Adevărul nu mai are răbdare…

Nu sunt de acord cu cei care afirmă că trebuie puse semne de egalitate între regimurile comunist şi fascist. Atrocităţile regimului comunist sunt mult mai multe şi mult mai mari. Numai în fosta URSS au fost ucişi 60 de milioane de cetăţeni pe timp de pace şi 20 de milioane pe timp de război.

Pentru noi, comunismul este un alt sinonim al morţii. Sute de mii de deportaţi, zeci de mii de basarabeni împuşcaţi după 28 iunie 1940 doar pentru „vina” de a se fi născut români. Printr-un decret al preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, această zi neagră din destinul Basarabiei a fost declarată Zi a Ocupaţiei Sovietice.

Cel mai vehement au protestat deputaţii Dumei de Stat a Federaţiei Ruse. Lucru firesc, pentru că, dacă răsfoim cartea de istorie, aflăm că tot o Dumă rusească, chiar dacă aceea înota într-o mare de sânge ca deputaţii de azi în apele bazinului „Dinamo”, a votat la 28 iunie 1940 că moldovenii nu-s români, că limba acestora e mai apropiată de limba rusă decât de limba română, că harta Basarabiei este prea întinsă şi că ei i-ar sta mai bine dacă ar fi amputată pe la nord, pe la sud…

Există o tradiţie în ţara lui Stalin şi Putin: dacă spui adevărul, eşti urât de moarte. Dacă spui adevărul despre tine ca neam, Duma de Stat a Federaţiei Ruse îţi declară război.

Aceasta s-a întrunit săptămâna trecută ca să ia în dezbatere decretul lui Mihai Ghimpu şi să insiste că la 28 iunie 1940 „URSS a procedat corect”.

Astfel, şi Stalin a procedat corect.

Şi Hitler a procedat corect.

Şi Alexandru I în 1812, când a spintecat Moldova în două, a procedat corect.

Şi Maria Tereza la 1775, când a rupt nordul Moldovei, pe care l-a botezat Bucovina, a procedat corect.

Şi numai noi nu procedăm corect niciodată, pentru că nu le suntem suficient de recunoscători rășluitorilor de moşie strămoşească.

Rusia, e drept, a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, dar numai partea semnată de Ribbentrop. Cealaltă jumătate de pagină, sub care şi-a pus semnătura Molotov, acesteia i se pare corectă.

De ce se supără Putin când îl vorbim pe Stalin de rău?

De ce se supără Lujkov când afirmăm că suntem români?!

Spune-i unui rus că tu, basarabeanul „eliberat” de sub „jugul românilor” de părinţii lui, eşti român şi el te va considera duşman al Federaţiei Ruse, iar Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat – şi al lui Dostoievski şi Tolstoi.

Ce are una cu cealaltă?!

E drept că Puşkin ne-a fost impus aici cu forţa armelor. Dar prin asta i s-a făcut mai degrabă un deserviciu, pentru că el şi aşa e mare şi nu avea nevoie să fim speriaţi ca să ne placă.

Nu e deloc vina marelui Puşkin că imperiul crezuse că astfel, stând cu tancul în biblioteca din care fuseseră scoase toate cărţile noastre, era mai convingător.

Marţi, la mitingul consacrat deportărilor masive ale basarabenilor din 6 iulie 1949, şeful Partidului Democrat a numit dorinţa noastră de a spune adevărul întreg despre acele zile: „o retorică sângeroasă”.

Acest Marian Lupu lasă impresia că parcă a adormit în 1988, când era pionier, şi s-a trezit abia acum, în al 20-lea an de independenţă.

Toate frazele lui parcă ar fi decupate din „Pionerskaia pravda” şi alte ziare pioniereşti de acum două decenii.

Să dea astfel celelalte componente ale Alianței, care condamnă Decretul lui Mihai Ghimpu, semne clare că susţin şi ele ideea refacerii URSS?!

Dacă deputaţii actualei Alianţe pentru Integrare Europeană nu vor examina concluziile Comisiei pentru Condamnarea Regimului Totalitar Comunist, nu vor califica acest regim drept unul criminal (cum a făcut-o acum două săptămâni Parlamentul Ungariei), nu-i vor considera criminali pe ştabii comuniști care au semnat sentinţe în perioada marilor epurări, nu vor interzice simbolurile „secerii şi ciocanului” prezente pe fiecare sentință de condamnare la moarte, nu vor accepta să fie demontate monumentele celui mai mare asasin al secolului XX – V.I. Lenin, dar şi cele ale altor tovarăși de idei: Gr. Kotovski, S. Lazo, M. Frunze ş.a. (celora care ţin la aceşti „eroi”, care au împuşcat mii de ţărani nevinovați, va trebui să le amintim că nu există călăi răi şi buni, ci doar călăi; au fost şi basarabenii noştri nişte rătăciţi şi nu le putem ierta crimele, numai din motiv că sunt „de-ai noştri”), atunci aceasta ar trebui să-şi zică mai degrabă Alianţa pentru Integrare cu Federaţia Rusă.

Crimei trebuie să i se spună pe nume.

Adevărul nu mai are răbdare să fie auzit.

El trebuie rostit întreg.