La mulți ani, Emil Constantinescu!

La mulți ani, Emil Constantinescu! Fostul președinte al României, Emil Constantinescu, împlinește astăzi 82 de ani. 

Emil Constantinescu s-a născut la 19 noiembrie 1939 la Tighina (astăzi Republica Moldova), în familia unui inginer agronom originar din partea de sud a României. Urmează liceul la Piteşti, după absolvirea căruia (1956) se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Obţine diploma în Ştiinţe Juridice (1960) şi este repartizat ca judecător stagiar la Tribunalul regional Piteşti. Climatul politic îl determină să renunţe la acest post si să se înscrie (în 1961) la Facultatea de Geologie – Geografie pe care o absolvă în 1966. Este Doctor în Geologie al Universităţii Bucureşti; Doctor ès Sciences al Universităţii Duke, SUA.

Are o carieră prestigioasă în învăţământul superior şi în cercetarea ştiinţifică recunoscută pe plan naţional şi internaţional. Parcurge toate treptele carierei universitare ca asistent, lector, conferenţiar şi profesor de Mineralogie la Facultatea de Geologie din 1966 până în prezent. Este profesor la Şcoala Doctorală a Universităţii Bucureşti. În 1991–1992 a fost visiting professor la Universitatea Duke, SUA. Autor a 12 cărţi de specialitate, dintre care „Mineralogy in the System of Earth Sciences” publicată la Imperial College Press, London, a fost lansată la Departamentul de Geologie al Universităţii Cambridge în prezenţa prof. John Deer, fost vicecancelor (rector) al Universităţii Cambridge.

După căderea dictaturii comuniste este ales prorector (1990-1992) şi rector al Universităţii Bucureşti (1992–1996), preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România (1992–1996); membru al Comitetului permanent al Asociaţiei Universităţilor Europene – CRE (1992–1993; 1994–1998); membru al Asociaţiei Internationale a Preşedinţilor de Universităţi – IAUP (1994–1996).

Distins cu Premiul Academiei Române (1980); Palmas Academicas Marele Colan de Aur, conferit de Academia Braziliană de Litere, Rio de Janeiro (2000); medalii de aur şi onorifice ale Universităţii Comenius din Bratislava; Universităţii Caroline din Praga şi Universităţii din Sao Paolo; Medalia Arthur Bertrand, acordată de Academia de Ştiinţe, Institut de France; medalii conferite de Institutul Naţional de Ştiinţe şi Arte din Franţa, Universitatea Paris–Sorbonne şi Universitatea din Amsterdam; Premiul Omul de Stat European al Anului (1998), New York; Premiul Asociaţiei Barourilor Americane, Atlanta; Premiul Aristide Calvani, Paris; Premiul Centrului Democratic, Washington; Premiul European Coudenhove – Kalergi, Berna.

La mulți ani, domnule președinte!

În planul activităţii civice se angajează, din decembrie 1989, împreună cu alţi colegi universitari şi intelectuali reputaţi în efortul de democratizare a României, în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în constituirea societăţii civile. S-a numărat printre personalităţile care, după violenţele comise împotriva profesorilor şi studenţilor de minerii care au invadat Bucureştiul în iunie 1990, au fondat asociaţia Solidaritatea Universitară al cărei purtător de cuvânt naţional a fost. Este membru – fondator şi vicepreşedinte al Alianţei Civice (1990-1996) şi preşedinte al Academiei Civice (1990-1993). A.C. şi Solidaritatea Universitară, împreună cu alte formaţiuni civice şi partide democratice, au format Convenţia Democratică din România (CDR), al cărui prim preşedinte, prin rotaţie, a fost (1991). La propunerea Solidarităţii Universitare şi Alianţei Civice a fost ales, în urma unui scrutin preliminar, candidat unic al CDR în alegerile prezidenţiale din 1992. A intrat în al doilea tur de scrutin şi a obţinut 38% din voturi în confruntarea cu preşedintele în funcţie, marcând prima mare victorie a opoziţiei democratice anticomuniste.

După această primă experienţă politică importantă, CDR l-a ales preşedintele său (1992 – 1996). A urmat o perioada de luptă continuă pentru afirmarea Opoziţiei democratice şi a programului său de guvernare, iniţiind şi semnând, în numele CDR, Contractul cu România. Sub conducerea lui Emil Constantinescu, CDR a câştigat în 1996 alegerile locale şi parlamentare, iar Emil Constantinescu a fost ales, prin vot direct, Preşedintele României, pentru un mandat de patru ani.

În perioada mandatului său prezidenţial (1996 – 2000), România s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiţie şi administraţie. A fost accelerată privatizarea şi restructurarea industriei de stat. S-au adoptat legea de restituire a terenurilor agricole şi pădurilor confiscate de regimul comunist, legea de acces la dosarele întocmite de poliţia politică a fostului Departament de Securitate, legea bugetelor locale, legile de combatere a corupţiei şi a spălării banilor. Au fost modificate şi completate legea administraţiei locale, Codul penal, garanţiile pentru respectarea drepturilor omului în procesele penale şi civile. Ca mediator între autorităţile statului, Preşedintele Constantinescu a reuşit să solidarizeze forţele politice şi societatea civilă în depăşirea unor momente de criză guvernamentală, parlamentară şi socială, în soluţionarea unor probleme esenţiale privind regimul juridic al proprietăţii