Alegerile din SUA (II)

La ora la care pe cotidianul.ro apar aceste rânduri, alegerile din SUA- evenimentul anului în întreaga lume- sunt în plină desfășurare. Deja s-a învechit știrea despre primii votanți americani, cei cinci alegători cu drept de vot din Dixville Notch, un sătuc cu 12 locuitori din statul New Hampshire, care au lansat simbolic maratonul electoral prezidențial american, cu toții optând pentru Joe Biden.

În paralel, treptat, în funcție de fusul orar, a început votul în restul țării, iar la ora 13,00 (ora României) s-au deschis birourile din unele state de pe coasta de Est. Trimișii marilor agenții internaționale de știri transmit la unison că la nivelul celor ce merg la urne se simte apăsarea unei campanii electorale agresive și agitate de criza pandemiei de coronavirus, și nu cum susținea marți, la prânz, la Radio România Actualități, care, nici mai mult nici mai puțin, pretindea că acest subiect ieșit din comun nu a fost pe agenda competitorilor!

Or, pe lângă implicațiile medicale foarte grave, sunt deja peste 230.000 de morți, coronavirusul a dus la o criză economică mare, cu milioane de șomeri, și, totodată, a provocat o divizare accentuată între partizanii președintelui în exercițiu Donald Trump și cei ai rivalului său democrat Joe Biden. De asemenea, începând din primăvară, SUA au fost zguduite de reapariția tensiunilor comunitare cu mari manifestații antirasiste și contra violențelor poliției.

De altfel, după cum informa „Reuters”, Joe Biden a speculat enorm pandemia, încercând să transforme scrutinul prezidențial într-un referendum național asupra gestionării acestei crize medicale de către Trump. Dacă a reușit sau nu, vom vedea peste circa 24 de ore, dacă, desigur, voturile din urne vor fi numărate fără probleme și totul nu va dura, favorizând contestațiile.

Apoi, așa cum spuneam ieri, americanii s-au înghesuit la urne în avans, statisticile oficiale arătând că 99 de milioane dintre ei au votat până marți, ceea ce reprezintă 72,3% din ansamblul celor care au fost la urne în 2016 și circa 40% din ansamblul corpului electoral. Sunt cifre fantastice perntru o populație care nu se înghsuia la urne!

Cum arătam în grupajul precedent, americanii aleg și o treime dntre membrii Senatului, decizând astfel cine-l va controla și, totodată, reînnoiesc integral Camera Reprezentanților. Inspirați de sondajele care-l dau favorit pe reprezentantul lor Joe Biden, democrații speră să păstreze controlul Camerei și, de asemenea, să preia controlul Senatului, ceea ce pare greu de realizat, dar nu imposibil.

În context să reținem că, dincolo de faptul că ar putea câștiga Trump sau Biden, există și varianta potrivit căreia între cei doi ar putea fi egalitate. Ce se va întâmpla în acest caz, cine va soluționa dilema?

Ce se întâmplă în caz că Biden și Trump sunt la egalitate?

Este un scenariu care s-a mai consemnat în trecut și presupune o procedură complexă, ea fiind explicată de Maxime Paul, de la Yahoo.fr.Reamintim că alegerea președintelui se face prin vot universal indirect, ceea ce face posibilă o egalitate între cei doi pretendenți. Când se reunesc oficial, cei 538 de mari electori care compun colegiul electoral, votează președintele ce are nevoie de 270 de sufragii. Există însă posibilitatea ca fiecare candidat să primeasscă 269 de voturi. Nu ar fi pentru prima oară în istoria alegerilor prezidențiale americane.

În anul 1800, Thomas Jefferson și John Adams s-au aflat la egalitate, fiind departajați de Camera Reprezentanților. Așadar, Camera este cea care votează pentru desemnarea președintelui, dar nu este vorba de cei 438 membri ai săi, ci de faptul că fiecare stat are un singur vot, iar primul candidat care obține majoritatea de 28 de voturi devine președinte.În schimb, vicepreședintele este ales de celălalt organ al puterii legislative, Senatul.

