“Impresia multor oameni este că despre relația Europa-Israel se poate scrie la nesfârșit, căci istoria ei este infinit de bogată. Este, desigur, adevărat. Cum a sesizat deja Nietzsche, prin calitatea înaltă a învățării din comunitățile evreiești, chiar și în cele mai vitrege condiții, și sub constrângerea la inovație, sub imperiul dificultăților pe care au trebuit să le înfrângă, fie și numai pentru a supraviețui, evreii au fost și rămân unul dintre popoarele ce pot contribui major la dezlegarea crizelor de pe continent.
Nu știam în 1992-1995, când am lucrat, ca decan, protector și apoi rector, la integrarea facultăților de teologie – ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică și protestantă – în Universitatea Babeș-Bolyai că, pentru a face față diverselor solicitări, voi înainta repede în lecturi și reflecții spre bazele însăși ale credinței. Nu știam, când în 1995, în calitate de rector al acestei universități, am decis înființarea Institutului de Studii Iudaice și Istorie a Poporului Evreu „Moshe Carmilly” și am semnat actul său de naștere, că voi amplifica continuu interesul și efortul de cunoaștere a iudaismului. Nu știam nici atunci când, în 1997, am pășit prima oară pe pământul Israelului și am sesizat direct unica sa istorie și impunătoarea sa dezvoltare modernă, că implicarea mea în cooperarea cu această minunată țară se va extinde. Nu știam nici un an mai tîrziu, în 1998, când am dispus, ca ministru al educației naționale, intrarea în normal a educației din România și absorbirea temei Holocaustului evreilor în manualele școlare. Nu știam nici când l-am însoțit, în 2000, pe președintele Emil Constantinescu la Ierusalim și mi-am dat seama mai detaliat de amenințările la adresa vieții în regiune. Nu știam nici când, în 2001, am primit premiul ACMEOR și Medalia Jerusalimului și am revăzut Israelul în plină construcție modernă.
În fiecare calitate pe care am avut-o am citit cât am putut de mult din autori evrei și despre Țara Sfântă. Impulsul pe care l-am primit din partea curentului din Germania favorabil recunoașterii osmozei germano-evreiești din cultura germană, reprezentat la un moment dat de Gershom Scholem, mai târziu de Jürgen Habermas, a fost esențial pentru mine. Am pus de la început sub semnul întrebării clișeele și prejudecățile, am gândit pe cont propriu și am exprimat argumentele mele. Nici nu are cum să ajungă la realitate decât cel care este în stare să cugete onest și integru, să sesizeze faptele, dincoace de toate clișeele și prejudecățile, cu mijloacele proprii.
În 2012 am preluat o profesură la vestita Universitate Ebraică din Ierusalim – „cel mai bun loc de studii în afara Americii”, cum spune presa internațională de specialitate. Am perceput-o ca cea mai bună perioadă din viață! Ca ministru al afacerilor externe al României, am avut o discuție de o oră cu primul ministru Benjamin Netanyahu și o jumătate de oră cu președintele Shimon Perez, apoi ore întregi cu foarte calificații demnitari israelieni, și mi-am dat seama că, între timp, m-am îmbogățit cultural și pot să am o opinie proprie.
Rezultatele perceptibile ale pașilor mei în cunoașterea evreilor și Israelului sunt cărțile pe care le-am publicat. Am fost onorat să mi se solicite prefețe din partea unor intelectuali evrei cu certe realizări și am căutat să citesc cât mai cuprinzător, pentru a fi la înălțimea temelor. Am fost încântat să reunesc în volumul Frații mai mari (Hasefer, București, 2009) intervenții publice privind iudaismul și importanța sa pentru orice om de bună credință într-un context în care cunoașterea acestora avea nevoie de susținere. Am fost bucuros să adun în alt volum pe care l-am publicat, Emancipare, asimilare, disimilare (Hasefer, București, 2016), intervențiile mele publice pe aspectele juridico-politice ale vieții evreilor în Europa și ale emergenței Israelului performant de astăzi, pe un teren pe care stăruie și acum neclarități.
