Povești politice micuțe și drăguțe

Aseară pe la doişpe, de fapt, acu’ mi-aduc aminte bine, nu ştiu care a debranşat România de la reţeaua virtuală internațională.

Povești politice micuțe și drăguțe

Aseară pe la doişpe, de fapt, acu’ mi-aduc aminte bine, nu ştiu care a debranşat România de la reţeaua virtuală internațională.

Aseară: Aseară pe la doişpe, de fapt, acu’ mi-aduc aminte bine, nu ştiu care a debranşat România de la reţeaua virtuală internațională. Gore a adormit subit pe scări într-o poziţie nefirească. Vardistul din colţ a adormit şi el. Chiar şi Preşedintele României a adormit la brifingu’ de presă de la Palatu’ Prezidenţial. Au adormit pe rând serviciile secrete, biserica, partidu’ cutare şi partidu’ cutare, societatea civilă, mă înţelegi, covrigaru’ Petre, Bodo, barcagiul Petru, Petrache cu Maglavitu’, Bobolina, Gucci Gambino, şotroniştii, blogării, aurolacii din Amzei, toţi primarii din Rurala Naţională, colonelu’ Lubomir, Bardowsky, echipa de fotbal din Giuleşti şi întreaga Ligă, analiștii politici Mache și Pache. Întreaga Românie, debranşată, s-a pus pe sforăit.

Tocmai: Tocmai am reuşit să scap teafăr din New York. Termitele mi-au căzut greu la stomac, FBI-ul m-a confundat cu un cecen supărat pe americani, gherilele ruse din Los Angeles s-au luat de mine pentru nu ştiu ce pricini legate de Insula Şerpilor, un cubanez, văr cu Fidel Castro, a vrut să mă împuşte, hahalera, bla, bla, bla. Am bănuit că-l trimisese Obin Oba şucărit pe mine pentru că-l încondeiasem la Bucureşti, la Primul Ministru Belizarie. Belizarie îmi era dator cumva dar, mai mult decât atât, era sub controlul meu prin purtătorul lui de cuvânt, agent dovedit al maghiarilor, dar eu sunt prieten cu ei! Ce credeați? Istoria are umbre și penumbre!

Polițiștii: Polițiștii din Balta Albă l-au arestat pe Marco Polo chiar la intrarea în metrou, afirmă unii martori oculari. Acum, ce să zic, de aici încolo, mărturiile se bat cap în cap. Potrivit unor martori, polițiștii l-ar fi caftit zdravăn pe Marco Polo pentru că n-au luat țeapa cum că Drumul Mătăsii ar trece chiar pe-acolo. A fost informat Parlamentul. A fost informat Guvernul. A fost informat Președintele. Partidele politice din România nici n-au vrut să audă de caz, au dat înainte cu furtișagurile, tevaturile și scamatoriile lor. Unii martori afdirmă că polițiștii l-ar fi trat cu bândețe pe Marco Polo. În sfârșit, Uniunea Europeană ne-a cerut în mod expres să-l eliberăm pe Marco Polo confundându-l vezi bine cu Bivolaru. În cele din urmă, Marco Polo a ajuns la Berlin.

Pălăria: Pălăria, singurul lucru pe care mi-1 lăsase moştenire unchiul meu, mi se rostogolise în apropierea bordurii. Am ridicat-o, am şters-o de praf şi mi-am îndesat-o pe cap. Am făcut câțiva paşi imitându-1 pe Chaplin, în timp ce prietenul meu, barmanul, se prăpădea de râs. M-am urcat pe skate-board, mi-am făcut vânt şi am reuşit să parcurg vreo cincizeci de metri. Mă simţeam uşor, lipsit de griji şi foarte tânăr. Am făcut o plecăciune şi mi-am scos. pălăria. Ca prin minune, după atâția ani, din ea apăru un mic buchet de flori.n Stai, așa, nu te mișca! Uite-i că vin! Erau toți politicienii din București. Era Ziua Internațională a Omului Politic. Care alegorice, sloganuri electorale, găleți și saci cu orez, bidoane cu vin și butoaie cu bere. Hai să ne ușchim că nu mai are nici o noimă!

Primul Ministru: Am fugit de Bucureşti, am fugit din Bucureşti. Nu pentru că m-ar fi urmărit careva. Prim Ministrul Belizarie tre’ să fie fericit că a scăpat de mine. Cui i-ar plăcea să se ştie în curu’ gol în faţa altuia? Belizarie ştie că ştiu toate secretele lui dar neavând controlul total asupra Serviciilor Secrete Speciale n-a reuşit să pună la cale un şantaj, o ambuscadă sau mai rău. Că un Prim Ministru ca el e omul Moscovei ce importanţă are? Iau masa cu Bobolina în Hawai! Cam într-un ceas. Un telefon misterios m-a scăpat de nebuna de NKVD-istă din Havana şi m-a pus pe direcţie, direct spre Hawai. Când să cobor din aeroport, dau nas în nas cu Bobolina. O întreb ce mai e prin România. Toate bune zice Bobolina, rușii au intrat în Ungaria. Auzi la ea, Bobolina, ce mincinoasă! Și ea incognito prin Hawai, să se bronzeze un pic.

Distribuie articolul pe:

4 comentarii

  1. Ficțiunile astea ale mele sunt de fapt niște fapte de iubire. În imensitatea vălurită a Cosmosului, a pierde iubirea e echivalent cu lipsirea de metafizică. Lipsirea de metafizică vine cu pandemiile halucinante, cu războaiele catastrofice, cu nebunia genocidului. Ficțiunile astea ale mele nu sunt babardeli fantomatice în periferia politicii și nici deșanțate injurii la adresa politicienilor ticăloșiți. Ținta mea e mult mai sus. Aceasta fiind o aroganță, iată de fapt cât de pipernicit sunt din punct de vedere cosmic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.