Ștergerea conținutului, înghețarea contului, ocultarea intenționată (shadow banning), marcarea postării sau autorului ca periculos etc. reprezintă un rapt în formă continuată și, mult mai grav, un grav atac la democrație și la principiile constituționale privitoare la libertatea conștiinței.
Sigur, s-ar putea obiecta că utilizatorul rețelelor de socializare este liber să își publice opiniile pe alți suporți, materiali sau digitali. Dar este o obiecție simplistă, întrucât rețelele de socializare nu doar că au monopolizat distribuția informației și a opiniei, dar au la dispoziție și instrumentele și mecanismele automate de stigmatizare digitală a dizidenților și a „delincvenților” care încalcă așa-zisele standarde ale comunității (niciodată clare, niciodată stabile). Cu ocazia unei sancțiuni pentru astfel de „fapte”, împricinatul capătă un adevărat cazier digital, o decădere din dreptul la opinie care îl urmează nu numai în interiorul rețelei de socializare, ci și în toate mediile digitale cu care se înrudește sau cu care se aliază acea rețea pentru așa-zisa luptă contra „știrilor false”. Dacă cineva este sancționat pe Facebook, va fi sanționat și pe google, youtube, amazon, twitter etc., precum și în toate publicațiile main-stream pe care patronii acestor platforme le dețin – CNN, New York Times, Washington Post, The Guardian etc. Nu există amnistie, precripție sau reabilitare pentru „fapta” unui astfel de împricinat. Ca într-o exagerare distopică a unui romancier nu foarte priceput, vinovăția individuală a dizidentului (pe care nu o stabilește vreun judecător, ci o impune cenzorul sistemului) se extinde, incremental, la persoanele cu care dizidentul se află în legături strânse, juridice, vizibile pe internet. De exemplu, o persoană poate avea o prezență personală, de consumator, într-o rețea de socializare, dar și de membru al unuia sau mai multor grupuri, de titular al unei afaceri pentru care este nevoit să fie în rețea ca să aibă o minimă vizibilitate sau de coordonator al unor entități sau acțiuni non-profit (de exemplu, pentru protecția consumatorilor sau a drepturilor omului). Odată cu stigmatul personal, acea persoană capătă și un stigmat profesional sau filantropic, iar asociații, aliații sau colaboratorii săi vor fi „atinși” și ei de acest stigmat personal. Este o terifiantă vinovăție prin asociere, de tip nazist sau comunist, pe care o consideram cu toții revolută și imposibilă în trecutul recent.
O probă clară a acestui tip de sancțiune o reprezintă noile „condiții generale de afaceri” ale Facebook, care intră în vigoare din data de 3 ianuarie 2023 și care vor fi obligatorii tuturor celor cu proasta inspirație de a-și face reclamă pe această platformă cu 2,8 miliarde de utilizatori.
Cu titlu prealabil, trebuie remarcat tonul de-a dreptul dictatorial în care este redactat acest document. Iată câteva mostre: „ne veți transmite”, „veți respecta”, „putem respinge sau șterge orice reclamă, din orice motiv”, „veți plăti … toate sumele … precum și orice taxe aplicabile”, „suma pe care o datorați pentru orice comandă va fi calculată pe baza mecanismelor noastre de urmărire” (nota bene – Facebook nu doar că recunoaște, dar ține neapărat să facă opozabil tuturor spionajul permanent pe care îl derulează contra utilizatorilor și non-utilizatorilor), „sunteți responsabili de menținerea securității contului dvs.”, „ne veți despăgubi și nu ne veți considera responsabili”, „sumele scadente vor acumula o dobândă de 1% pe lună” etc. În contradicție cu art. 1203 Cciv, Facebook ne impune să îl scutim de garanția că reclama va ajunge la ținta stabilită și că va obține rezultatul selectat. În contradicție cu art. 10 din Legea nr.240/2004 privind răspunderea pentru produsele cu defecte, Facebook ne impune clauze de nerăspundere printr-un document imposibil de negociat/rejectat.
Documentul cu pricina este, aparent, unul destinat comercianților sau utilizatorilor care au și activități comerciale ocazionale. În realitate, documentul țintește mult mai sus și are incidență infinit mai mare, întrucât:
-reclamele, odată publicate pe platformă, devin informații publice, fiind (re)distribuite de Facebook, potrivit propiilor interese, oricăror alte persoane aflate în afara audienței țintă;
-dacă reclama se referă la teme sociale, politice sau electorale, Facebook va putea da oricui consideră necesar/util și conform (exclusiv) intereselor sale, acces la datele colectate cu ocazia publicării reclamei, timp de 7 (șapte) ani, indiferent dacă reclama mai este sau nu de actualitate;
-tot ce conține reclama sau materialele pregătitoare/ulterioare poate fi pus la dispoziția autorităților, dacă Facebook va considera de cuviință să o facă;
-ceea ce spuneți, postați, comentați în reclamă sau în legătură cu aceasta este colectat, împachetat și livrat (în funcție de interesele Facebook) utilizatorilor sau terților.
