Într-un articol impecabil documentat, Mircea Stănescu îl deconspiră pe Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel” aflat în subordinea Guvernului, ca făcînd apologia ideologiei comuniste într-una dintre cărţile sale: „Procesul integrării sociale”, apărută la Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, în Colecția „Știința pentru toți”!
Articolul a fost publicat pe site-ul autorului şi reproduce zeci de pagini din lucrarea celui care azi cere public interzicerea unor mari intelectuali români, ştergerea numelor lor din denumirea unor străzi sau instituţii, precum şi dărîmarea unor statui ce-i reprezintă.
Ne amintim că în Cotidianul am publicat acuzaţii asemănătoare la adresa lui Alexandru Florian în legătură cu lucrarea unui Alexandru Florian, despre care directorul de la „Elie Wiesel” spunea că este altă persoană. L-am crezut şi am publicat dreptul său la replică.
Numai că, de data aceasta, nu mai poate fi vorba despre nici o confuzie de nume, căci însuşi Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, trece în CV-ul său cartea „Procesul integrării sociale” ca aparţinîndu-i:
Este vorba despre acelaşi CV oficial depus la Guvernul României, în care omite să precizeze ce a făcut şi unde a lucrat timp de 14 ani, în perioada 1977-1991! Aşteptăm în continuare o explicaţie.
În articolul citat, Mircea Stănescu reproduce mai multe pagini din cartea lui Alexandru Florian, în care ridică în slăvi ideologia PCR, citînd masiv din Nicolae Ceauşescu şi Programul PCR. Chiar în „Cuvîntul înainte”, Florian îşi precizează orientarea politică prin citate din „Raportul de la al XII-lea Congres al PCR”:
„Democraţia socialistă” este una dintre valorile teoretizate de Alexandru Florian, ca şi „proprietatea socialistă a întregului popor”, aşa cum erau prezentate de Programul PCR:
Mircea Stănescu scoate la iveală nenumărate cacofonii şi dezacorduri folosite de Alexandru Florian în cartea sa, adăugînd: „Omul a scris o hârțoagă de propagandă în care face apologia «reeducării permanente»: forțe de producție, relații de producție, baza determină suprastructura, acumulări cantitative și salt calitativ, unitatea contrariilor, integrare socială, democrație socialistă, obiectiv/subiectiv, conștiință socialistă, umanism socialist, rolul conducător al clasei muncitoare și al partidului – pauză de respirație! – și alte psihoze maniaco-represive, cu citate din Primul Integrator al Țării și Programul PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism”. Iată cîteva exemple:
Articolul lui Mircea Stănescu se încheie cu o concluzie care spune tot despre Alexandru Florian: „În fine, dacă acesta este omul, și dacă aceasta este producția lui, nu mai este de mirare că după 1989 i s-a găsit o funcție din care să-și etaleze cunoștințele dobândite în calitate de activist comunist. Vremurile acelea fiind apuse, azi lupta se dă pe tărâmul holocaustului, dar nu din SUA ori Israel, ci chiar sub sigla Guvernului României, în numele democrației din țara noastră și cu aceeași forma mentis”.
Aşteptăm, desigur, reacţia lui Alexandru Florian despre acuzaţiile lui Mircea Stănescu, împreună cu opinia sa despre „Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, adoptat de Parlamentul României, în care ideologia comunistă este considerată criminală!
Nu cumva, înainte de a-i condamna pe alţii pentru că au simpatizat ideologii controversate ale secolului trecut, chiar Alexandru Florian ar trebui să-şi facă singur o analiză a contribuţiei sale la propagarea doctrinei comuniste şi, cu aceeaşi consecvenţă, să se auto-interzică din viaţa publică? Oricum, faţă de Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Mircea Eliade sau Horia Vintilă, acest Alexandru Florian nu este decît un imens nimic!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.