Acum pun, cu aceeași încântare, în fața cititorului, reunite, intervențiile mele publice pe o temă care urcă necontenit, în bine și în mai puțin bine, în importanță – relația Europa-Israel. În bine, căci și Europa are nevoie vitală de Israel, ca și Israelul de Europa, încât este mereu oportun să observăm ce perspective se deschid, ce nevoi au apărut și ce inițiative se pot lua. În mai puțin bine, căci această relație, care din punct de vedere religios, istoric, cultural nu poate fi decât organică, înregistrează astăzi tot mai mult semne de confuzii în Europa. Aceasta se observă în recrudescența antisemitismului, în forme noi și sofisticate, și, desigur, în antisionismul ce se profilează din nou și în reacțiile lipsite de chibzuință ale unor europeni față de acțiunile de apărare ale Israelului.
Este important pentru a înțelege relația Europa – Israel să avem o lucidă imagine a ceea ce a însemnat triunghiul Ierusalim-Atena-Roma în emergența Europei. Am căutat să o dau într-o conferință pe care am avut onoarea să o susțin și tipăresc la Viena (Die Wiederherstellung des Dreiecks, Jerusalem, Athen, Rom, în Klaus Dethloff, Ludwig Nagl, Friedrich Wolfram, Hrsg., «Die Grenze des Menschen ist göttlich», Beiträge zur Religionsphilosophie, Parerga Verlag, Berlin, 2007, pp. 69-105).Nu poți despărți Europa de componenta culturală evreiască fără a o amputa de o parte a sufletului ei.
Este important pentru a înțelege această relație să luăm în seamă indicatorii de performanță ai Israelului. Îi evoc sintetic.
Israelul întreține de multe decenii o temeinică dezbatere privind organizarea ca stat și organizarea statului ca stat de drept democratic. Începutul ei precede cu mult 1948, când, prin votul covârșitor în Organizația Națiunilor Unite, comunitatea mondială a recunoscut legitimitatea aspirației evreiești de a restabili statul evreu pe pământul strămoșesc. Israelul a afișat de la început o democrație vibrantă, într-un ocean de opoziții externe, și rămâne singura democrație din Orientul Mijlociu. În multe locuri din lume meritocrația s-a atenuat, dar Israelul menține unitatea dintre democrație și meritocrație mai bine ca alte state.
Israelul a trebuit să poarte, după 1948, repetate războaie pentru a supraviețui, fiind de cele mai multe ori singur. Statul evreu a și etalat una dintre cele mai bune forțe militare din lume, cu toate că tradițional evreii nu au avut acces la comanda regimentelor și diviziilor și nici nu păreau pregătiți de acțiuni militare. Nu numai că nici un soldat străin nu a participat la apărarea Israelului, dar între timp multe țări învață din pregătirea militară a tineretului israelian și din succesele logistice și strategice ale armatei israeliene.
Israelul a construit o economie dintre cele mai performante din lume cu brațele cetățenilor săi și folosind inteligent și profitabil interacțiuni internaționale. Dintr-o țară de oameni reveniți pe pământul strămoșilor din peste șaptezeci de alte țări, care au trebuit ca nemijlocit să cultive un pământ cu peste nouăzeci la sută suprafață aridă, s-a înălțat o țară cu înaltă competitivitate în agricultură și industrie, axată pe inovație, care este unul dintre cei mai atrăgători parteneri economici pe glob. Nici o altă țară nu s-a construit într-un timp atât de scurt la un nivel de competitivitate atât de înalt, încât stârnește deopotrivă admirație și, inevitabil, invidie de orice fel.
