Parlamentul a sucombat, pe bune, când au venit veusienii, dragii de ei! Când a fost asta? În aprilie! În aprilie, odaia cu căderea primei ploi Gnu şi cu discursurile Odal, esteticianul, despre relația dintre operă şi artist, ne-a cuprins pe toţi febra schimbării, Burbol, informaticianul, hotărî în taină să se preschimbe într-o femeie, citind în acest sens Doamna Bovary, inspectorul Gom îl arestă după o matură chibzuinţă, ducându-l, legat fedeleş, chiar la secția de moravuri, Odal afirmă că uitarea de sine e cea mai periculoasă boală a artistului iar ploaia Gnu, produsă de Circomco, continuă să cadă îndepărtând urmele nefaste ale poluării.
Blasco, impresarul, cuprins şi el de febra schimbării, mărturisi unui ziarist că toată viaţa îşi dorise să fie o amfibie punând acest lucru pe seama interdicţiei de a înota în timpul copilăriei şi a influenţei ciudate pe care o avusese asupra lui concertul unor ambii de pe Titan. Farfaix, omul-cu-afişe, umbla de colo, colo cu găletuşă, cu o bidinea şi cu o scară pândind apariţia vreunei persoane simandicoase, te oprea ca din întâmplare, te întreba cât e ceasul, îţi vorbea despre Blasco, cel mai mare impresar, despre ineditul program al celor de pe Titan şi apoi de dorinţa lui de mic copil de a ajunge pictor. Iar Blasco?
Blasco ne povestea despre tot felul de cărți, despre tot felul de scriitori de dincolo de Centura de meteoriți. Uite, de exemplu Ana-Maria! Ana-Maria Negrilă? Hei, a scris Agenții Haousului! Un roman bestial publicat de editura Crux Publishing! Iar Ana? O scânteietoare prezenţă în fandom, fără tulburenţe mondene, lucrând la lucrul ei cu îndârjire, fracturând literatura română cu superbul Fragile, agăţat în sufletul meu, chinuindu-mă, obsedându-mă. Cenaclizarea postdecembristă a întregii literaturi române prin explozia autoritară a unor găşti literare a acoperit neinspirat şi dictatorial ficţiuni încântătoare.
Trebuinţa scriitorului valoros, numind-o aici pe Ana-Maria Negrilă fiind a-şi găsi căi către publicul avid de adevărata şi îmbătătoarea ficţiune. Cât de greu! Fragile răstoarnă gugumănia literară cu picioarele în sus şi face să moară de necaz criticul încremenit în canonul lui. Oameni de apă, publicat de Ana-Maria Negrilă în Stringul cu numărul şaptesprezece al anului două mii e o întâlnire nebună de gradul trei într-un Bucureşti sleit de tâmpeală şi de ignoranţă aşa cum îi stă bine oricărei capitale care se devoră zilnic etalându-şi prostia şi ucigându-şi în penibilul cotidian inventivitatea şi măreţia.
Ana-Maria Negrilă organizează un subtil rechizitoriu. Cu maliţie, cu amară ironie. Al ei este verbul solid şi incisiv, al ei este farmecul. O mare scriitoare! Poate cel mai important nume al SF-ului românesc. Eu risc, nu vă bateţi capul. Ana e cea mai bună. E un spirit literar plin de forță care, în Agenții Haousului se joacă atât de frumos cu entropia! Entropia e gândul ei ascuns, secretul romanului, entropia ficțiunii, entropia aventurii, entropia visului!
Fix la ora anunțată, cu exact 24 de ore înainte de declanșarea unei crize craniene, provocata de presiunea aerului intracaranian asupra unui neuron ratacit în spațiu întunecos și viciat al capului lui patrat, navetistul națiunii si-a deschis prompterul și cu glasul încărcat în duba securității de către o ceata de naeomarxisti a guitat: din haos, cetățeni am aparut/ ca sa creez in România haos/ și din singurul cromozom functional m-am nsscut/ mi-e sete de o minge-n cap și de o șapcă din tuhaus.” După scurta, de pe el, alocuțiune, facu un gest de toată stima, adică renunta la scurta din alocuțiune și o înlocui cu o geaca roșie de proveniență haos-zvastica, dupa care puse mana de crosa de golf ascunsa în spatele prompterului care în acest moment sta cu fata la dosul lui, și cu binecunoscut-ai voce de mierla castrata se adresa mulțimii vide, aflata în Piață, Roșie de invidie ca un cetățean avea mai multe case decât posesorul gecii: la haos și cross tovarăși. Tovarășii porniră, la semnalul sonor, pornit dintr-un pistol colibri, da, ați citit bine colibri de calibru necunoscut din cauza diferenței de fus cu care fosta bunica o navetistului torcea la fuiorul cocoțat pe furca cu trei colți, dintre care unul era lipsa iar altul refuzase ca să vina la munca, la crosul haosului cu carnetele de partid afișate la punctele de trecere a frontierelor între sectoarele afectate mai mult sau mai puțin de fla-gelul de dus din esență de nutrie colectivista, adică ceapista a Bucureștiului.
