' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Daniel Savu
Ultimele dezvăluiri prezentate în spaţiul public despre modul în care fiica cea mare a preşedintelui Traian Băsescu a primit câteva sute de mii de euro, în calitate de notar, de la o subsidiară a Gazprom, m-au determinat să vă reamintesc o informaţie apărută în presă, cu privire la unul dintre incidentele al cărui protagonist a fost Traian Băsescu, în primul său mandat.
“Pe 25 ianuarie 2006, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg, Băsescu s-a adresat deputaţilor din Europa, în calitate de proaspăt preşedinte al României. Deputatul rus Kosacev a ridicat chestiunea prezenţei militarilor americani pe teritoriul României, iar Băsescu i-a răspuns că această prezenţă respectă legislaţia internaţională, după care a adăugat tăios: „Înţeleg că reprezentaţi Federaţia Rusă. Aţi stat la noi în ţară treizeci de ani şi nu v-am întrebat niciodată de ce aţi stat”. Replica lui Băsescu l-a înfuriat pe Kosacev, care s-a ridicat şi a părăsit dezbaterea”.
La momentul respectiv, mi-am pus întrebarea ce mandat ar fi putut avea un deputat rus şi din partea cui, pentru a interpela preşedintele unui alt stat pe o problemă sensibilă de politică externă. Răspunsul lui Traian Băsescu, care atunci a avut un impact semnificativ şi l-a poziţionat în topul liderilor europeni anti-Moscova, m-a făcut să mă gândesc la faptul că, în practica credibilizării unor agenţi de influenţă, un principiu esenţial este acela de a-i face să se declare, în contextul unor momente bine alese, împotriva celor pe care de fapt îi sprijină.
Din acest punct de vedere, momentul tensionat din 2006 de la Strasbourg (întrebarea deputatului rus, răspunsul preşedintelui român, precum şi reacţia ulterioară a oficialului rus de a părăsi ostentativ sala) mi-a părut că ar putea fi o “regie”, pusă la punct tocmai cu scopul de a contura postura de opozant al Moscovei pentru Traian Băsescu.
Analizând evenimentele actuale în acest context, devine evident faptul că implicarea notarului Ioana Băsescu în legalizarea tranzacţiilor subsidiarei Gazprom şi obţinerea în acest mod a unor sume importante sunt argumente ce nu pot decât să-mi întărească părerea că în 2006 am asistat cu toţii la o “regie” pentru imaginea preşedintelui. Efectele ei le aflăm abia acum, după 8 ani şi suntem încă la început.