Dacă democrații sunt majoritari în Camera Reprezentanților, care se impun în statele cele mai populate precum California, republicanii sunt implantați în mai multe state în total. Drept pentru care analiștii pariază pe faptul că Trump ar învinge în caz de egalitate, ținând seama de felul în care ar fi ales președintele, întrucât fiecare stat dispune de un vot și nu se iau în seamă voturile celor 438 membri ai Camerei Reprezentanților.

Așadar, scenariul unei egalități între cei doi candidați nu se exclude, dar probabilitatea de a fi consemnat este foarte redusă. În 2012, după cum arată Nate Silver, care se ocupa atunci cu statisticile la ziarul „New York Times”, a stabilit la 0,6% probabilitatea unei egalități perfecte între democratul Barack Obama și republicanul Mitt Romney.

Sătucul Dixville Notch și primii lui votanți din țară

Cei cinci alegători din Dixville Notch, care are 112 ocuitori și se află în nord-estul SUA, au lansat în mod simbolic alegerile prezdențiale americane, marți, la miezul nopții, ora locală, ei votând toți pentru Biden. Pierdut în pădurile din New Hampshire, de la frontiera cu statul canadian, acest sat a perpetuat o tradiție stabilită după 1960, care i-a adus titlul „First in the Nation” ( Primul din țară). În afara acestui sat vecin cu Millsfield care votează noaptea, cea mai mare parte a birourilor de vot de pe coasta de Est s-a deschis la 6h00 (13h00, ora României) sau 7h00 (14h00 OR). Un al treilea sat din zonă, care are aceeași tradiție, a anulat votul nocturn din cauza pandemiei.

Un parior a mizat 1.100.000 € pe Joe Biden!

Scrutinul nu a avut nevoie decât de câteva minute, ca și desfacerea urnelor și anunțarea rezultatelor: șase voturi pentru Biden, niciunul pentru președintele în funcție.

Legile electorale din acest mic stat din nord-est permit municipalităților cu mai puțin de 100 de locuitori să deschidă birourile de vot imediat după miezul nopții și de a le putea închide atnci când ansamblul celor înscriși pe listele electorale și-au îndeplinit datoria civică.

Totuși faptul că deschide „balul” nu a făcut din Dixville Notch un oracol: în 2016, candidata democrată Hillary Cliton l-a bătut aici pe Donald Trump, care a fost cel care a câștigat în final.

Ușor- ușor și în SUA se lasă seara electorală, iar toate privirile sunt ațintite spre așa numitele „swing states”, statele cu rol decisiv în alegerea președintelui, cele mai curtate de candidați și mai urmărite acum în uletinele de știri.

„Swing States”, statele care pot răsturna totul

În seara alegerilor, observatorii vor avea ochii ațintiți spre aproximativ zece state, cele al căror rezultat este greu de prevăzut dinainte. Sunt statele care vor decide victoria finală. Alegerea președintelui american este concepută astfel încât să nu depindă în final decât de un număr redus de state care reprezintă mai puțin de o zecime din cele 50. Sunt numite „swing states” și sunt cele care, în fapt, decid cine din cei doi se va instala – sau va rămâne – la Casa Albă. În numeroase state, votul este aproape cunoscut dinainte. Dar în altele aproximativ zece, votul este indecis, iar acest lucru schimbă totul. Cum stau lucrurile. Un principiu: ”winner takes all” (învingătorul ia totul).

Văzut din Europa, sistemul electoral american poate părea oarecum ciudat. Punctul de alegere a președintelui prin votul universal indirect, pe principiul marilor electori. În final, cei 538 mari electori sunt cei care aleg președintele. Și pentru a alege acești mari electori, trebuie câștigat un stat ținând seama de regulă implacabilă denumită „câștigătorul ia totul”. Mai exact, un candidat care câștigă un stat (excepție fac Nebraska și Maine), câștigă votul tuturor alegătorilor. Acest sistem poate permite astfel unui candidat să câștige alegerile prezidențiale adunând mai puține voturi decât adversarul său la nivel național. De aceea trebuie urmărite „swing states” (statele leagăn, care balansează, care sunt indecise)

