală care avea forma alegerilor liberale. Social, se îndreaptă spre un fel de democratură, o combinaţie de socialism (pentru ieşirile din crize) şi capitalism (în ciclurile concentrării tot mai focusate a profiturilor).

Paradigma ciclului industrialist, bazat pe capital, se metamorfozează într-una financiaristă, bazată pe producţia ficţională a banilor şi pe punerea industriilor într-un raport de dependenţă faţă de bulele financiare. Acest nou „capitalism” nu se mai bazează pe capital. Aşadar, ce este el? O piramidă crescătoare de fonduri financiare, în primul rând. Too big to fail. Prea mari ca să se poată prăbuşi fără a lăsa lumea întreagă fără bani. Prin urmare, în loc de falimente întru autoreglementare, noi suplimentări de fonduri şi noi bule ale creşterii economice.

Dacă ar fi să-i dăm un nume, ar fi necesar unul care să poată sugera ceva despre acest piramidalism susţinut ficţional, care va funcţiona atâta vreme cât omenirea va credita cu… încredere dihania banilor.

Dar dihania are în spatele său conştiinţa failibilităţii sale şi vrea să devină infailibilă prin eliminarea banilor din jocurile contabile. Ce vrea să pună în loc? O nouă dihanie: în loc de contabilitate, computabilitate. Un imens computer central va stoca informaţii atât de rafinate încât va decide cât să aibă în cont fiecare persoană conectată la computer, potrivit unor criterii de creditare care vor ţine cont de… ei bine, aici e problema. Cei care nu se vor conecta nu au decât să supravieţuiască prin troc, iar conectaţii vor fi obligaţi să respecte deciziile computerului central: tu atâta, tu atâta…

Ce dispare din joc? Posibilitatea personală de a şti în ce afacere te afli. Va şti pentru tine o minte din afara ta. Finalul acestei… finale a fost şi el profeţit, dar nu de un economist, ci de o minte supraumană care vorbeşte în textul Apocalipsei: războiul fiecăruia cu fiecare.

Din nevoia irepresibilă a fiecăruia de a se întoarce la libertatea din interiorul propriei sale minţi are să apară o pulverizare a minţilor cu voinţă de deconectare într-o puzderie anarhistă de puncte de vedere incongruente şi belicoase.

Textul Apocalipsei atrage atenţia cum poate fi dizolvată în sens hristic belicoşenia celor ce îşi iubesc libertatea.