Alegeri în Germania – un circ plin de clovni triști

Duminică, germanii vor alege un nou guvern, după 16 ani cu Angela Merkel în fruntea cancelariei. Alegătorii vor da un verdict privindu-i nu pe candidații momentului, ci moștenirea Angelei Merkel, iar rezultatul care se prefigurează nu este deloc măgulitor pentru cancelara în exercițiu, elogiată de mai toată presa internațională.

Nu mai puțin de 40% din electoratul german este indecis. Apoi, niciun partid nu atinge 30% în sondaje. Scorurile creștin-democraților, social-democraților și ecologiștilor sunt foarte apropiate. Par niște alegeri foarte disputate, însă nu este așa. De fapt, candidații sunt extrem de plicticoși, neinspirați, fără charisma și încearcă să copieze modelul Angelei Merkel.

Dezbaterile electorale din Germania nu au fost niciodată spectaculoase, iar acesta a fost și un motiv pentru care politica germană a fost considerată una superioară, cu lideri bine pregătiți, sobri și cu împărțirea puterii făcută în spatele ușilor închise, cu mare discreție. De data aceasta, până și Die Welt scrie că actuala campanie electorala este „revoltătoare”, în timp alte publicații vorbesc despre bagatelizarea și golirea dezbaterii de orice conținut relevant.

După 16 ani sub Angela Merkel, politica germană pare să aibă soarta automobilului german. Așa cum acesta din urma a ajuns să nu mai fie construit de ingineri pentru oameni pasionați și pe a căror inteligență constructorul a mizat mereu, iar acum este conceput de contabili și manageri, cu durata de viață programată, în vederea maximizării profiturilor, la fel și politica germană a devenit mai ieftină și îi tratează pe alegători ca pe niște copii neștiutori.

Candidatul rivalilor social-democrați ai CDU a ajuns să sugereze că este singurul succesor veritabil al Angelei Merkel. Olaf Scholz le spune alegătorilor SPD (partid care poate reveni la putere după 16 ani) nu că va fi un nou început, nu că va veni cu o nouă viziune, ci că este moștenitorul conservatoarei Merkel. Ba chiar a ajuns să imite gestul Angelei Merkel de a ține degetele în formă de romb.

De cealaltă parte, succesorul lui Merkel în fruntea CDU, Armin Laschet, a fost ceva mai îndrăzneț și a criticat chiar unele politici ale cancelarei. I-a reproșat renunțarea totală la energia nucleară, a spus că restricțiile impus în pandemie pandemiei trebuiau ridicate mult mai repede. Însă Laschet nu este suficient de cunoscut, nu a deținut vreun portofoliu ministerial și nu a făcut cu asemenea critici decât să scindeze și mai mult partidul, în loc să-l solidarizeze înainte de scrutin. Prestațiile sale au fost atât de slabe, încât a pierdut prima poziție în sondaje în fața lui Scholz. El a renunțat la criticile la adresa lui Merkel, ba chiar Merkel a participat la mai multe mitinguri electorale ale lui Laschet, în incercarea de a-i mai aduce câteva procente, fără succes însă.

Armin Laschet, succesorul lui Merkel în fruntea CDU și candidatul pentru postul de cancelar arată foarte bine în ce constă moștenirea Angelei Merkel – o mare criză la vârful CDU, acolo unde cancelara nu dorit niciodată să aibă rival. Iar faptul că liderul social-democraților încearcă să câștige alegerile spunând că este moștenitorul lui Merkel ne arată o altă consecință a celor 16 ani cu ”Mutti” la conducere – o confuzie politica totală, cu pierderea identității partidelor.

”Monotonie, circ politic și scleroză”, așa caracterizează campania electorala din acest an istoricul Katja Hoyer, într-un articol publicat de The Spectator. Presa germană a recurs la formate de emisiuni electorale de neconceput în Germania până de curând. Laschet a participat la emisiunea unei televiziuni berlineze unde întrebările îi erau puse de doi copii de 11 ani, totul pentru a atrage publicul și pentru a-l pune pe politician în situații neplăcute, având în vedere că acei doi copiii aveau lecțiile bine învățate și punea întrebări agresive și documentate. Micii inchizitori cu întrebările învățate pe de rost l-au șicanat pe candidatul partidului lui Merkel cu întrebări legate de evenimente din urma cu mai bine de cinci ani sau de prieteni ai politicianului suspectați că ar fi „naziști”.

