Conştienţa e infinit mai decisivă decât conştiinţa

Filosofilor le-au fost necesare două milenii pentru a conştientiza că tot ce trece prin cunoaşterea omului trece mai întâi printr-o formă de conştienţă, care formatează cu totul altfel la regnul animal decât la regnul uman maya lucrurilor. Şi tot nu au făcut pasul logic următor: să pornească în căutarea izvoarelor conștienței.

Cuantiştilor le-au fost necesare doar câteva decenii (nouă) pentru a înţelege că realitatea fizică are aparenţe care sunt date de filtrul conştienţei. Ei au început să înţeleagă că, pentru pisica lui Schrödinger, observatorul din experimentul cu pricina apare în formă fizică, dar, la nivel cuantic, acest observator e descris de o undă de superpoziţii (fizice, eterice, astrale…) şi că nu este nerealist de imaginat cum, de pildă, pentru albine, acest observator ar apărea în formă eterică, în vreme ce, pentru îngeri, acest observator s-ar aparentiza în formă astrală, iar pentru fiinţe şi mai evoluate în formă de eu, în formă de sine spiritual, în forma spiritului vieţii etc.

Filosofii nu au găsit calea conştientizării acestui turn de stări (fizic, eteric, astral, eu etc.), care fusese conştientizat deja, în vechime, în teosofia ezoterică orientală. În schimb, cei care s-au străduit să înţeleagă cuantica, nu doar să o practice, fiind obligaţi de paradoxul observatorului (fără de care nu colapsează niciun turn de superpoziţii), au făcut paşi importanţi către o teorie a felului în care formele de conştienţă produc maya pe care am obişnuit să o numim realitate.

Metaparadoxul, aşadar, este acela care face ca, prin cercetarea adâncurilor materiei, să fi regăsit calea (orientală cândva) către suprafeţele înalte ale spiritualului.

Uluitorul Philippe Guillemant a făcut pasul decisiv în acest sens. El etajează dimensiunile maya ale realităţilor în acest fel: 4D (lumea fizică) plus 3D (lumea eului) plus 3D (lumea sinelui). Non-maya ar fi doar 1D de la etajul 11 (lumea timpului suprasimultan, spiritual).

Acest turn de etaje a apărut întâia oară în teoria corzilor, din necesităţi pur matematice, dar, în afara fizicii, el era cunoscut ca având 10 etaje plus cele din interiorul energiilor necreate. Oricât ar părea de absurd conştiinţei celor care reduc realul la fizic, povestea biblică a Turnului Babel poate avea legături cu aceleaşi surse de cunoaştere pe care le-au avut brahmanii vechii Indii, aceia de la care avem cuvântul maya, şi anume surse de natură înalt spirituală, accesate în templele de misterii. Toate limbile posibile în funcţionarea laringelui, în forma existenţei lor laringual-potenţiale… Iată un înţeles „cuantic” al Turnului… Faptul că noi am numit colapsarea funcţiei de undă ceea ce vedantinii au numit maya nu este decât o chestiune de actualizare a uneia din aceste limbi în funcţionarea laringuală actuală a intuiţiilor din cuantică. Prin limbaje potenţiale, avem a înţelege un turn al cunoaşterii ce este încă non-manifestat în noi, dar este real în timpul spiritual.

Guillemant face şi un al doilea fapt înspre posibile actualizări ale cunoaşterii din viitor: „locul” timpului real (spiritual) este numit vid în limbajul criticii. Acolo punem noi izvoarele energiei pe care am numit-o întunecată, dat fiind că nu emite lumină vizibilă. Aceea care este răspunzătoare de efectele antigravitaţionale din Univers, şi anume accelerarea expansiunii spaţiilor (forma cea mai largă de maya din colapsarea fizică a Turnului Babel).

Pasul al doilea constă din acceptarea faptului că, dacă noi am putea colapsa eteric, nu fizic, funcţionarea undei universale, maya expansiunii accelerate a spaţiilor ar dispărea, nu ar mai avea pentru cine să fie o aparenţă, pentru că nu ar mai exista forma de conştienţă în care ea apare. Pisica lui Schrödinger e o undă de superpoziţii (etaje). Observatorul său, la fel. E clar că e necesar un al doilea observator care să producă aparenţa fizică a primului observator. Apoi e nevoie de un al treilea. Ş.a.m.d. Capătul acestui turn?