O maternitate flamandă emoţionantă
În secolele XV şi XVI, una dintre temele preferate ale artiştilor era Fecioara Maria, după exemplul lui Jan Gossaert. Numit mult timp Jan Mabuse, pentru că se născuse la Maubeuge, Jan Gossaert a fost subiectul unei importante retrospective la “National Gallery” în 2010. Membru al ghildei pictorilor din Anvers, el a însoţit la Roma, la începutul secolului al XVI-lea, o misiune a lui Philippe de Bourgogne pe lângă Papa Iulius al II-lea. Călătoria a avut o mare importanţă pentru pictor care a descoperit în Italia arta antică şi forţa senzuală a nudului. Întors în Ţările de Jos, s-a instalat la Bruges, apoi la Anvers.
Fecioara cu pruncul în faţa îngerului, de Jan Gossaert
Portretist apreciat, Gossaert a lucrat pentru Curtea lui Philippe de Bourgogne la Utrecht şi a Margaretei de Austria, la Malines. Nudurile lui, care au introdus spiritul profan al Renaşterii, au deschis calea compoziţiilor istorice şi mitologice ale perioadei rubensiene. În “Fecioara cu Pruncul cu vălul răsucit”, o operă foarte populară a lui Gossaert, fineţea execuţiei, strălucirea coloritului bazat pe armonia albastru, alb şi roşu demonstrează un meşteşug sigur. În centrul tabloului, copilul Iisus este înconjurat de cireşe, embleme ale viitoarelor Patimi, în timp ce un înger ţine în mână un măr, simbol al răscumpărării păcatului originar. Surâzător, Iisus se joacă de-a v-aţi-ascunselea cu vălul Fecioarei. Lucrarea s-a vândut cu 14.400 de euro la Lille.
Record francez pentru avangarda rusă
Vladimir Davidovic Baranov Rossine
O pânză recunoscută de mulţi amatori de artă, realizată în 1927-1928 de Vladimir Davidovic Baranov-Rossiné, s-a vândut cu 255.000 de euro, la “Drouot-Richelieu”, marcând un record francez pentru acest artist din avangarda rusă.
Intitulată “Omagiu lui Lindberg”, pictura, care fusese reprodusă în “Gazette”, no.4, şi certificată de soţia artistului, fusese estimată la 70.000 de euro. Subiectul explică şi el înverşunarea licitatorilor, fiind vorba despre un omagiu adus primului pilot care a traversat, singur, Oceanul Atlantic, în 21 şi 22 mai 1927, la bordul avionului “L’Esprit de Saint Louis”, în 33 de ore şi jumătate de zbor. Evenimentul a făcut vâlvă, mai ales că lega între ele două mari metropole, New York şi Paris. Primul zbor transatlantic, al unui echipaj britanic, în 1919, la bordul unui bombardier Vickers Vimy, între Canada şi Irlanda fusese mai puţin remarcat.
În afara realizării sale, Lindberg a marcat spiritele vremii şi cerând să se întâlnească cu mama lui Charles Nunesser, dispărut la 8 mai 1927 încercând să ajungă la New York.
Baranov-Rossiné a reţinut imaginea unui gentleman fumând nonşalant o ţigară, avionul fiind evocat de o elice, iar traversarea Oceanului de forma feminină roşie care aleargă în prim-plan. Principiul suprapunerii imaginilor trimite la futurism şi la experimentările fotografice şi filmografice cele mai avangardiste.
Tabloul provine dintr-o colecţie particulară, achiziţionat direct de la soţia artistului în 1970.
Pictorul s-a născut în Ucraina în 1888. Format la Odesa, apoi la Sankt Petersburg, prima lui expoziţie are loc la Kiev în 1908. În 1910 descoperă Parisul. În timpul unui sejur între 1910 şi 1914 la Paris, a fost în anturajul lui Alexandre Archipenko, Marc Chagall, Chaim Soutine, Sonia Delaunay-Terk, Mikhail Larionov, Natalia Goncharova, Alexandra Exter. S-a împrietenit cu Robert Delaunay. În 1914, se alătură Grupuluii “World of Art” şi participă la numeroase expoziţii. Devine una dintre figurile eminente ale Futuro-Cubismului rus. Artistul a revenit în capitala Franţei în 1925. Baranov-Rossiné a dovedit o aplecare specială către fuziunea artelor, concepând sculpturi policrome intitulate “Simfonie”. Visul lui de a combina muzica, culorile şi formele a culminat în pianul său “Ortophonic”, prezentat la Moscova în 1924. Şi-a continuat cercetările la Paris. În 1943, fiind de origine evreiască, este deportat la Auschwitz, unde a şi murit un an mai târziu. Operele sale sunt prezentate în numeroase muzee precum cel de Artă Modernă de la Sankt Petersburg, Galeria Tretiakov din Moscova, Musée d’Art Moderne din Paris şi MOMA din New York.
