A fost greu. Foarte greu. Am încheiat prima repriză în avantaj pe tabela de scor. Dar până la penalty-ul executat cu sânge rece de același Bogdan Stanciu, în min.20, adversarii au avut două bune ocazii pe care le-a risipit Seferovici. Pe fondul unui joc controlat de ei, Săpunaru trimite în bară. Putea fi, cu mult, foarte mult noroc, 2-0. Ghinion?! Poate că da. Despre prestația tricolorilor în primele 45 de minute se poate spune că Tătărușanu a avut câteva intervenții de-a dreptul magistrale și că Chipciu, care obținut și penalty-ul, și-a arătat adevărata clasă. Din păcate, Torje și Keșeru s-au zbătut în orb. Ceva-ceva nu s-a legat în faza de atac din care a lipsit, nu se știe de ce, Nicolae Stanciu. De ce a lipsit la mijloc Hoban, cel care, cu Pintilii, a reușit să împotmolească mașina infernală a Franței? Sunt doar câteva întrebări la care selecționerul Anghel Iordănescu va îmbolmoji niște răspunsuri din care nu se va înțelege nimic. În condițiile date, Elveția și-a etalat clasa, evident superioară celei a românilor. Nu au strălucit, dar au pasat mai repede, mai precis, în timp ce echipa noastră se dezlâna văzând cu ochii. Bruma de construcție de la mijlocul terenului s-a risipit în rerpiza a doua cu ieșirea lui Pintilii. Înlocuitorul lui, Hoban, risipește în min. 47 o ocazie în care apărarea elveținlor s-a bâlbâit la un out executat de Raț. Și a început calvarul. Presiunea e tot mai mare, ai noștri nu mai leagă nimic, sunt storși fizic și total demolați psihic. Cu toate acestea, apărarea a rezistat, Chiricheș și Grigore au jucat la sacrificiu, Raț a mai greșit pe ici pe colo, dar golul adversarilor vine din zona lui Săpunaru, unde greșeala i-a aparținut lui Prepeliță, mult prea neatent. Golul a fost precedat de un corner pe care ai noștri l-au respins înspre colțul careului, unde se afla, din nefericire, Mehmedi, care a șutat sec și imparabil. Era minutul 57 și speranțele noastre într-o victorie se spulberaseră. Dacă stăm strâmb și judecăm drept, ”ceasornicarii” au pierdut trei puncte, iar noi am câștigat unul. Să fie punctul la care, adăugînd altele trei, după meciul cu Albania, ne va asigura calificarea? Aceasta este întrebarea care ne va măcina până la partida cu o echipă, a albanezilor, incomodă, imprevizibilă și pe care, până mai ieri-alaltăieri, o depășeam fără nicio problemă. Datele, însă, s-au schimbat, Albania a progresat mult și a făcut un meci, cu Elveția, mult mai bun decât noi. Să ne lăsăm copleșiți de disperare? Nici vorbă, dar parcă am obosit de-atâta așteptare și de-atâta speranță.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.