Secolul al XIX-lea a fost leagănul formării unor conştienţe de sine ale neamurilor. Li s-a spus sentiment naţional. Acest sentiment a condus, în chip natural, către voinţa unificării într-un singur stat a celor ce se simţeau a fi de un singur neam. Voinţă ce era naturaliter destrămătoare de echilibre imperiale.
Bismarck a simţit potenţialul acestei destrămări de echilibre când a spus că ordinea politică stabilizată la finele secolului putea fi pusă în pericol doar de vreo prostie ce ar porni din Balcani.
O astfel de prostie a pornit după asasinarea prinţului moştenitor al tronului Imperiului Habsburgic. După patru ani de război, nu mai exista nici imperiul Vienei, nici imperiul Berlinului, iar imperiul ţarilor era căzut pe mâna sovietelor aşa-zis proletare, care execrau ideea de naţiune în beneficiul unui internaţionalism socialist. Imperiul Otoman, destrămat, lăsa loc naţionalismelor balcanice.
Ceea ce avea să urmeze avea să fie polarizat după polul naţionalist şi polul internaţionalist. Încă şi azi, aceşti poli distribuie liniile piliturii de fier care sunt viaţa statelor. Un nou imperialism îşi caută configuraţiile sub chipul internaţionalismului. Câţiva mari bancheri din Vest au pariat pe acest internaţionalism. Nu conta că avea un conţinut antiburghez. Conta doar că avea potenţialul unor unificări globalizante (supranaţionale). Naţionalismele treceau, fără voia lor, pe partea reacţionar-conservatoare a evoluţiei istorice. La o sută de ani după ce şi-au atins apogeul (unificarea Italiei, unificarea Germaniei), naţionalismele au intrat în criza unor configurări supranaţionale.
În 2016, am avut reacţia neaşteptat reacţionară a electoratului din SUA, care a ales un preşedinte antiglobalizant. Multilateralismele ce fuseseră configurate erau, acum, ameninţate de o nouă privilegiere a bilateralismelor.
Noua conjunctură era, din nou, una de război mondial, dar prostia nu mai venea din Balcanii care pot produce mai multă istorie decât pot consuma, ci din inima celui mai globalizant stat (SUA).
Acest mers aproape natural, dar forţat totuşi, al unificărilor către nivelul lor globalitar (un totalitarism global) este, acum, contestat de aşa-zişii suveranişti. Partea lor de dreptate constată că s-au acumulat prea multe elemente de ideologie fals umanistă, pe alocuri antiumană, în graba totalitarilor de a-şi impune noul imperiu.
Pandemia? Face ea parte din jocurile acestei nerăbdări?
Dl Buduca nu inceteaza sa ma surprinda printr-o analiza istorica aproape perfecta, dar avand potential sunt convins ca o sa se emancipeze! Emanciparea nationala in conglomeratele multinationale-cele trei imperii Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul Otoman au urmat un traiect propriu pana la mijl. sec 19, natiile componente tinzand catre autonomie/reprezentare parlamentara sesizand imposibilitatea RUPTURII in forta, cat si ca supravietuire in cazul victoriei! O tendinta sesizata din pacate si de teroristii marxisti ce au promovat lideri nationali si au facut propaganda nationalista pt a dispune astfel de mase de manevra pe care ideologia criminala marxista nu le putea mobiliza. Despre ILEGALUL marxist Bismarck am vorbit des – modul cum pt a constitui Imperiul german a sacrificat Imperiul francez transformandu-l in republica socialista. Integrarea Landurilor (regate, principate) germane intr-un Imperiu simplifica posibilitatile de manevra a ILEGALILOR marxisti promovati de Bismarck. Imperiul Habsburgic acorda popoarelor componente o larga autonomie, parlamente proprii si reprezentare la nivel imperial, ceea ce in provinciile limitrofe care erau ocupate de osmanlai nici nu se putea visa! Dl Buduca mai ramane sa priceapa ca emanciparea nationala a fost folosita ca trambulina in legendarea la varf a propriilor agenti de catre Internationalele marxiste si Comintern.Fenomen identic cu cel al „improprietaririi taranilor”, minciuna propagandistica a lui Lenin si discipolilor stiind ca dupa ce taranii se vor sacrifica vor fi colectivizati fortat! Revenind la Natiuni, Polonia reaparuta ca stat dupa primul macel bolsevic a intrat pe mana bolsevicului Pilsudski, ulterior fiind sacrificata de Stalin-impartirea intre URSS si Germania. Globalizarea marxista actuala trebuie respinsa. Romania nu isi recapata suveranitatea fara inlaturarea Secu si a ofiterilor din institutii, fapt imposibil fara disparitia Comintern si desfiintarea Colhozului Bolsevic si crearea unei UE economice.