Alternativa americană

Festivalul Filmului de la Valladolid (19-27 octombrie) se distinge, printre numeroasele festivaluri internaţionale, prin opţiunea sa decisă în favoarea cinematografului de autor. Dacă celălalt mare festival spaniol, de la San Sebastian, mizează destul de mult pe atracţia vedetelor, bine puse în “rama” programului, cel din capitala provinciei Castilla y Leon îşi face o datorie de onoare în promovarea şi descoperirea tendinţelor alternative, opuse formulelor dominante atât de bine susţinute de industria hollywoodiană. Sunt favorizate, în principal, peliculele europene (din Irlanda – “Run&Jump” de Steph Green, din Franţa – “La sfârşitul poveştii”, de Agnès Jaoui, din Belgia – “Marina”, de Stij Coninx, din Marea Britanie – “Metro Manila”, de Sean Ellis, din Polonia – “Păpuşa”, de Joana Kos-Krauze şi Krzysztof Karause, sau din Spania – “Frica” de Jordi Cadena şi “Cu toţii îi vor binele” de Mar Coll, latino-americane (“Reconstrucţia” de Juan Taratuto) sau provenind din zone mai puţin cunoscute ale mapamondului cinematografic, precum Palestina (“Omar” de Hany Abu-Assad), Japonia (“Poveste din Tokyo” de Yoji Yamada) sau Maroc (“Zero” de Nour-Eddine Lakhmari).

Chiar dacă include în competiţie sau în secţiunile paralele filme americane, ele provin din zona cinemaului independent, nestandardizat.

Secvenţă din Night Moves

Acest lucru a ieşit în evidenţă chiar din prímele două zile a concursului, când au fost prezentate două filme din SUA dintre cele 17 ale competiţiei (“Night Moves” de Kelly Reichardt şi “Short Term 12” de Destin Daniel Creton). În plus, a fost prezentat în secţiunea oficială “The Canions/Canioanele”, noua peliculă a lui Paul Schrader, cineastul premiat în seara deschiderii cu “Spicul de aur” pentru întreaga carieră şi omagiat printr-o amplă retrospectivă. Probabil că pentru cei mai mulţi cinefili numele lui Schrader sună mai cunoscut ca scenarist, el semnând pe genericul unor celebre pelicule de Martin Scorsese, precum “Taurul furios”, “Taxi Driver” sau “Ultima tentaţie a lui Isus”. Alţii admiră şi filmele semnate de el ca regizor, printre care “Blue Collar”, “American Gigolo”, sau “Mishima”. Cu antecedente de critic, Paul Schrader este un nume important al “Noului Holywood”, acea epoca a înnoirilor în cinemaul american când cineaştii tineri au schimbat raportul de putere în marile studiouri, diminuând autoritatea producătorilor şi făcând loc ideii de autor, împrumutată din Europa. Ajuns în postura de senior, Schrader nu încetează să chestioneze natura artei şi industriei cinematografice. O dovedesc noul său film autoreflexiv “Canioanele”, dar şi declaraţiile sale făcute în cadrul întâlnirii cu presa, organizată de Festivalul de la Valladolid. El meditează foarte lucid asupra schimbărilor majore apărute în epoca digitală şi, la fel ca Francis Ford Coppola, liderul generaţiei sale, încearcă să creeze în afara sistemului hollywoodian, pe care îl vede foarte afectat de democratizarea accesului la mijloacele de realizare şi distribuire a filmului. Schrader crede că “tehnologia a distrus modelul capitalist: tu plăteşti, şi eu îţi dau ceea ce aştepţi de la mine”. După el, cinemaul începe să semene din ce în ce mai mult cu pictura şi muzica, se poate realiza cu echipe mult mai mici şi cu implicare personală mult mai mare. Dacă nu a ajuns atât de radical precum Coppola, care afirma că cineaştii nici nu ar trebui să fie plătiţi pentru ceeea ce fac, el optează însă pentru proiecte puţin costisitoare, cum a fost şi “Canioanele”, un portret sarcastic al lumii cinematografice. Singura concesie recunoscută este distribuirea unei vedete controversate precum Lindsay Lohan, special pentru aportul de curiozitate mediatică pe care ea îl poate genera, alături de starul cinematografului porno James Deen. Această dramă cu accente de thriller “despre oameni frumoşi care fac lucruri urâte” poate şoca pentru cruzimea tabloului de moravuri în lumea hollywoodiană, dar ar trebui să fie citită şi ca o interogaţie asupra viitorului cinemaului. Replica eroinei princiapale, ”cât de importante sunt cu adevărat fílmele pentru tine?”, ne urmăreşte dupa ce plecăm din sală.

Run & Jump de Steph Green

“Canioanele” este o peliculă imperfectă, dar merită să fie văzută de fanii cineastului cu o conştiinţă acută a artei sale. Merită să-l urmărim în continuare pe Schrader şi pentru că a declarat că următorul său film, un thriller cu Nicolas Cage, va fi turnat la Bucureşti.

Celelalte două pelicule americane din selecţia oficială merită şi ele o atenţie specială. “Night Moves” este al cincilea titlu din filmografía unei cineaste independente care a impresionat până acum cu un road movie minimalist, “Wendy şi Lucy” şi cu westernul atipic “Meek’s Cutoff”, Kelly Reichardt. Subiectul ales de această dată este unul foarte actual, lupta ecologiştilor pentru salvarea planetei de efectele devastatoare ale exceselor industriale. Eroii interpretaţi de Jesse Eisenberg şi Dakota Fanning sunt nişte tineri radicali, care nu ezită să se folosească de mijloace teroriste pentru a atrage atenţia asupra justeţii cauzei lor. Ei aruncă în aer o centrală hidraulică din Oregon care poluează mediul, fără să se sinchisească de efectele de asemenea distrugătoare ale gestului lor. Regizoarea Kelly Reichardt practică un cinema auster, care captează cât mai fidel realitatea, fără a face concesie reţetelor diverstismentului. “Night Moves” este un film incomod, un fel de thriller atipic ale cărui înfruntări sunt mai degrabă de idei decât de forţe fizice.

Younes Bouab în Zero, pelicula lui Noureddine Lakhmari

Celălalt interesant film american din competiţie, “Short Term 12” de Destin Daniel Creton abordează delicata problemă a adolescenţilor abuzaţi în sânul propriilor familii, urmărind destinul unor astfel de tineri defavorizaţi pe care eforturile unei echipe de tineri supervizori dedicaţi încearcă să-i readucă la normalitate. Un film cinstit şi solid justificat psihologic, în care străluceşte o tânără actriţă de care cu siguranţă vom mai auzi: Brie Larson. Ambele filme americane comentate mai sus vin să confirme părerea lui Paul Schrader că “cinematograful poate da sens realităţii”. Voi reveni cu noutăţi cinematografice de la Valladolid.