Când vă spun să nu vă puneți cu extratereștrii mei, nu mă luați în serios. Uite, un tip oarecare, Maxtor, a avut azi-dimineață o surpriză nasoală, un venusian i-a dat un cap în gură, el venusianul găsindu-l pe Maxtor foarte simplu, cu un program de căutare amprente digitale, nu scapă nimeni, luați seama. Și sună venusianul la ușa lui Maxtor și, boaf, îi dă un cap în gură, meserie.
De ce? Pentru că Maxtor l-a luat în scârbă pe internet, sub eronata acoperire a anonimatului digital anonim, pe cel mai mare scriitor SF din galaxia noastră, cel mai incredibil, cel mai talentat, cel mai premiat, cum se poate să iei la caterincă un așa scriitor fără s-o iei la rândul tău la moacă, hai sifon la scriitorii SF extrem de talentați. Asta e, nimeni nu scapă nepedepsit, fie și metaforic, să știi. Sigur că și eu i-am tras un cap în gură venusianului pentru că el i-a tras un cap în gură lui Maxtor, despre identitatea lui reală nu vă zic nimic, asta e curat secret.
Dar, pe bune, nu scapă nimeni, extratereștrii îi găsesc rapid pe toți cei care își închipuie că sunt de negăsit pe internet. Extratereștrii mei știu care e faza cu Elodia, știu care e faza cu flota lui’ Băse, știu unde sunt miliardele de dolari ale lui Ceaușescu, știu unde s-a ascuns Hitler, prin Brazilia, știu unde e Elvis și de ce e mereu tânăr, și așa mai departe, știu câtă pârnaie o să facă Udrea și de ce Năstase i-a făcut pe plac lui Tony Blair de i-a dat pe nimic Combinatul Siderurgic de la Galați, unde sunt conturile secrete ale lui Emil Constantinescu, ce să mai vorbim că amețim. Așa că, venusianul care i-a dat un cap în gură lui Maxtor și căruia i-am dat și eu un cap în gură pentru că el i-a dat un cap în gură lui Maxtor, a trimis o depeșă siderală marțienilor de pe planeta Marte și le-a zis că a găsit omul care ar putea să-i vindece de blegită.
Tot umblând cu mine pe Calea Victoriei, venusianul s-a prins că eu știu care ar putea fi omul care să-i vindece pe marțieni de blegită. Și zi, drept să zici, îl cunoști pe George Simion, a vrut să știe venusianul privindu-mă cu multă căldură. Da, îl am pe George Simion la degetul mic. Adică tu nu ești scriitor SF, nu-i așa?! Sigur că nu sunt scriitor SF, unul din acela tembel, amărât, prostovan și hlizit, te-ai prins, nu?!
Hai că m-am prins. Deci zici că ăsta, George Simion, poate să-i vindece pe marțieni de blegită? Sigur că poate, i-am zis eu, îi zic eu, în secvența asta temporală, bine mersi, l-a tras de ureche și pe deputatul Iulian Bulai de la USR! Pe bune? Pe bune. Adică, dacă vin marțienii, aici, pe Calea Victoriei și George Simion îi trage de urechi meserie, atunci poate că marțienii scapă de blegeala urechilor lor? Păi da, că blegeala cosmică e o boală grea, generată de pulsiunile magnetice ale stelelor înconjurătoare.
Aha. Și ne coborâm, în jos, pe Calea Victoriei să semnalizăm aterizarea OZN-ului marțian. Iar venusianul meu ce crezi că face? Pune mâna pe telefonul meu mobil și-l sună pe George Simion să-i zică toată tărășenia. Dar stai, George, nu veni pe Calea Victoriei că m-am prins de schema venusiană! Ăștia, useriștii, au cârlig pe Venus, că i-a ajutat George Soros să intre în audiență la NASA.
Da, vezi, m-am prins de schemă! Așa că dracul ăsta de venusian vrea de fapt să-i tragă un cap în gură lui George Simion din partea lui Iulian Bulai! Băi, ce golăneală galactică pe capul meu! Doar mi-a zis mie cine mi-a zis, ia vezi, Bufnilă, nu te mai înhăita cu extratereștrii ăștia că cine știe în ce pocinog sideral politicianist te bagi! Ah, Politica, draga de ea, perversă, mică și rea! Sigur că ne putem întreba dacă nu cumva textele, fie ele şi aleatorii, nu sunt pentru un observator cântecul de sirenă al Politicii. Aceasta după ce ne vom fi întrebat asupra Politicii fie ca autoritate, fie ca expresie spaţială sau spaţio-temporală.
O întrupare a neutrului sau manifestare a nefiinţei. Dacă ar fi vorba de autoritate atunci raporturile noastre ar fi de subordonare, de confruntare sau de cooperare cu autoritatea în Politica ei sau cu o parte din ea. Insurgenţa noastră ar fi într-un asemenea caz nu lipsită de comic. Autoritatea ar reprezenta pur şi simplu textul în întregul lui dat nouă spre interpretare sau doar spre a fi contemplat. Am putea bănui că şi privim un asemenea text, că trecem pe lângă el în fiecare zi sau că suntem chiar propoziţiile lui.
Ce ar fi Politica? Doar înfăşurarea unui text, abstragerea lui într-o propoziţie finală, un act textual ultim rămas, dăruit, uitat, livrat lumii spre interpretare?! Să se reducă existenţa umană doar la lectura acestui tulburător text înfăşurat, ascuns în volutele spaţio-temporale?! Căci fie furnică, fie filozof, înjghebările organice în care pâlpâie o scânteie spirituală nu par a avea ca fundamentală îngurgitarea unor porţiuni de spaţiu, mici îngrămădiri de molecule sau celule palpitând sub varii forme colorate viu, atrăgător.
Masticaţia nu pare a fi sensul ultim, deşertăciunea deşertăciunilor. A te adăposti de furtună nu pare a fi demersul către reflecţie. A strânge recoltele sau a juca la ruletă pare la fel de fad, de neimportant. Interpretarea Politicii, iluzorie. Numai gândul de a putea interpreta în întregul ei Politica i-ar face pe unii să râdă iar pe alţii să ridice eşafodul în grabă.
George are mult tupeu pentru ca lumea este mult mai civilizata decat el. Pana nu da de unul la fel de marlan ca si el si-i arde una in scafarlie de-i sar figurile. E doar figurant ce mizeaza pe bunul simt al celul din fata lui.