”Mișcările scietății civile din secolul 21 se confruntă cu multe capcane. Așa era în 1968, așa este și acum. Ele pot fi infiltrate de instituțiile de forță și de serviciile secrete sau pot fi cooptate de un partid important. Cum statul continuă să se furișeze în viețile noastre, activiștii ar trebui să se aștepte că statul se va folosi de toate resursele – nu doar reacția violentă văzută în New York seara trecută, ci și de agenți, informatori și instrumente de supraveghere – pentru a monitoriza ambele tabere ale unei dispute sociale. Există și posibilitatea mai sumbră ca o mișcare socială să fi fost, de fapt, planificată și lansată de activiștii sistemului”.
Nu, nu este vorba despre vreo nouă confruntare între poliție și manifestanții împotriva rasismului din SUA. Nu, fragmentul de mai sus nu face parte dintr-o analiză a unei publicații așa-zis conspiraționiste. Este o analiză scrisă în 2011, la momentul mișcării Occupy Wall Streeet, și publicată de The Guardian. Cu un deceniu în urmă, ziare importante precum cel menționat publicau asemenea analize, informau negru pe alb despre modul în care acționează cele doua mai partide din SUA, despre cum acționează CIA, FBI, ONG-urile finanțate de George Soros.
Același The Guardian scria, în 2011, despre cum polițiștii și serviciile secrete britanice au infiltrat mișcări de protest din Regatul Unite și din alte state europene. Spionii ajungeau să dețină poziții de conducere în cadrul mișcărilor inițiate la firul ierbii și radicalizau aceste mișcări pentru a le distruge reputația și suținerea publică de care se bucurau. O anchetă din Marea Britanie a dezvăluit cel puțin 144 de acțiuni de infiltrare împotriva a peste 1.000 de grupuri politice, începând din 1968.
Treptat, s-a ajuns ca statul și marile corporații să înlocuiască coerciția cu alte metode control, în primul rând cu cooptarea mișcărilor de protest, în incercarea de a folosi idealurile unei asemenea mișcări în interes politic și corporatist.
Mișcările acestea de protest au ajuns să devina antidotul perfect împotriva a tot soiul de ”ciume” politice, populiști, eurofobi, radicali, naționaliști. Așa a fost la alegerile europene din urmă cu un an, atunci când mai toată presa de mainstream era înfricoșată de ascensiunea populismului și naționalismului, pentru ca apoi să aducă osanale mișcării ecologiste, marea câștigătoare a scrutinului european.
Ecologismul în Franța
Așa stau lucrurile acum cu alegerile municipale din Franța, acolo unde partidul prezidențial, La Republique en Marche, s-a prăbușit, însă aceeași mișcare ecologistă a făcut ca înfrângerea lui Emmanuel Macron să nu fie o victorie a republicanilor sau a naționaliștilor Marinei Le Pen. Ecologiștii au câștigat orașe importante: Bordeaux, Strasbourg, Lyon, Besancon, Tours, Poitiers. Candidata partidului prezidențial la primăria Parisului nu a obținut nici măcar mandat de consilier. Doar la Le Havre a înregistrat Macron un succes, acolo unde a câștigat premierul Edouard Philippe, însă trebuie spus că acesta din urma nu este membru al partidului prezidențial și are relații tensionate cu presedintele, fiind perceput mai degrabă ca un rival politic.
”Protecția mediului a devenit un placebo ideologic”, scrie publicația Valeurs Actuelles. ”Ecologismul este ultima utopie de stânga. Este o utopie centrată pe apărarea mediului înconjurător, așa cum mai ieri a fost centrată pe apărarea muncitorilor. Din acest punct de vedere, ecologismul este un substitut pe care stânga post-socialistă îl caută încă din momentul în care a renunțat să rupă legăturile cu capitalismul”, scrie Arnaud Benedetti pentru Valeurs Actualles.
Ca și alte dogme în aparență onorabile, ecologismul a plecat de la o cauză justă, dar apoi a luat calea propagandei. „Propaganda verde se vrea științifică, așa cum a făcut-o și marxismul la vremea lui. Ea se bazează pe estimări științifice, cele ale dezechilibrelor climatice, pentru a-și lua de aici miezul programului său. Ea vizează transformarea proiectului ecologist într-unul de necombătut, folosindu-se de o gândire dogmatică, pentru a nu spune religioasă, pentru a elimina orice spațiu de dezbatere”, scrie Valeurs Actuelles.
