Lumea sportului românesc e în doliu. A murit Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari campioni pe care i-a avut România.
Ivan Patzaichin a suferit de o boală incurabilă și a fost internat în ultimele 3 luni de zile la Spitalul Elias din București. Legendarul canotor este singurul sportiv român căruia i s-a ridicat o statuie când încă era în viață.
„E legendă… un CampiOM s-a transformat în stea. Ivan Patzaichin a plecat dintre noi.”, a scris Comitetul Olimpic și Sportiv Român pe pagina de facebook.
„Povestea sa e povestea succesului, a bunului simț și al caracterului. E povestea unui fiu al Deltei care a dat înapoi înzecit și a inspirat oamenii să trăiască frumos. Dincolo de medaliile strălucitoare, 7 olimpice ( 4 de aur), cele 21 mondiale (9 de aur), a fost un OM dăruit și generos.
Drum lin, Ivan! Veșnic în inimile noastre! Condoleanțe familiei! Dumnezeu să îl ierte și să odihnească!”, se mai scrie pe pagina COSR.
Ivan Patzaichin, s-a născut la 26 noiembrie, 1949, într-o familie de lipoveni, în satul Mila 23. El a fost un canoist român, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 şi 1984 şi triplu laureat cu argint. Sportivul a devenit ulterior antrenor, iar în ultimul timp se dedicase antreprenoriatului social, preocupat de promovarea sportului, mișcării în aer liber și a ecoturismului.
„Ivan este o personalitate marcantă a patrimoniului imaterial românesc, recunoscut pentru faima de sportiv legendar în perioada sa de activitate, iar după retragerea din activitatea sportivă, pentru atenția dedicată apei și interacțiunii responsabile a omului cu aceasta. Un exemplu de model de viață, performanță și implicare socială.”, a spus despre marele campion român Teodor Frolu, vice-președintele Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23, pentru rowmania.ro.
Și-a început cariera sportivă la 17 ani, la Clubul Dinamo, inspirat de alți oameni ai Deltei care înregistraseră succese la competiţiile internaţionale în probele de vâslit. A ajuns în lotul de kaiac-canoe al clubului bucureştean pe care l-a servit timp de 43 de ani, dintre care în 18 ca sportiv.
În doar un an și jumătate de la sosirea la București, a câștigat prima medalie olimpică de aur la Jocurile Olimpice din Mexic, în octombrie 2018, la proba de canoe 2, 1000 m, împreună cu Serghei Covaliov.
În perioada de activitate competițională, între 1967 – 1985, Ivan Patzaichin a participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice, la care a câștigat patru titluri supreme şi trei medalii de argint.
Mai are în palmares peste 50 de titluri naţionale, iar la Campionatele Mondiale a câştigat 9 medalii de aur, 4 de argint și 9 de bronz.
După ce şi-a încheiat cariera de sportiv, Ivan Patzaichin a devenit, în 1985, antrenor la același club, Dinamo Bucureşti. În perioada 1993 – 2009, Patzaichin a fost coordonatorul lotului olimpic de kaiac-canoe.
Elevii săi au cucerit peste 150 de medalii la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale şi Campionate Europene, fiind, din acest punct de vedere unul dintre antrenorii de top la nivel mondial.
Ca antrenor, a cucerit peste 150 de titluri la Olimpiade, Campionate Mondiale și Europene.
Recunoscut drept unul dintre cei mai mari campioni ai secolului al XX-lea, în 1990, Comitetul Internaţional Olimpic i-a acordat cea mai înaltă distincţie a acestui for, „Colanul de Argint”.
Patzaichin a fost implicat în activități de recuperare a meșteșugurilor și tradițiilor, în proiecte educative și culturale, precum și în inițiative care reinventează, în mod creativ, tradiții vechi românești.
A militat pentru scoaterea la lumină a felului tradițional de a interacționa cu natura, specific societăților tradiționale rurale, fără a avea nostalgia „vremurilor trecute”, ci recunoscând valoarea unor ritualuri și obiceiuri verificate de istorie pentru protecția mediului și valorizarea comunităților.
De exemplu, folosirea ecoturismului ca un vehicul de dezvoltare locală echilibrată pentru Delta Dunării a fost un obiectiv pe termen lung asumat de Ivan Patzaichin, încă de la lansarea sa în domeniul antreprenoriatului social.
@@Cristi: asa e. Tii minte lozinca lui Stalin (Rusia antebolsevica fiind la fel României interbelice): „puterea sovietica si ELECTRIFICAREA”. + SCOALA OBLIGATORIE si GRATUITA + ÎNGRIJIRILE MEDICALE GRATUITE. Dupa aia venind iesirea din bordeie, locuinte cât de cât decente (curent electric, apa curenta) pentru toata lumea din orase. La tara, ca peste tot, de altminteri, si nu numai în Europa, doctorii si-nvatatorii fiind mai greu de-mpamântenit, si drumurile de acces, nici pâna azi asfaltate. ps aud ca niste „investitori” atenteaza la Manastirea Voronet, construiesc, si NEPEDEPSITI, în IMEDIATA EI VECINATATE. Lucru imposibil în „comunism”. Ori la Bucuresti, Biserica Armeneasca amenintata de-un bloc turn construit fara autorizatie, la fel aluia din imediata apropiere a catedralei Sf Iosif (str. Nuferilor) + Calea Victoriei (= Les Champs Elysées românesc), mutilata de-alte blocuri construite salbatic. Devastari care, si repet, în „comunism” nu s-ar fi-ntâmplat. Sau „restituirile” abuzive ale numitilor Nastase Adrian si clicii, ale patrimoniului imobiliar, arhitectonic, agricol si turistic al României, tuturor impostorilor! Pâna si Muntii Retezat facând obiectul unui proces în „restituire”! Ca sa nu pomenesc de monumentele istorice, de la Cazinoul Constanta, la Muzeul Cantacuzino-Enescu, cu casa în care-a stat compozitorul, în paragina! + „muntii nostri, aur poarta, noi, cersim din poarta-n poarta”, bogatiile naturale, zacamintele (aurifere, inclusiv, petrolul, gazele…) si padurile, jefuite.