Israelul a înregistrat o dezvoltare economică uimitoare ce permite analogii fructuoase. „Tigrii asiatici” sunt termenul de comparație la îndemână. În raport cu orice țară care s-a dezvoltat după al doilea război mondial, Israelul întrunește însă o premisă rară: el nu are nevoie de programe culturale, căci dispune de cultură în mult mai mare măsură decât alții. Este elocvent faptul că peste jumătate din populație a absolvit studii superioare făcute serios, că educația copiilor, adolescenților și maturilor este pe primul plan, că orientarea spre creație este atmosfera însăși și că mari creatori de talie mondială apar continuu în Israel. În orice domeniu Israelul aduce în scenă an de an noi vârfuri de talie internațională, țara fiind deja printre supraputerile științifice și tehnologice de aztăzi.
Israelul nu a plecat în politica sa externă dintr-o poziție comodă. Statul evreu a fost însoțit de la restabilirea sa până astăzi de voința unor forțe considerabile de a-l distruge sau măcar împiedica ori compromite. Acest stat și-a generat însă continuu lideri capabili, care au examinat cu realism desăvârșit și înțelepciunea pe care o poate da apartenența la o cultură străveche și care au luat decizii care au permis înaintarea în contexte aproape fără speranță. Experiența Israelului probează, la rîndul ei, cât de hotărâtoare poate fi valoarea decidenților. De aceea, această țară rămâne mereu un partener la care nimeni, rămas realist și responsabil, nu renunță.
Este important, examinând relația Europa – Israel să luăm în seamă starea Europei, mai exact a nucleului ei, Uniunea Europeană. Mă refer sintetic la aspectele principale.
Spus direct, Uniunea Europeană nu mai este doar promisiunea trăită euforic din anii nouăzeci, ci și realitatea birocratizată, brăzdată de mișcări centripete și perplexă din ultimii ani. Starea ei nu se mai poate aborda cu speranța ameliorărilor pe care timpul le aduce. Ea reclamă acum reorganizări cuprinzătoare.
Cu ani în urmă luam act de noua criză europeană și anticipam că pentru Europa unită de după 1993 va fi viitor doar sub condiția revenirii la democrație (vezi Andrei Marga, The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2012, pp.454-473). Mai târziu am reiterat acest punct de vedere. Evoluția Uniunii Europene confirmă continuu această opinie.
Astăzi nici nu se mai invocă doar nemulțumiri punctuale sau trăiri de situații privind evoluția europeană. Se vorbește, nu numai de englezii care au preferat brexitul și de regină, ci și de o cale nefastă, ce se înfundă, pe care Europa este conjurată să o părăsească, ca un fel de ultimă șansă. Nu ne aflăm, desigur, în fața alternativei „umanism sau barbarie”, pe care Husserl o vedea ultimativ la sfârșitul anilor treizeci în Europa. Dar nici nu este ceva liniștitor.
Unii numesc derapajul ce s-a produs între timp „postdemocrație” – societăți în care au loc alegeri libere, dar voința politică ce se impune este cea a „elitelor privilegiate” (Colin Crouch, Postdemocratie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2008, p.13), în vreme ce cadrul decizional condamnă cetățenii la pasivitate (Hans Magnus Enzensberger, Sanfter Monster Bruxelles oder die Entmündingung Europas, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2013, p.60). După ce constată că „în multe țări ale eurozonei nu mai există astăzi de fapt democrație”, istoricii irlandezi propun „euroexit” (Brendam Simms, Benjamin Zeeb, Europa am Abgrund, C.H.Beck, München, 2016, p.90). Italienii au dat în ultimii ani un vot important euroscepticilor, iar președintele francez mărturisea că, în cazul unui referendum, în Franța rezultatul ar fi „frexitul”.
Asemenea indicii atestă, însă, o seamă de fapte.
Bunăoară, unii europeni sunt prizonierii reprezentărilor anacronice ale statului. Ei cred că statul național ar fi la capătul puterilor, iar opticile suprastatale ar avea cuvântul în mod exclusiv.