Portret de dansatoare
Ferdinand Hodler, Portret de dansatoare
Operele lui Ferdinand Hodler care ajung pe piaţa de artă franceză sunt rare, subiectele lui de predilecţie fiind Elveţia, ţara natală, şi majestuoasele peisaje alpine. Estimat la nu mai mult de 50.000 de euro, “Portretul dansatoarei Francine Meylach” a atins preţul de 250.000 de euro, înregistrând un record pentru artist. Chiar în această perioadă, “Fundaţia Beyeler” i-a consacrat la Basel prima expoziţie cu opera sa tardivă, perioadă căreia îi aparţine şi acest portret, executat în 1916. Manifestarea se axează mai ales pe interesul artistului pentru reformele din artă şi din dans, încarnate, între altele, de americanca Isadora Duncan şi de muzicianul, coregraful şi pedagogul Jacques Dalcroz, de care era foarte apropiat. Acesta cultivă mişcările naturale, foarte libere care l-au fascinat pe Hodler, artist care a adus în pictură, la începutul secolului al XX-lea, o nouă percepţie a corpului.
Ferdinand Hodler, Emoţie
Dansatoarele apar destul de des în opera lui. A reprezentat-o, de mai multe ori, pe italianca Giulia Leonardini, fie în portrete, fie în scene de mişcare. În tabloul adjudecat acum, Hodler a reţinut din Francine Meylach nu graţia dansului ei, ci intensitatea privirii, emanând din figura cu o expresie neutră şi concentrată. Hodler a fost adesea apropiat de simbolism, pe care l-a depăşit totuşi. El apelează la imaginaţie, foloseşte în acelaşi timp un realism mai direct. În 1915, muza şi partenera sa, Valentine Godé-Darel, a murit în urma unui cancer. Artistul a urmărit evoluţia bolii femeii pe care o iubea în 50 de picturi în ulei, 130 de desene şi 200 de crochiuri. Prin intensitatea lui, “Portretul lui Francine” poartă marca acestei experienţe-limită.
Profil de medalie antică
Georges Braque, Ilya
Nu tot ce străluceşte e aur, spune un proverb. Ceramica se ascunde sub aspectul metalului preţios şi desenul se ghiceşte în spatele sculpturii lui Georges Braque, “Ilya”. Opera, prevăzută cu certificat, este rezultatul unui lung proces de sedimentare a formelor, apărut la începutul secolului XX, după ce artistul descoperise creaţia lui Cézanne datorită întâlnirii cu Picasso. Braque îşi intelectualiza atunci subiectele. Stilizând formele şi jucându-se cu liniile, el le metamorfoza pentru a le face să renască în volume noi care exprimau dorinţa lui “de a atinge lucrurile şi nu de a le vedea”. În spatele picturii cubiste, pictorul nu dorea dcât să se exprime. Începutul celui de al Doilea Război Mondial va fi pentru el ocazia de a experimenta sculptura în ronde-bosse şi de a-şi continua cercetările volumetrice. Dar imboldul către o nouă formă de creaţie, aceea a “bijueriilor” şi a “sculpturilor preţioase”, îi va fi dat de întâlnirea cu pietrarul Heger de Loeweneld.
În 1961, Braque a început seria sa de 110 guaşe inspirate de mitologia greacă, menite să servească de model pieselor tridimensionale. Profilul acestei “Ilya” face parte dintre ele. Trecerea în volum a desenului va genera o “eliberare metafizică” a celui care ar fi vrut să fie sculptor. Piesa a fost estimată la 20.000-25.000 de euro.
Promisiunea fericirii
Statueta lui Amida
Cunoscut şi sub numele de Amitabha (Lumina absolută) sau Amytayus (Longevitate absolută), Amida este un Buddha al tradiţiei tantrice. El a creat şi a domnit peste “Pământul pur al Occidentului Beatitudinii”, loc de refugiu ce se găseşte în afara ciclului transmigrării sufletelor (samsara). Este extrem de popular în Japonia, dar şi în Coreea, în China şi în Vietnam. Într-o piesă din secolul al XVIII-lea, scoasă la vânzare la Casa de licitaţii “Posse Cornet”, Amida este reprezentat aşezat în padmasana în faţa unei mandorle, ţinând în mâna stângă o floare de lotus. Cei doi asistenţi ai lui Amida sunt marii bodhisatva Mahastamaprapta şi Avalokitesvara, care îl ajută să-i primească pe toţi cei care au îndeplinit condiţiile puse pentru a ajunge la el. Ei sunt cunoscuţi şi ca “cei trei sfinţi ai Occidentului”. Potrivit legendei, un rege s-a dus lângă buddha Lokesararaja. El hotărâse să devină un buddha care să domnească peste un ţinut pur, în care ar putea intra toţi cei care i-ar invoca numele şi l-ar pronunţa în 48 de rugăciuni. În teorie, să ai credinţă, să vrei şi să reciţi constant numele celor trei sfinţi ai Vestului, permite oricui să ajungă pe tărâmul beatitudinii. Este posibil să vizitezi un templu dedicat lui Amitabha în apropiere de Katmandu, capitala Nepalului. Edificiul, în formă de mandala, a fost fondat de Choe Ayang Rinpoché. De altfel, o mare statuie a lui Amida aşezat se găseşte şi în Japonia, la Kamakura.
Piesa a fost estimată la 3.000-4.000 de euro.
