Alegeri gălăgioase! Da, da, virusul ne bagă în viteză, zice Temistocle. Istoria Capitalului Romanesc de după Decembrie 1989 este stranie, perversă, dramatică, haioasă, ridicolă, bombastica, vulgară, năucitoare, funambulesca, isterică, iraţională, zăpăcitoare şi periculoasă. După 1989 România a trăit cea mai nebună dintre Istoriile sale. Cea mai sfâşietoare, însufleţită şi tembelă.
Plină de tot felul de figuri care mai de care mai caraghioase, mai groteşti, mai futuriste, mai decrepite, mai idealiste, mai vulgare şi mai perverse. Privind mai atent această perioadă şi având şansa de a mă afla în şuvoiul principal, încep să înţeleg anumite adevăruri legate de Ipostaza 1989 care are clare filiaţii cu Ipostaza 1848 şi cu multe alte Ipostaze la fel de fascinante, fermecătoare şi tragice din Marea Istorie a Lumii. Ceea ce credeam a fi eliberarea romanilor de sub tiranie e de fapt un înţeles colateral al unei zdruncinări a milioane de oameni porniţi nebuneşte, de-a valma, să trăiască istoric.
A trăi istoric e neobişnuit. A trăi istoric înseamnă a ieşi din ale tale şi de a te văluri fără vina, fără vrere, sau, dimpotrivă, scoţând din tine monştrii, idealurile, nebuniile, aspiraţiile, curajul sau inteligenţa. Toate adormite sub dictatura. Înseamnă să-ţi modifici structural întreaga fiinţă, să fii alt om pentru cinci minute, pentru o oră, pentru nopţi de luptă sau de participare nebunească la evenimente ale căror sens îţi scapă mai întotdeauna.
În toţi aceşti ani, Capitalul Românesc s-a construit pe sine într-un mod atroce, nemilos, câinos, şmechereşte sau conspirativ, larg istoriceşte dar egoist şi rece. Temistocle bate câmpii acum când politicianismul ne face harcea-parcea! Oficială acvatică din Pipera a decretat stare de asediu în contra primarului general, primar de orientare liberalistă, şi, făcând pe placul popoarelor din mândrul cartier, a abolit principiul lui unu care se multiplică. Imperialele stradale au încheiat un armistiţiu cu republicile galactice de la metrou iar amiralul sudicelor a trimis o depeşă secretă triunghiului ofiţerilor din inima nordicelor bucureștene invitându-i la un picnic acvatic în largul înspumat al orientalelor bucureștene, adică exact pe malul lacului Herăstrău.
Depeșa asta am citit-o şi eu pe când făceam o curte nebună prinţeselor trandafirii din Mântuleasa, care vindeau garoafe la bucată în duminicile fără soț, sperând eu foarte tare că voi intra în graţiile unui ofiţer imperial care se lăudase de nenumărate ori că l-ar cunoaşte pe Primul Ministru. Prinţesele trandafirii din Mântuleasa au învăţat să înoate fără mască de apă şi toată lumea a făcut mare haz din pricina asta, prințesele ziceau că după potopul politic o să vină chiar potopul cel mare. Broscoizii de pe Santo s-au trezit peste noapte mari dansatori de samba și au aterizat la carnavalul de la București şi asta i-a umplut de invidie pe batracienii tăcuţi din Fantola Fintolao, oraşul bolborositor de pe Marte care le-au bătut obrazul socialiștilor printr-un SMS extrem de nervos.