Se cuvine, însă, asumată distincția dintre stat ca și coordonare a activităților unei comunități naționale și stat ca impunere a granițelor înăuntrul Uniunii Europene. Ultimul, „statul controlor”, își poate reduce ponderea, dar „statul ordonator” rămâne condiție a funcționării democrației. Adevărul este că nici Uniunea Europeană nu poate fi funcțională dizolvând statele naționale ca ordonatoare ale rezolvării de probleme proprii și impunându-le din afară ce să facă. O nouă relație între inițiative naționale și valori universale trebuie elaborată astăzi dincoace și de statul autarhic, dar și de cosmopolitismul ideologic ce i s-a opus.
Nu mai este ușor să faci astăzi plauzibilă ideea că democrația protejează legalitatea, drepturile și libertățile. Te contrazic repede cele ce se petrec în democrații existente: desfigurarea legilor și procedurilor, disprețul meritocrației și expansiunea mediocrității, amatorismul organizat tocmai în numele luat în deșert al atașării la universalismul valorilor. Dar nimeni nu te poate opri să gândești riguros democrația însăși și să faci distincția dintre democrația redusă la alegerea periodică a reprezentanților și „democrația ca formă de viață”. Democratizarea nu rezolvă toate problemele oamenilor, dar nici o altă formă de conducere nu rezolvă atât de multe precum democrația luată în serios.
Peste toate, istoricul german Andreas Wirsching are dreptate când scrie că „integrarea [europeană] în forma tradițională, ca proiect postbelic specific vesteuropean, este, în orice caz, la sfârșit. Timpul său a trecut, într-o epocă în care trebuie stabilite din nou prioritățile” (Demokratie und Globalisierung.Europa seit 1989, C.H.Beck, München, 2015, p.228). Înșiși narativii Uniunii Europene, începând cu descrierea istorică și conceptele ei orientatoare, trebuie schimbați.
„Blocada gândirii” este vizibilă în diferite țări. În multe dintre ele există oameni interesați să-și mențină pozițiile obținute în aparatele birocratice și de propagandă sau în economia darwiniană ce a ocupat terenul, care mai cred că „istoria s-a sfârșit”, iar ceea ce este reprezintă singura posibilitate.
Spus direct, Uniunea Europeană nu se mai poate apăra decât schimbând profund organizarea ei actuală prin democratizare. Statul național – care este acum în curs de recuperare în diferite locuri, odată cu reconsolidarea rolului parlamentului național, ca depozitar al suveranității – nu devine etnostat câtă vreme subiectul voinței politice nu este redus la vreun grup etnic, iar procedurile de decizie sunt ale democrației propriu-zise.
În mod interesant, chiar economiștii resimt nevoia democratizării.Prestigiosul economist britanic Roger Bootle nu a recomandat brexitul, dar nici nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume. El vorbea de patru cauze ale „crizei Europei”: „natura fundamental nedemocratică a Uniunii”, structura instituțională neadecvată, „decizii proaste” ale celor care conduc, „neînțelegerea a ceea ce este și a scopului” Uniunii Europene (The Trouble with Europe, Nicholas Brealey, London, Boston 2016, pp.332-334). La asemenea cauze, antidotul nu mai poate fi convențional.De curând, cel mai profilat economist european al orei, Thomas Piketty (Pour une traite de democratization de l’Europe, Seuil, Paris, 2017), a dat, împreună cu colaboratorii săi, un diagnostic deloc ezitant situației și a dus mai departe acuzarea de către Habermas a „autocrației postdemocratice” ce s-a instalat în Uniunea Europeană.