Așa cum rezultă din secțiunea „centrul de ajutor”, Meta Platforms Ireland Limited („Meta”, „noi”, „al nostru/a noastră” sau „pe noi”) prelucrează informațiile pe care le colectează de pe platformă „chiar dacă nu sunteți utilizator Faceebook, Messenger sau Instagram și/sau nu aveți cont la noi (sunteți non-utilizator)”.
Oricât de șocantă, aceasta informație este reluată și agravată de aceste afirmații de pe paginile imediat următoare:
(i) „în cele din urmă, vom utiliza agenda încărcată (contactele din telefon și adresele de e-mail, n.n., Gh. P.) și pentru a investiga activitatea suspectă din cadrul produselor meta, precum și pentru a ne menține platforma sigură și securizată; de asemenea, desfășurăm activități de business intelligence și de analiză folosind agendele încărcate… ;
(ii) „partajăm datele non-utilizatorilor (adică, ale persoanelor care nu au absolut nicio legătură cu Facebook, Instagram, Messenger etc. – n.n., Gh. P.) pentru a putea furniza funcția Încărcarea contactelor și în scopurile descrise mai sus;
(iii) „păstrăm informațiile cu caracter personal ale non-utilizatorilor atât timp cât este necesar”;
(iv) „… vă păstrăm datele de contact … inclusiv după ce ne-ați solicitat ștergerea acestora” (???!);
(v) „transferăm informațiile non-utilizatorilor din Spațiul Economic European în Argentina, Israel, Noua Zeeleandă, Elveția și Canada”;
(vi) „bazându-ne pe derogări de la UE sau pe clauze contractuale, transferăm datele (non)utilizatorilor europeni și în SUA, chiar dacă nu există nicio decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție cu privire la SUA” (??!!);
(vii) temeiul legal în baza căruia prelucrăm datele îl reprezintă „interesele noastre de a opera și de a le furniza utilizatorilor noștri funcțiile noastre … pentru ca utilizatorii noștri să se conecteze mai eficient cu contactele lor”.
Așadar, pentru Facebook, temeiul legal al unui asemenea comportament discreționar și intruziv îl reprezintă … „interesele legitime” ale Facebook! Un asemenea comportament ar fi determinat excluderea definitivă de pe platoformă a oricărei persoane fizice sau juridice care ar fi îndrăznit să spună așa ceva, dar regulile, valorile comunității, standardele Facebook nu sunt aplicabile Facebook, desigur.
A avea cont la una dintre rețelele de socializare sau de comunicare instant deținute de Meta înseamnă a intra într-o matrice submisivă din care nu există scăpare, chiar și în condițiile în care supusul ar solicita ștergerea contului. Greșeala de a utiliza pentru reclame aceste platforme este sancționată cu legarea de „glia” digitală timp de cel puțin 7 (șapte) ani. In plus, intrând în matrice, supusul determină, fără voia sa, intruziunea agresivă în viața privată a non-utilizatorilor care au nimerit în agenda sa de „contacte”. Toți cei care au fost capturați digital sau măcar atinși, direct sau indirect, de Meta, sunt spionați permanent, în intenția aparent benefică de a depista la timp activități suspecte sau periculoase pe platformă. Nu mai este doar despre faptul de a fi, în fața autorităților statului profund, suspecți toți de spălare de bani și finanțare a terorismului. Acum este mai ales despre faptul de a fi, în fața unei corporații multinaționale intruzive care își scrie și își impune propriile legi draconice, suspecți toți pentru orice nu concordă cu interesele „lgitime” al zisei corporații.
Acest sistem este, pur și simplu, expresia ultimă a totalitarismului inchizitorial. Ca orice totalitarism, ca orice construcție artificială contra naturii umane. Și acest sistem va eșua.
Primul, dispare Adevărul, și cum toate celelalte sunt doar consecințe ale lui, dispar și ele.Nu degraba, clănțăii puterii au inventat un termen definitoriu pentru iepoca asta nenorocită.I-auzi ia!, Concept, țățică, nu te pui cu cin-te-ncurci, ne-am dat dă picioarele dindărăt dă telectuali ce suntem, facem din alb verde de Paris, nu alta: Post-Adevăr.Și dacă nu ne credeți, ne strâmbăm ca să ne umplem de riduri, ne lăsăm barbă și tragem serioși din lulea, uitându-ne pe deasupra ochelarilor, de parcă am fi ceva doftoroi nu alta, după care vă facemdin vorbe așa dă complicante că nici noi nu le înțelegem.Ce mai, noi avem mintea iar voi sunteți vite proaste și trebuie să vă pătrundeți că dacă nu, vă ia buliția.Și așa, după’89, pare-se că încheiem un cerc.Cum zicea unu:din lac în …