Avocatul sirian Anas Al-Asadi din Damasc a cheltuit aproape 6.000 de euro (6.785 dolari) pentru a ajunge în Germania. Timp de trei luni a încercat de trei ori să traverseze Mediterana cu diverse nave neetanşe, supraaglomerate.
A ajuns în Spania, după ce a fost pescuit de paza de coastă italiană, a trecut Alpii cu autobuzul şi s-a trezit într-un centru din Germania, unde a stat patru luni fără să facă nimic. S-a plictisit de moarte. Nu putea să se angajeze la nicio companie nemţească pe motiv că avea nevoie de certificarea de către statul german a statutului de azilant.
Singura şansă a lui a fost să lucreze în folosul comunităţii. Aşa s-a şi întâmplat. Câteva zile pe săptămână şterge praful, curăţă podele şi aranjează cărţile în biblioteca unui centru multifuncţional pentru tineri în Pfungstadt, o localitate situată la 30 de km de Frankfurt, acolo unde a aterizat în luna februarie. Este plătit cu 1 euro pe oră, tariful standard pentru toţi imigranţii care prestează munci în folosul comunităţii. Pentru tânărul avocat sirian, viaţa de la bibliotecă este cel mai bun lucru care i s-a putut întâmpla. Interacţiunea cu localnicii şi cărţile de la bibliotecă îl ajută să deprindă mai bine limba germană şi să înţeleagă cultura ţării de adopţie. Mai mult, Al-Asadi a început să lucreze la o cafenea locală.
“L-am întrebat pe patron dacă aş putea face ceva. Orice, a spus”, povesteşte sirianul. Primăria micuţului oraş Pfungstadt a stârnit interesul multor municipalităţi din Germania. În acest moment are 15 refugiaţi care sunt angrenaţi în diverse activităţi. Oficialii locali susţin că cel mai bun mod de intregrare a imigranţilor este să îi ajute să îşi găsească locuri de muncă, chiar dacă acestea sunt în slujba comunităţii.
La Pfungstadt trăiesc 24.000 de oameni. În ultimele luni, 100 de refugiaţi au început oficial procesul de primire a azilului. Alţi 50 au primit dreptul de şedere şi cu siguranţă vor mai veni şi alţii, în condiţiile în care în Germania intră zilnic 5.000 de imigranţi. Se estimează că în scurt timp, ţara se va confrunta cu un milion de cereri de de azil. Îngrijorarea germanilor de rând este legată de costurile întreţinerii refugiaţilor.
În schimb însă, nemţii cred că noii-veniţi pot reuscita economia, confruntată azi cu o lipsă acută de forţă de muncă pricinuită de natalitatea scăzută. Germania are în acest moment cea mai mică rată a natalităţii din lume. Directorul executiv al producătorului auto Daimler, Dieter Zetsche, susţine că primirea refugiaţilor poate duce la stabilizarea industriei germane, într-un scenariu ideal, conform Bloomberg.
Executivul de la Berlin progonezează că populaţia va scădea la 68 de milioane de oameni până în 2060, de la 80 de milioane cât sunt numără Germania în prezent.
De asemenea, populaţia activă se va diminua de la 34 milioane la 30 milioane. Banca Nordea estimează că statul german va cheltui cu noii veniţi 5,4 miliarde de euro şi că PIB-ul va fi impulsionat cu 0,25% în următoarele 18 luni.
„Germania se confrunta cu provocări demografice majore. Ţara poate beneficia de pe urma imgranţilor cu pregătire profesională, atât prin consolidarea potenţialului de creştere economică, cât şi prin cea a sistemului de asigurări sociale”, afirmă Jens Weidmann, presedintele Bundesbank, banca centrală a Germaniei.
“Imigranţii au un mare avantaj, iar acest lucru este motivaţia. Sunt oamenii care au pierdut totul sau aproape totul. Acum li se dă o nouă şansă la viaţă, iar, dacă se agaţă bine de ea, ei vor deveni o forţă în doar câţiva ani”, spune Enzo Weber, directorul Institutului de Cercetare în Muncă din Nurnberg.
Până atunci însă, Germania va trebui să investească masiv în pregătirea noilor veniţi, susţine Raimund Becker, membru al consiliului Agenţiei Federale pentru Forţă de Muncă.
“În timp unii dintre nou-veniții sunt foarte calificaţi, aproape 90% dintre ei nu au calificările necesare pentru a înlocui muncitori calificați”, a declarat Becker.
Revenim la Pfungstadt. Halima Gutale este un asistent social în oraş. A venit aici din Somalia în 1996 pe când avea 15 ani. Timp de 19 ani, a luptat să se integreze, mai întâi să se înregistreze la autorităţi, apoi să îşi găsească un loc de muncă, un apartament şi să se înscrie la şcoală. Ea ştie ce îi aşteaptă pe noii refugiaţi şi din acest motiv a venit cu ideea unui program de facilitare de locuri de muncă pentru a le netezi calea spre integrare. Gutale a contactat autorităţile locale pentru a vedea dacă ar putea oferi locuri de muncă în zone non-profit, precum cinematograful sau clubul de tineret. Jumătate din timpul ei şi-l petrece pentru consilierea altor oraşe cu privire la modul cel mai eficient de asimirare a refugiaţilor.
„Nu ne dorim să creăm societăţi paralele, cu germanii într-o tabără şi refugiaţii în alta. (…) Următorii ani vor fi cei mai grei pentru cei nou-veniţi”, crede Gutale.