Tocmai în contextul schițat mai sus, resimt drept datorie să abordez mai direct relația Europa – Israel. O fac în acest volum convins că nu numai istoria multimilenară a evreilor, ci și Israelul actual constituie parteneri de dezbatere și surse importante de învățare pentru europeni. O fac, așadar, în trei coordonate majore: simbioza culturală europeano-evreiască din studiul de început al volumului de față (Cultura europeană și evreii), viitorul lumii (studiul Lumea geometriei variabile a supraputerilor) și viitorul statului Israel (din studiul final al volumului de față Viitorul Israelului). În prima parte a volumului argumentez în favoarea osmozei europeano-evreiești din cultura europeană. În a doua parte lămuresc formele noi și actuale pe care le ia antisemitismul în Europa. În a treia parte arăt că de mult consacrata inventivitate culturală a evreilor continuă cu inițiative intelectuale majore în zilele noastre. În a patra parte abordez viitorul Israelului ca stat de drept atașat democrației meritocratice, susținut de inovație tehnico-științifică și dezvoltare economică exemplară, de capacitate de apărare bazată pe inteligență și de o politică externă elaborată și pusă în aplicare de oameni de calificare certă”. (Din prefața la volumul Andrei Marga, Europa și Israelul. O osmoză istorică, Rao, București, 2020, 320 p.)
remoră sau vâsc?
Un titlu care chiar lipsea : O simbioza istorica: Europa si Israel !
Ce daca Caroline du Plessix a scris o carte cu exact acelasi titlu in 2011 (The European Union and Israel-Bulletin du Centre de recherche français à Jérusalem)
Inca o carte cu acelasi subiect,in plus in minus, chiar nu mai conteaza la o casa mare
Fiind cititor care urmărește noutăți, te tot văd mă jardane,băgându-te repede, nu cumva cititorii să citească fără tine. Observ că păzești intrările la Cotidianul!
Fie, dacă asta-i misiunea! Doar că mereu minți, ești prost și în plus nu ai nici măcar o idee interesantă. Ia compară titlurile: nu vezi negru pe alb că este titlul complet diferit la cartea domnului Andrei Marga? Este Europa, deci ceva mai larg decât Uniunea Europeană. Este vorba de o simbioză. De o simbioză istorică. Și, după ce vom citi cartea vor fi, bănuiesc, multe alte diferențe.
Da pe voi jardane nu vă adună cineva de pe drumuri? Că tare rătăciți sunteți! Și plini de murdării!
d-le , nu-i frumos sa-ti jignesti colegii de forum.
Avind in vedere conditiile impuse de guvern nu te-ai gandit ca poate in spatele acestui nick= Jardan Durais se afla un semen care se simte singur in casa si de aceea este atit de activ ?
Sa nu uitam niciodata de omenie …..
Multe teme interesante dezbătute, altele evitate.
– Nu se spune cât primeşte anual Israelul de la SUA, motiv de revoltă a cetăţenilor americani şi posibil şi al antisemitismului.
Nu se spune câţi români şi palestineni fac acolo muncile necalificate, aşa că doar prin forţe proprii – minciună.
Da, evreii sunt de apreciat pentru educaţia primită încă din familie, dar aceasta nu e una care să convină şi altora.
De asemeni instrucţia militară include şi o mulţime de mercenari, iar ce fac în Gaza , un adevărat genocid!) nu-i nici pe departe ceva ce face cinste lumii civilizate .
Procesele lui Netanyahu dezvăluie o corupţie ca şi-n Europa, care este criticată , mai ales UE , parcă vrând să ni se dea exemplul Israel, dar ce te faci majoritatea celor din UE sunt sau au fost evrei, aşa că mai uşor cu democraţia pe scări.
P.S
Spre deosebire de noi, care facem mişteaux de tot cei românesc, în Israel unul din cei mai talentaţi umorişti Shalom Aleihin , care are nişte pagini memorabile despre coreligionarii săi, este ţinut la index, deci râdem, râdem, dar nu şi de ai noştri, cum facem noi !
Corect: ce-i românesc
Ro.Isr.lupta milenară recuperare pămînt cotropit…
În loc „de majoritatea celor din UE” se va se citi ” majorotatea celor din forurile de conducere ale UE”
Mereu ei , dar peste tot !
E greu de intelesc cum de oamenii nu se satura de aceasta propaganda sufocanta , mai ales in America de Nord si Europa.