Rezultatul unor asemenea dezbateri, scrie Hoyer, este că nimeni nu mai discută despre ce s-a spus în aceste emisiuni. Totul se rezumă la cancan.

Aceeași Kaja Hoyer remarca, într-un alt articol dedicat acestei campanii electorale, că problemele angajaților germani sunt total ignorate, iar asta în mijlocul unei crize mondiale a forței de munca, așa-zisa ”Mare Demisie”, cu milioane de angajați preferând să se retragă, după redeschiderea economiilor. Când sindromul de burnout, al epuizării, este la ordinea zilei în Germania, iar șeful Oficiului federal pentru forța de muncă spune că țara are nevoie de 400.000 de imigranți în fiecare an pentru a face față cererii din partea patronatelor, niciun candidat la funcția de cancelar, fie el de stânga sau de dreapta, nu a vorbit despre cum ar putea fi convinsă forța de muncă autohtonă să revină în activitate. O explicație este că partidele germane au devenit ceea ce Noam Chomsky spunea, în urmă cu câțiva ani, că sunt partidele din Statele Unite: alegerile din SUA pot fi comparate cu alegerea unui tub de pastă de dinți într-un supermarket. ”Țara noastră este tara unui singur partid politic, care este cel al afacerilor și al marilor corporații și care este împărțit în doua facțiuni: democrați și republicani”, spunea Chomsky. La fel, în Germania, partidele ”acceptabile” nu reprezintă neapărat populația, ci diferite facțiuni ale corpului managerilor companiilor germane. Iar asta poate explica de ce decizia Angelei Merkel de a introduce milioane de imigranți în Europa nu a fost considerată nicio clipă o decizie radicală, câtă vreme presa ”acceptabilă” din țară reprezintă aceleași amintite facțiuni.

Revenind la candidații pentru cancelaria federală, lidera Partidului Verde, Amalena Baerbock, este în cădere liberă, după ce sondajele o cotau cu șanse reale la câștigarea alegerilor. Căderea în sondaje era de așteptat pentru mulți analiști germani, pentru că susținerea pentru acest partid ecologist cu tendințe radicale vine doar din marile centre urbane din vestul țării și din Berlin. În Germania de Est, acest partid este privit cu ostilitate, iar în micile orașe și în zonele rurale, partidul nu este cotat cu mai mult 5% din voturi. Acest trend descendent este accelerat și de scumpirea agresivă a electricității, datorată în parte politicilor „verzi” mult prea ambițioase.

În fruntea sondajelor se află liderul social-democrat, actualul vicecancelar ministru de Finanțe Olaf Scholz. El a vrut să pară glasul rațiunii în jungla unei campanii electorale care a bagatelizat toate problemele Germaniei. Însă a vrut să pară astfel reluând papagalicește formulările favorite ale Angelei Merkel și imitând până și gesturile liderei de facto a partidului rival, iar asta l-a golit de substanță și pe acest politician. Nici el nu vine cu vreo viziune despre Germania. Cum va arăta politica externă a țării cu Olaf Scholz la conducere? Cum va spori el mobilitatea socială? Ce relații va avea cu Rusia și ce se va întâmpla cu Nord Stream 2 și cu Ucraina? Cum va reforma el protecția socială? Cum va aduce oamenii calificați din nou în câmpul muncii? Dacă Scholz are vreo idee despre toate astea, atunci se pare că o păstrează doar pentru el, scrie Katja Hoyer.

”Marea gaură pe care o lasă Merkel în centrul Europei părea să fie o ocazie pentru reînnoirea uneia dintre cele mai puternice democrații din lume. În schimb, alegătorii germani au primit un spectacol de circ politic plin de acrobații retorice și de clovni triști”.