Eroarea profesională în psihologie este incertă ceea ce face ca răspunderea psihologului să fie mai mult etică. Iar psihologii nu-și pot face asigurări de malpraxis din cauza lipsei unor prevederi clare. Tot mai mulți români apelează la consiliere psihologică în ultimii ani. Un domeniu negat și băgat sub preș în timpul comunismului, astăzi se dovedește util pentru a putea face față provocărilor de zi cu zi. Însă influența unui terapeut poate fi, pe cât de binefăcătoare, pe atât de nocivă, dacă psihologul nu-și face treaba bine.
Abia la 15 ani de la Revoluția din decembrie 1989 a fost creat cadrul legal pentru exercitarea profesiei de psiholog, prin Legea nr. 213 din 2004. Însă termenii de malpraxis sau eroare profesională nu sunt folosiți în respectivul act normativ. Dreptul de liberă practică se poate suspenda cu titlu de sancțiune disciplinară, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă.
Potrivit art. 19, lit. b, dacă persoana respectivă „a fost condamnată pentru o faptă prevăzută de lege, în legătură cu exercitarea dreptului de liberă practică, sau dacă i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia printr-o hotărâre judecătoarească definitivă“. Mai mult, legea precizează că un psiholog nu mai poate practica dacă a săvârșit cu intenție o infracțiune contra umanității sau a vieții în împrejurări legate de exercitarea profesiei și dacă a folosit cu bună știință cunoștințele sau metodele profesionale în defavoarea persoanei.
„Psihologia nu are reglementări atât de precise ca în medicină“
Întrucât psihologia este un domeniu mai puțin exact decât altele, este mai greu de demonstrat și lasă loc interpretărilor. „Lucrurile sunt un pic mai complicate, în sensul că psihologia nu are o reglementare a malpraxisului la fel de riguroasă ca medicina. Foarte multă lume are în minte medicina, când e vorba de malpraxis. Psihologia nu are reglementări atât de precise, fiindcă nici protocoalele, procedurile, intervenția nu sunt ca în medicină, unde poți urmări clar diverse lucruri.
În psihologie practicalitatea serviciilor și protecția pacientului se fac mai degrabă prin Codul etic al psihologului, unde sunt specificate o serie de lucruri, care se pot face, care nu se pot face. Nu atât prin faptul că ai utilizat protocolul adecvat sau nu“, ne explică Daniel David, profesor de psihologie clinică și psihoterapie la Facultatea de Psihologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.
Chiar dacă nu este un domeniu la fel de precis ca medicina, eroarea profesională în psihologie poate aduce prejudicii serioase pacientului. „Sigur că poate să fie gravă, depinde de tulburarea pe care o are pacientul, de condiția sa clinică. E foarte greu să spun, depinde de context, de condiția sa clinică, dar din nou spun că eroarea fundamentală sau problemele importante țin mai degrabă de etică decât de implementarea defectuoasă a unui protocol.“
Pacientul care consideră că tratamentul de care a beneficiat din partea psihologului i-a dăunat se poate adresa Colegiului Psihologilor din România. Instituția urmărește implementarea profesiei de psiholog și derularea ei sub aspect etic. Comitetul director al Colegiului are dreptul să judece litigiile și abaterile deontologice, disciplinare și profesionale ale psihologilor, sancțiunile mergând de la mustrare și avertisment până la retragerea definitivă a atestatului. „În psihoterapie sau în psihologia clinică, pacientul poate să facă plângere pe linia unor aspecte etice. Nu atât pe ideea utilizării unor protocoale, fiindcă, repet, nu sunt reglementate, nu sunt proceduralizate intervențiile.“
Există însă metode pe care o persoană poate să le ia considerare atunci când apelează la consiliere. Niciun psiholog nu-și poate practica meseria dacă nu are un atestat de liberă practică eliberat de Colegiul Psihologilor din România. Chiar dacă o persoană a terminat o facultate de profil și este licențiată, nu are voie să profeseze fără să fi urmat și alte cursuri de specializare. Numele psihologului poate fi verificat în Registrul Unic. Un psiholog poate profesa în cadrul unui cabinet individual ori asociat, al unei societăți civile profesionale ori în structuri de psihologie, toate acestea purtând un număr de identificare și fiind acreditate de Colegiu.
Apărarea psihologului de acuzații nefondate
Întrucât psihologia este o știință care se ocupă de studiul proceselor cognitive, afective, voliționale ale persoanei, având atribuții în domeniul sănătății mintale, este deseori dificil de stabilit cât de obiective sunt plângerile pacienților.
Aceștia pot sesiza Comisia de Etică, ce va analiza ce spune pacientul și, de asemenea, va analiza ce spune psihologul. „Sunt multe cazuri de plângeri depuse la Comisie, unele justificate, altele nejustificate. Acolo este un grup de specialiști care stabilesc dacă plângerea este justificată sau nu. Vă dați seama, în domeniul psihologiei și al interacțiunii cu oameni cu probleme emoționale și psihologice, de multe ori percepțiile pacienților pot fi distorsionate. Eu nu spun că nu pot să greșească psihologii. De aceea este foarte important ca întotdeauna să se facă o evaluare obiectivă din partea unui grup de experți.“
Motiv pentru care și psihologul trebuie să ia măsuri pentru a se apăra în cazul unor acuzații nefondate. „Terapeutul are o serie de înscrisuri. Dacă pacientul îl acuză că nu i-a efectuat testele psihologice, acesta îi poate demonstra că i le-a dat, are înregistrarea testului. Apoi se poate discuta dacă testul a fost adecvat sau nu, are notările în cazul intervențiilor pe care le-a făcut. El răspunde la criticile și nemulțumirile ridicate de pacient, care pot fi din cele mai diverse, unele justificate, altele aberante.“
Lipsa poliței de asigurare
O altă problemă nereglementată în acest domeniu este cea a asigurărilor în caz de eroare profesională. În timp ce medicii își pot face asigurări pentru malpraxis, în psihologie acest aspect important nu este stipulat în niciun act normativ. „Nu există tocmai pentru faptul că firmele de asigurare nu acceptă să întocmească aceste poliție din cauza faptului că psihologul și psihoterapeutul nu au intervenția proceduralizată.
Mulți și-ar fi dorit să-și facă asigurare, dar nu sunt acceptați de companii. Și asta este o practică generalizată și în alte țări, nu doar în România. Intervenția psihologică este mai mult o relație interpersonală, care ține foarte mult de aspectele specifice ale persoanei cu care lucrezi. Nu este ca medicina, sigur, și acolo personalizezi intervenția, dar există niște protocoale standard. Știi foarte clar că pentru tulburarea depresivă majoră, de exemplu, ai clasa asta de medicație și se dă în doza cuprinsă între niște parametri, la chirurgie ai protocoale de intervenție ș.a.m.d. În psihologie sau psihoterapie nu există această proceduralizare“, spune prof. univ. Daniel David.
Care-i diferenta atunci intre psiholog si ghicitaore (femeie care se ocupa cu… ) ,prezicatoare si tot soiul de escroci din aceeasi categorie ?