E vrei, nu vrei, iar vorba despre ei… 😉
Nu-i nici o jignire, Mysebi, dar accept compasiunea ta. Într-adevăr, mă gândesc de acum că poate fi un singur în casă și activismul lui o poate lua în orice direcție.
anado tauriga – super comentariul tau !!!
Si CV Tudor spunea ca ei paraziteaza orice stat . Simbioza se bazeaza pe relatii reciproc favorabile !!!
Simbioza pana la osmoza.
Va dati seama cat de” îmbogățita cultural și cu ce opinie proprie”s-a intors Doamna Dancila din vizita oficială în Statul Israel in perioada 25-26.04.2018,daca filozofache al nostru s-a intors iluminat,aproape ud de atat zohar !Nu s-a intors definitiv…
aflaram ca avem si un institut ptr iudaism, mai avem unul ptr levant, si or mai fi ptr tara de foc, atlantida? in rest, super articol, dar nimic despre presedinte, dle „filozof”?
Vulgaritatea și minciuna, de cum trageți aer în piept, vă este proprie, jardane, calorifer dacic și celor care vă urmează. Să nu vă îndoiți cumva! Este drept ce spunea Schiller – pe un prost nici Dumnezeu nu are cum să-l scoată din ale lui. Așa că perseverați.
Doar că în joc sunt chestiuni mai serioase decît încap în căpșorul corupt de incultură, minciună, rea credință. Deocamdată, prin cărțile Frații mai mari (2009), Emancipare, asimilare, disimilare (2016) și acum Europa și Israelul. O simbioză istorică (2020), profesorul Andrei Marga dă cea mai cuprinzătoare raportare la evrei, iudaism, Israel din cultura română. Cine știe și compară își dă repede seama. Se înțelege că, structural și ca anvergură a gândirii, dînsul s-a opus antisemitismului și antisionismului.
Institutul de Studii Judaice de la UBB a fost o inițiativă extraordinară (se pot citi cele douăzeci și cinci de volume în bibliotecile lumii!) a rectorului Marga, împreună cu un mare rabin din New York. Inițiativă care nu a avut și nu are echivalent în istoria României. Păcat că după plecarea domnului profesor Marga, în 2012, institutul s-a ruinat!
Mulți își fac, cred ei, titlu de merit atacând persoane care nu pot răspunde. În fapt, place sau nu, nu ne putem lua după jardanii, caloriferi și alte jivine. Și Dragnea și Dăncilă au avut dreptate inițiind o largă cooperare ci Israelul. Din păcate ea șchioapătă. Este mai bine că în România bîrfitori de duzină și nulități dau tonul?
Dar vin și alte vremuri, iar proști ca jardani, caloriferi și jivinele vor trece la locul lor.
” E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,”
poate fi adaptat vremurilor noastre :
” E ușor a scrie eseuri academic-filozofice când nu ai nimic de spus dar ai un spațiu public asigurat benevol, ” gratuit,” săptămânal, la un mare cotidian.
Oare ce știe sau ce poate să scrie filozoful Marga despre o teorie conform căreia,” pentru a stăpâni lumea, e contraindicat să ai o țară. Util sau necesar este să ai doar centre de putere solide în interiorul celorlalte, de unde să poți controla totul. ” Oare nu cumva în Tora și/
sau în Zohar găsim asemenea teorii? Cui aparțin aceste teorii domnule profesor universitar doctor filozof? Cine conduce lumea sau mai corect, cine vrea să o conducă dar nu poate? De ce nu scrii despre aceste subiecte, în loc să rumegi fraze și cuvinte fără număr și fără noimă, ticsite cu autocitate?
Sper ca scrie si despre anticrestinismul
(cristofobie)israelian.
Un Bucureștean dezgustat Baiete,pupatul in fund e o virtute,nu conteaza ca ideolul tau e o lichea. Mai vorbim peste ani,daca fituica asta de Cotidianul mai rezista. Vom vedea cine a fost marga. Cand toata istoria Romaniei va fi rescrisa corect, cand literatura romana va fi eliberata de securisti si pupatori de bolsevism. Abia atunci discutam pe concret. Marga e un fel de Vadim al filosofiei,cum e Lucian Boia un manelist al istorie.