Ohio, busola alegerilor

Ohio promite 18 mari electori învingătorului în alegerile de pe teritoriul său. Dar nu acest contingent de alegători face din acest stat din nord-estul SUA unul dintre cele mai urmărite în alegeri. Din 1964, rezultatele din Ohio au fost conforme cu cele naționale. Mai exact, atunci când Ohio votează cu democrații, un democrat se instalează la Casa Albă. Și invers. Iar republicanii acordă o atenție și mai mai mare statului Ohio, Trump s-a dus acolo de mai multe ori în timpul campaniei. Căci, potrivit unei vechi credințe, dacă pierzi Ohio, pierzi alegerile la nivel național. Într-adevăr, începând cu 1856, niciun președinte republican nu a fost ales dacă nu a câștigat în Ohio.

Florida, cel mai mai dorit „swing state”

„Swing state” prin excelență cel mai dorit, cu cei 29 de electori ai săi. Candidații petrec în mod tradițional aici mult timp și cheltuiesc mulți bani. Din 1992, Florida a asistat la victoria democraților de trei ori și a republicanilor, de patru ori. Și întotdeauna cu scoruri strânse. Un suspans care se explică prin sociologia statului, compus din numeroși exilați cubanezi și numeroși pensionari, favorabili republicanilor, dar și din numeroși hispanici, care înclină mai mult spre democrați. Se adaugă la aceasta o doză bună de Covid-19, acest stat fiind printre cele mai afectate de pandemie, și toate condițiile unei mari incertitudini sunt reunite. Dar un lucru este sigur: un candidat care câștigă Florida își poate permite să cedeze câteva alte „swing states” mai puțin importante.

Pennsylvania și victorie obligatorie pentru Biden

O înfrângere în Pennsylvania ar fi o mare lovitură pentru Biden. Mai întâi pentru că acest stat are 20 de electori, ceea ce nu este neglijabil. Și apoi, este un stat tradițional democrat. Trump a reușit, în 2016, să îl facă să ezite, dar înainte de asta, adversarii republicanilor s-au impus aici întotdeauna, începând cu 1992. Mai ales că Biden s-a născut în Pennsylvania. Și dacă el nu a fost niciodată ales aici (a fost timp de 36 de ani senator pentru statul vecin Delaware), misiunea acestuia, simbolică, rămâne printre cele mai importante. Pentru a reuși, Biden trebuie să-și câștige statul unde s-a născut.

Michigan și Wisconsin, de recucerit pentru democrați.

În 2016, prea sigură pe ea, Hillary a neglijat Michigan și Wisconsin, câștigate, după părerea ei, de cauza democrată. Ceea ce era adevărat pentru primul, începând cu 1992, și pentru al doilea, din 1988. Cu atât mai dură a fost pierderea pentru adversara lui Trump.Potrivit sondajelor, aceste două state ar trebui să încline din nou spre democrați. Î n total, 26 de mari electori sunt în joc, 10 pentru Wisconsin și 16 pentru Michigan.

Arizona, bastionul republican în pericol.

Din 1960, doar o dată Arizona a votat în majoritate cu democrații. Se întâmpla în 1966. Dar acest bastion tradițional republican ar putea cădea. Alegerea senatoarei democrate Kyrsten Sinema în Senat a constituit un cutremur care ar putea să se confirme, potrivit sondajelor. Trebuie spus că Trump a greșit când l-a denigrat pe democratul John McCain, veteran în Vietnam și erou local, care a murit în 2018. Văduva acestuia și-a dat, de altfel, tot sprijinul lui Biden. Iar pentru alegătorii conservatori, acest lucru nu este de neglijat.

Cazul special al Texasului.

De regula, Texasul este dat exemplu de stat stabil prin excelență. Într-adevăr, din 1976 încoace, el a fost câștigat doar de republicani, care pot conta pe cei 36 de mari electori. De data aceasta, lucrurile stau altfel. Votul hispanic, ostil lui Trump, cât și gestionarea, considerată adesea haotică, de către președinte, a crizei coronavirusului au schimbat serios sondajele O victorie a lui Biden în acest adevărat-fals „swing state” ar avea valoare de seism dincolo de Atlantic.

„Swing states” din 2020 (toate au o majoritate republicană la sfârșit de mandat): Arizona, Florida, Michigan, Ohio, Wisconsin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.