Am citit într-o viaţă de om un milion de cărţi, în cărți scrie că trebuie să faci tot felul de alegeri în viață. Alegeri cu mare pompă chiar și în vremuri de pandemie, și pe timp de război, și când începe vânzoleala electorală, draga de ea. De fapt, sunt un mare mincinos. Nu le-am citit. Le-am frunzărit. Cărţile sunt mişto, te învaţă, te distrează, îţi umplu timpul. Dar viaţa e cu totul altfel. Am frunzărit şi răsfoiesc tot timpul cărţi de marketing, de leadership, de public relations. Dar viaţa e cu totul altfel.
Navighez prin Realitatea Virtuală de ani și ani, vălurindu-mă şi vălurind o mulțime de ipostaze. Dar viaţa e parcă altfel. Uneori totul e atât de aberant în viaţă că rămâi fără suflare. Oamenii sunt fermecător de suciţi. Oamenii sunt groaznic de ignoranţi. Oamenii sunt teribil de inteligenţi. Nu seamănă un om cu altul. Nu seamănă o zi cu alta. Nu seamănă o poveste cu alta. Dacă te iei numai după cărţi, ai toate şansele s-o dai direct în bară. Nu marchezi punctul Şi, acum, fie vorba între noi, e frumos să faci tot felul de figuri pe câmpul de luptă al vieţii dar în cele din urmă trebuie să marchezi, trebuie să câştigi lupta.
Învingătorii sunt ovaţionaţi. Învinşii sunt repede uitaţi. În sfârșit, ne ducem în Ucraina prin anul 2957. Îi împingem pe ruși dincolo de Cercul Polar. PSD cade în dizgrație. PNL, la fel. Victoriile noastre militare dau apă la moară unor partide noi însuflețite de cyborgii veniți de pe planeta Marte. Americanii s-au cam speriat că noi, Dacii Liberi, suntem gata, gata să năvălim în Japonia. Japonezii sunt simpatici dar trebuie să-i punem la respect. Lumea Virtuală se zdruncină din pricina unui virus ogival care face ravagii în emailurile congresmenilor. Alegerile din Tunisia se întrerup pentru că cei de acolo așteaptă verdictul nostru.
Argentina își schimbă Constituția după ce are o serie de consultări cu noi, asta e, nu te joci. Africa de Sud crede de cuviință să ne invite la niște serbări naționale iar Siria se dă supusă după ce un escadron de-al nostru trece partea aia a lumii prin foc și sabie. Cam într-o sută de ani, facem ordine pe planetă și ne războim cum ne taie capul, ducând lupul dacic să-i înspăimânte pe toți teroriștii, mafioții, traficanții de droguri, dictatorii de nișă, androizii imperatori și consiliile secrete din Londra, Paris și Casablanca.
Din pacate nu mai avem timp sa citim…Parca zilele sunt foarte scurte nu? Suntem asemenea unor soricei care alerga repede-repede in carusel…. generatia mea a avut sansa de a citi, pentru ca altceva nu prea aveam de facut pentru a ne tine mintile „intregi”. Ne mai duceam la teatru – actorii mai scapau niste replici anti-sistem care faceau deliciul publicului imi amintesc, opera, opereta. Mai erau si ceva filme din cand in cand. Daca erau cautate stateai la niste cozi oribile – aranjate pe trei randuri – si de multe ori nu prindeai bilet. Totul era o lupta stransa intre: a „prinde”, a „baga” si a „da” (auzi?? s-au bagat pui la alimentara! auzi? se da zi libera, dar trebuie sa iesim la manifestatie etc.) Cititul era cu adevarat o evadare din inchisoarea ceusista. Un scriitor cu adevarat talentat, este cel care reuseste prin scrierea sa sa formeze adevarate imagini in mintea cititorului. Asta este fabulos. Acum avem internet. Depinde ce ne intereseaza, oferta este vasta, dar si multe porcarii. Nu mai citim nimic deocamdata, cu exceptia legislatiei absurde si a stirilor, in incercarea de a ne apara de prosti si indoctrinati. Cautam stiri adevarate. Stiri culese de Jurnalisti adevarati pentru oameni care isi vor viata inapoi, dar mai presus de orice LIBERTATEA. Multumesc pentru articol.