Stimate domnule Marga! In Romania s-a ajuns la o mortalitate de aproape 200 de morti pe zi si dvs ne livrati ceva neesential acum? In Calarasi morga este arhiplina, Slobozia se inchide si dvs ne vorbiti de Tora si Holocaust? Dle Marga dumneavoastra sunteti in toate mintile? Dumneavoastra mai aveti discernamant? Sau trebuie sa fiti luat de mana cand treceti strada? Sa va vad, daca va imbolnaviti ce faceti? Cititi din Tora sau urlati ca din gura de sarpe, dati spaga,dati munti de aur sa prindeti un loc la ATI, sa va salvati viata….Ma dezamagiti profund domnule profesor! Tara arde si dumneavoastra imi vorbiti de iudaism! Mare este gradina ta Doamne…..
..
mai tilica,papagalule n-ai priceput ca articolul este semnat de R.C. si preia niste extrase din cartea mentionata.Carte pe care nu te obliga nimeni s-o citesti in pandemie.
si te mai lauzi k faci kktul prastie prin matematici,dar tu nu vezi chestiuni elementare.
Si in pandemie taranul cultiva,muncitorul lucreaza ,scriitorul scrie,etc, iar lumea merge inainte.Cei vinovati de situatia actuala sunt actualii guvernanti si cei care au inchis multe spitate ,recte basescu.
Nu te mai baga k musca-n portofelul iepei dak nu intelegi si nu te pricepi,papagalule.
Numele corect al tzarii este KHAZARIA nu Israel
Poporul israelian a fost adoptat şi dădăcit de popoarele din Europa în privința culturii, educației şi a mentalității în perioada modernă a istoriei. De-a lungul veacurilor medievale au existat şi ostracizari şi persecuții ale comunităților evreieşti din Europa cauzate în mare parte de doctrina religiilor şi bisericilor. În Israel există femei rabin şi homosexuali căsătoriţi, deci statul Israel este eminamente laic. Poporul israelian fiind bine educat şi-a dat seama că şi homosexualii sunt oameni şi că nu pot interzice casătoriile dintre ei, şi alte indicii arată că societatea lor se aseamănă mai mult cu una europeană vestică sau nordică decât cu una orientală sau est-europeană. Peste care sută de ani se va întâmpla astfel de lucruri în România?! Când va exista prima femeie preot al bisericii creştine ortodoxe române şi alte „ciudățenii” de acest fel ce se întâmplă în Israel. Simbioza Israelului este doar cu jumătate de Europă.
Mare veselie pe arătură, băieți fără cuget în ce ziceți. Văd că postarea mea v-a stârnit, așa că vă dau răspunsul chibzuit, bazat pe fapte (căci pe arătură sunt nu unul!).
Neos redă un simplu clișeu incult. Ce să spune? Că Iisus a fost evreu este știut. Că nu mai este ruptura istorică între creștinism și iudaism, și nici invers, este știut. Că sunt opinii și opinii, nu cred că face inventarul nici domnul Andrei Marga, căci mai importante sunt cooperările decât diferențierile.
Tică confundă temeinic lucrurile. În fond, Tică de ce nu protestează văzând că țăranii sunt alungați din piețe cu bruma lor de produse de către johannis, orban și alții ca aceștia? Măcar atât! Profesorul Andrei Marga și-a spus răspicat, public, argumentat până la capăt opinia. Mor oamenii cu zile datorită nepregătirii și obsesiilor decidenților.
Citește cartea domnului Marga, Lecțiile pandemiei (2020), și o să vezi pe ce arătură ești. Cartea aceluiaș autor, Europa și Israelul. O simbioză istorică este o contribuție în spațiul strategiilor internaționale de la această oră, ca și Destinul Europei (2011), Schimbarea lumii (2013), Ascensiunea globală a Chinei (2014), Ordinea viitoare a lumii (2017). Un autor de anvergură cercetează și gândește universal.
