Ana Aslan: tinerețe fără bătrânețe

,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“, unul dintre cele mai vechi vise ale umanității a fost împlinit, în prima sa jumătate, de către  una dintre cele mai sclipitoare minți românești: Ana Aslan.

Hipnotizați de zilnicele noastre bătălii politice, în care toată lumea se războiește cu toată lumea, românii nu mai au timp să-și aducă aminte că anul acesta, pe 20 mai, se vor împlini exact 30 de ani de când cea supranumită ,,femeia care a învins bătrâneţea“ a trecut la cele veșnice. Din păcate, de atunci și până acum, inegalabila ei moștenire științifică s-a risipit prin lume, pentru că România zilelor noastre n-a fost capabilă să o fructifice aici, acasă.

,,Eu nu trăiesc în trecut“

Ajunsă pe culmile celebrității, Ana Aslan a susținut mereu că ,,Nu se moare de bătrâneţe, ci de boală“. Iar aceasta nu a fost o afirmație conjuncturală, menită să-i contrazică pe colegii săi de breaslă: ea a fost cea care a inventat primul medicament capabil să întâzie cât mai mult posibil procesele de îmbătrânire, prelungind astfel viața pacienților săi. Pacienți printre care s-au numărat și capete încoronate ori personaje politice care ­și-au pus amprenta asupra unei bune părți a secolului XX. Dar și câțiva mari artiști pe care noi, oameni obișnuiți, i-am văzut doar pe marile ecrane, în filme celebre, intrate în istoria cinematografiei.

„Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi în viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu-mi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta  pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!“, spunea, cândva, Ana Aslan. Însă, în ciuda acestei atitudini specifice oamenilor foarte puternici, trecutul despre care ea vorbea a fost absolut remarcabil.

Născută la Brăila pe 1 ianuarie 1897, viitorul savant a fost cel mai mic dintre copiii soților Sofia și Mărgărit Aslan. Avea doar 13 ani când tatăl ei a murit, iar în urma acestui tragic eveniment s-a mutat împreună cu mama sa la București. Aici a absolvit  „Şcoala Centrală“, în cursul anului 1915. Adolescentă fiind, într-o perioadă în care aviația era la începuturile ei, Ana Aslan visa să devină pilot. Mai mult decât atât, a și efectuat un zbor la bordul unui avion de tip „Bristol-Coandă“. În ciuda acelei prime tentații, ea a renunțat rapid la acele visuri specifice adolescenței, iar la timpul cuvenit și-a anunțat mama că vrea să-și continue studiile la Facultatea de Medicină. Considerând că medicina nu este o meserie potrivită pentru o femeie, mama ei s-a opus vehement. Dar asta n-a contat prea mult: tânăra rebelă a anunțat-o că, dacă nu-i dă voie să meargă la medicină, va intra în greva foamei. Și exact asta a și făcut. O decizie extremă care, până la urmă, a înduplecat-o pe Sofia Aslan.

Medic de front

Ulterior, între anii 1915 și 1922, Ana Aslan a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. În cursul Primului Război Mondial a îngrijit soldaţii răniți ajunși în spitalele militare care funcționau în spatele frontului, la Iași. La sfârșitul războiului, tânărul medic a revenit în Bucureşti, unde a colaborat cu celebrul neurolog Gheorghe Marinescu. În anii care au urmat, a lucrat în diverse instituții medicale: Spitalul Filantropia, Institutul Clinico-Medical din cadrul Facultății de Medicină Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, precum şi la Spitalul CFR. În 1949, a devenit șeful Secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti.

Acolo a început să studieze fenomenele de degenerescență asociate procesului de îmbătrânire. Inițial a început să cerceteze efectele pe care le are Procaina asupra afecțiunilor reumatice. Primul său pacient a fost un student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Efectul a fost rapid, iar durerile pacientului au încetat în scurt timp. Ulterior, ea și-a continuat cercetările asupra unor bătrâni internați într-un azil cărora le-a administrat, de asemenea, Procaină. Și în acele cazuri rezultatele au fost la fel de spectaculoase ca în cazul studentului-pacient. Dar, în plus, s-a mai constatat și că, în afară de faptul că durerile articulare cedau rapid, utilizarea terapeutică a Procainei avea și niște „efecte colaterale“: pacienții constatau că părul încărunțit se recolorează, iar pielea devenea din nou elastică și fără pigmentația maronie specifică bătrâneții.