”Ținta sa principală este tineretul de la oraș: de la oraș pentru că, cum scria Jacques Ellul la vremea lui, orașele sunt prin excelență terenul fertil al dinamicii propagandistice; tineri și de preferință burghezi, pentru că tinerii aceștia mai răsăriți financiar, caută să-și dea un sens vieții, în timp ce tinerii din clasele populare și de la periferie caută doar un ”job”. Nu e de mirare că ecologismul s-a înrădăcinat în marile metropole. Ca orice mișcare utopică, el își ascunde morfologia ”mic burgheză” și promite în același timp o renaștere democratică în numele unei critici subînțelese a formelor clasice ale democrației – reprezentativă și directă”.
Cum se folosește mișcarea ecologistă, în lumina analizei amintite publicată de The Guardian. Iată cazul Franței. În primul rând, se înființează o Convenție a Cetățenilor pentru Climat, cu 150 de membri trași la sorți. Convenția a fost creata la inițiativa presedintelui Macron, în 2019, ca răspuns la mișcarea ostilă a Vestelor Galbene, pentru a reflecta ”spiritul participativ” al ecologiștilor. Apoi, chiar în ziua de după alegerile municipale ratate de partidul prezidențial, Macron a oferit 15 miliarde de euro pentru ”tranziția climatică” a Franței, idealul acestei Convenții ecologiste ce a ”furat” voturile partidelor tradiționale.
”Această fabrică de ecologism sub acoperire democratică este mai degrabă o organizație militantă gonflată artificial decât o convenție a cetățenilor, ea anunță mai degrabă un post-troțkism societal decât o regenerare democratică. Ea nu respectă canoanele utopiilor militante, care în trecut au urmărit atragerea votului democratic. Jumătate este propagandă menită să reactiveze sensibilitatea macronismului la ecologie, iar jumătate este ”consent factory”. Convenția cetățenilor este arhetipul modelului politic ecologist: o mișcare a cărei dinamica nu ține cont de mijloace în încercarea atingerii unei finalități absolute. Nu ne mai jucăm cu lupta de clasă, nu ne mai jucăm nici cu salvarea planetei. Problema mediului a înlocuit problema sociala în imaginarul unei anumite părți a stângii politice (…) Stratagema conceptuală este aceeași: propunem o serie de măsuri constrângătoare, punitive, în numele unui bine ”absolut”, fără a ști dacă aceste măsuri sunt eficiente, însă considerăm că sunt măsuri… istorice. Ecologismul are același mesaj ca și marxismele și stângismele de până acum”, scrie Valeurs Actuelles.
Antirasismul în SUA
Și, așa cum în Franța Convenția Cetățenilor pentru tranziția ecologică a fost creată de președintele Macron, mișcarea Rebeliunea contra Extincției (Extinction Rebellion) a fost creată în lumea anglo-saxonă de mari donatori financiari și a fost aliniată la poziția marilor multinaționale din domeniul energiei și a filantropilor miliardari precum George Soros. Acum, în hora mișcărilor de protest au intrat și companii precum Unilever, Starbucks sau Coca-Cola, care amenință platforma Facebook cu retragerea publicității de sute de milioane, dacă Facebook nu va lua noi măsuri împotriva rasismului și incitării la ură în mediul online.
Mișcarea Black Lives Matter își are originea în mișcarea Occupy din urmă cu un deceniu, iar aceasta din urmă a fost consiliată de Centrul pentru Strategii Nonviolente Aplicate al sârbului Srdja Popovic, cel care, ajutat de CIA a pus umarul la crearea miscarii Otpor, care a dat jos regimul Milosevic.
”Ca regulă generală, în cazul în care o mișcare socială are parte de susținerea marilor companii, a marilor filantropi sau a marilor partide, este bine să presupunem că scopurile acelei mișcări sunt contrare scopurilor celor mulți”, scrie Off-Guardian, publicația catre care au migrat editorialiștii și comentatorii The Guardian care au fost interziși în ultimii zece ani.
”În concluzie, se pare că avem de-a face cu renunțarea la nesupunerea civilă și canalizarea disidenței către acțiuni de supunere patriotică. Oare această infiltrare pe scară largă a mișcărilor cetățenești a dus la intrarea lor sub un control clandestin, pentru a fi transformate și folosite la ordinul elitelor globale”, se întreabă Off-Guardian.
Acum, în 2020, marile publicații nu-și mai pun astfel de întrebări și devin portavoci ale acestor mișcări, eliminând vocile critice. În 2011, The Guardian scria însă: ”În cele din urmă, mișcarea Occupy ar putea ajunge să execute ordinele elitelor împotriva cărora au protestat inițial. Pentru a evita un asemenea deznodământ, este important ca aceste mișcări să cunoască bine istoria și pârghiile de acțiune ale puterii în secolul 21”.
Vad ca esti si chior si prost nu doar surd. cu dobanda ! Piata Universitatii `90 a avut un mesaj national si crestin. Unde ai vazut ti asta acum, in SUA ?