Fără un itinerar bine stabilit, alergatorii alergau pe unde ii tăia capul lor ascuțit și cu dinți pe ambele părți. Deci pe unii ii tăiau capul pe trotuar, pe alții pe sosea, pe alții prin parcuri și pe majoritatea pe jos prin vitrinele magazinelor care, la auzul vestii de cross haos, si-au închis porțile, dar si-au deschis geamurile ca să între mirosul boul de nou de revoluție. Pe undeva, cândva, adică în acel timp mort din cauza altui timp care o sa vina, înconjurat de SPP-isti alerga și noul Che Gheara al României. Lumea ieșise cu mic cu muștar și cu mare involburata pe la uși pe la ferestri și scanda din toți plămâni afectați de tovarasul Sar-s- cozi, sloganuri gen: sa vina haosul la mine ca să-mi dărâme fabrici și uzine: hao- sule nu uita sule vrem fin partea ta: avem programul hos pas la pas născut de un HAOIST needucat. Tovarasul îmbătat de atat succes în implementarea haosului decreta din poziția de cross cantry: sa radem munții de păduri și ca să le punem peste teasta un haos generalizat din canapele și din paturi. ONG-isti băutură din picioare de fericire. Antinationalistii își făcură cruce de bucurie și mânați de un foc interior se aprinsera ca lumea sa vadă pe unde aleargă ca să poată trece linia de sosire. Din fericire, pentru noi, cei normali linia fusese furata de către o ceata de copii nastrusnici, asa ca alergatorilor care treceau linia de sosire li se spunea ca abia acum pleacă în alergare, iar celor care alergau li se transmitea prin Ro alert ca hoții le-au furat linia directoare de partid și de stat. Ma rog. S-a creat un haos general cu patru stele, care a fost instalat prim ministru și ministru și secretar de stat și secretara, ca să i se piardă urma și câinii chemați la fata locului sa nu poată sa o adulece ci numai dulmece fără gust și miros din cauza covidului.
Urgent, agențiile de presa fura fixate în menghina în avanposturi și în posturi de cheie franceza, cautandu-l din ochi și din priviri și din amintiri pe Demi-murgul națiunii spre a-i solicita scurte declarații de lesa cu presa. Obosit, Demi-murgul, adică jumătatea de martoaga, statea culcat pe burta pe o banca la umbra rara, dar totuși epuizata a unui copac plantat chiar de el în supercampania: Dacă plantezi un copac, te facem ortac” și intona versurile intetnationalei neomarxiste, moment în care sosi trupa de vopsitori autorizatiti de către verzele afumate de la Bruxelles și începură sa vopsească în negru tot ce întâlneau in cale. Ciorile prinsera de vestele galbene și protestara o vreme împotriva acestui abuz, dupa care părăsire câmpul tactic de bătăliei refugiindu-se la polul opus polului Sud unde își intemeiara un nou imperiu: Imperiul Negru pe Fond Alb. Momentan crosul haosului continua pe străzile si mai slab și mai gras iluminate. Autorul haosului, care acum se da anonim, sade bine mersi în jilț și-și mângâie pe genunchi consoarta. Nu are curajul sa urce cu mâinile pe firul apei deoarece haosul i-a creeat o stare de prostata crescuta care-l impiedeca ca să efectueze operații de natura mediana pentru calmarea spiritului anost al soției. Soția îl privește tandra. El ii răspunde cu același gest, dupa care se deplasează pas cu haos pas, deschide ușa frigiderului, si-si umple golul de memorie creeat de haosul pe care l-a generalizat. La radio se recita versuri din Eminescu: din haos, Doamne am apărut/ și m-as întoarce in haos/ și din repaus m-am nascut/ mi-e sere de repaus. Doamne, zise haoistul: când ești mereu in repaus, cum ti-ar putea fi sete de repaus? Asta o fi muncind, nu gluma? Ce idiot!! Nu are nimic în comun cu mine.
An electoral
de
Ovidiu Bufnilă
Scena 1
– Care e contribuţia noastră la Schimbarea Lumii?! Care e obolul nostru? Să ne apucăm bărbăteşte să analizăm. Să vedem ce lucruri importante am avut noi de comunicat. Aşa că, stăm bine la golăneală. Dar în ce fel participăm noi la Schimbarea Lumii? În ce fel se iau alţii după noi? Că dintre noi, am văzut, furăcioşi, o droaie. Păi nu suntem ridicoli, domnule!? Şi ridicoli sunt ăia care ne dau lecţii de frică, de linişte, de ciocu’ mic! Aşa că, ăia dedaţi la spuiciune, la pâră, să se ducă repejor la Organe, la Poliţie, la Servicii să ne dea pe guşă, să ne zică că suntem anarhişti şi stricători de linişte mormântală românească. Hai sifon, la turnători! zise președintele PSD din sectorul patru, foindu-se de colo, colo prin sala de bal.
– Dați-mi cablul acela, așa, acu’ o să meargă, o să aveți primul cyborg electoral, praf îi faceți pe toții, zise Bebe IT.
– Zici că-ți place discursul meu electoral aproximativ socialist?!
Bebe IT ce să zică? El i-ar fi votat pe liberali sau pe ecologiști, îi plăcea să bea cafea la Paris, să mănânce cremwurști la Berlin și să se dea cu gondola la Veneția.
– Și cyborgul ăsta îi face praf pe marketerii electorali de la PNL?!
– Îl pornim?! întrebă Bebe IT zâmbind enigmatic.
– Stai așa, o să aibă același efect ca și SMS-urile otrăvite inventate de Hrebe?
– Mai tare!
Scena 2
Aglaia Protopopescu, sorbind din cafeluță, întrebă, auzi dragă Elvira, cyborgul nu i-a hipnotizat tocmai pe ai noștri în anul ăla electoral demențial, chestie legată de programele astea de calculator care o iau razna?!