Gloria externă nu a ferit-o însă pe Ana Aslan de ticăloșia specifică politicii comuniste. Alegerea sa în cadrul Academiei Române i-a atras invidia Elenei Ceaușescu, iar ura ,,academicianului de renume mondial“ a luat forma unei acuzații de natură penală. În 1978, colegiul de partid i-a cerut să achite 1,5 milioane de lei, bani care reprezentau contravaloarea unor taxe de spitalizare pe care ea nu le percepuse de la pacienții bătrâni și săraci. Au urmat șapte ani de procese care au început în 1981 și s-au încheiat abia către sfârșitul anului 1987. Procese pe care Ana Aslan le-a câștigat cu circa cinci luni înainte de înceta din viață. De fapt, acei 1,5 milioane de lei îi fuseseră imputați în condițiile în care tratamentele inventate de ea aduceau anual la bugetul statului român circa 17 milioane de dolari.

Ana Aslan a murit la aproape 92 de ani, exact așa cum a spus: nu de bătrânețe, ci din cauza unei boli. Apropiații săi spun că ea și-ar fi dorit o înmormântare cu trei preoţi, dar comuniştii au interzis acest lucru. Ceva mai târziu, unul dintre colaboratorii săi a relatat: „A fost ţinută la camera frigorifică 24 de ore, după care a fost depusă pentru o jumătate de oră la capela de la Cimitirul Bellu. Apoi a fost depusă într-o groapă comună, compusă din trei locuri“.

Moștenirea pierdută

Din păcate, după 1990, la fel ca în multe alte domenii, și soarta invenției care a făcut-o celebră pe Ana Aslan a pornit-o pe un drum deosebit de întortocheat. Anul trecut Silvia Ifrim, fost director interimar la Institutul Ana Aslan, a declarat despre Gerovital: „Este doar o amintire. Este fabricat, inventat la noi, dar în momentul de faţă este produs de către Sanofi Aventis, așadar de francezi“. Dar în spatele acestei situații stau niște decizii ceva mai vechi: în  2016, două companii dețineau dreptul de utilizare a mărcii Gerovital. Era vorba despre Fabrica Farmec din Cluj – care producea o gamă extinsă de  produse cosmetice pe bază de Gerovital– și de Zentiva – firmă farmaceutică ajunsă în proprietatea grupului francez Sanofi Aventis, care comercializează medicamentul Gerovital.

Această situație a apărut după ce anterior compania cehă Zentiva a cumpărat Sicomed, cel mai mare producător de medicamente generice din România, dar și posesorul unei fabrici în București în care se produceau medicamente bazate pe Gerovital. Pe scurt: cehii au cumpărat de la români, iar francezii de la cehi. De curând, au apărut informații conform cărora francezii vor să vândă și ei drepturile deținute asupra Gerovitalului. La un moment dat, anumiți specialiști au afirmat că Gerovitalul nu ar fi prea eficient. În ciuda acestor afirmații, produsul inventat de Ana Aslan, fie ca medicament, fie sub formă de  produse cosmetice se vinde pe bani buni, în toată lumea. De ce nu câștigă România acei bani? Simplu: pentru că ,,Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă“.

Pacienți celebri

Pornind de la aceste efecte, Ana Aslan a realizat, după câțiva ani de cercetări, un medicament compus din procaină 2%, acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10% și fosfat disodic 0,01%, produs care ulterior a intrat în producție sub numele de Gerovital H3. În anii următori, rezultatele spectaculoase obținute în cazul a circa 7.600 de pacienți a dus la  omologarea Gerovitalului care, începând cu anul 1957, a intrat în producție industrială. Ulterior, participările și prezentările făcute de Ana Aslan la diverse sesiuni științifice și congrese de specialitate din străinătate au făcut Gerovitalul celebru și peste hotare. Astfel se face că, în 1972, fostul sanatoriu CC al PCR de la Otopeni a trecut în subordinea Institutului de Geriatrie.

Ceva mai târziu, în anul 1980, Ana Aslan a realizat, în colaborare cu Ion Polovrăceanu, un nou produs geriatric, numit Aslavital, care a fost de asemenea brevetat și introdus în producția industrială. În anii săi de glorie, printre pacienţii Anei Aslan s-au numărat Pablo Neruda, Salvador Dali, Miguel Asturias, Charlie Chaplin, Mareşalul de Gaulle, Indira Ghandi, Regele Arabiei Saudite, Generalul Franco, Mareşalul Tito, Marlene Dietrich, Lillian Gish, Aristotel Onasis și Jaqueline Kenedy.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.