Se vede bine că cine nu are idei și argumente înjură. Jalnic, dar asta este. Nu știam că s-a ajuns la așteptarea desființării Cotidianului, căci deranjează. Deranjează minți înguste. A mai alunecat mintea unora la desființării și în anii cincizeci, și în anii șaptezeci. Se vede că unele minți nu au progresat.
Râde un hârb care semnează Râd de proști! Poate râde, căci prostul de obicei râde. Chiar dacă se crede cu ștaif. Nu mă cobor la mintea și limbajul lui, căci sunt ale lui. Dar nu pot să nu fiu dezgustat din nou de confuzii. De unde până unde faptul că evaluez pozitiv un om și o operă este un motiv de reproș. Nu avem dreptul la gândire?
Pe de altă parte, văd confuzia continuă: domnul Andrei Marga spune lucrurilor pe nume, cultivat și probat la fiecare pas. Dar se mobilizează tot felul de nimeni, neciopliți și rudimentari, cu afirmații fără vreo acoperire, făcute spre a descuraja oamenii să citească. Azi mâine o să aflăm că domnul Marga nici nu a existat pe aici, ci a trecut ca o stafie în drum spre San Francisco sau Sydney!
Aberații de inși inculți care, în loc să abordeze idei, atacă persoane! Acum este atacat Marga, apoi alții! Dezgustul meu este mare: cum să înaintăm și în România? Nu este cum, cu asemenea inși.
@Profesor de Cluj Napoca : cred că e momentul solemn să îți arunci diplomă sau să o bagi făcută sul,unde îți recomand eu,dacă ai ajuns la o vârstă și tot prost ai rămas!Isus este o invenție grecească copiată după cultul lui Serapis,așa cum Biblia e carte copiată după altele anterioare,conform ultimelor descoperirie arheologice de la Ebla!Plus că acel cod de 10 porunci date lui Moise,(alt personaj inventat)este copiat la litera după codul Hammurabi..:))
Așa zisele Manuscrisele de la Marea Moartă
sunt dovedite astăzi falsuri fabricate,giulgiul din Torina e un fals,și tot ce pomenește de istorii biblice sunt falsuri!Până la Alexandru cel mare zona era dominată de Egipt,apoi Imperiul persan și după Alexandru cel Mare ,Asia a fost greacă până în zilele cuceririi otomane Restul sunt povești de adormit copiii
Papetaria Marga înșirată de ține a fost copiată după alte cărți și este la fel de inutilă că majoritatea lucrărilor politologilor de doi bani din România
@Un Bucureștean dezgustat: ” dacă profesorul din etc”e gogomanul,tu ești tăntălăul!Postarea lui „rad de proști”e corectă nu am avut în Istorie două figuri atât de anti ca Lucian Boia,care isi acorda singur titulatura falsa de „istoric”,sau Marga care nici el nu mai știe ce e:filozof,virulent gazetar tip Gica Contra (dar topit după onoruri),politilog de piață centrală sau Turnatorus Emeritus..
la nivel istoric a fost simbioza sau parazitoza ?
Numai la lichele de teapa ta țin falsurile, jardanele. V-ați aciuat pe la acest subsoluri ca șobolanii și roadeți la papuci și la plachiuri, de parcă acesta este sensul vieții. La voi poate că și este!
Nu cunoști cărțile de care vorbești, nu cunoști opera autorilor, nu cunoști tema. Cu o cultură de trei milimetri, cu o filologie vădit cârpită, vrei să dai lecții. Nu ține, decât poate la fraieri.
Cu Manuscrisele de la Marea Moartă, cu giugiul de la Torino, cu tot ce zici, inventezi ca să salveți propria incultură. Nu mai spune așa ceva că te faci de minune la patrat! Oricum știm că ești un prost agresiv.
Ai vreo opinie în tema cărții sau numai baliverne de neștiutor? Ai vreun considerent de metodă? Ai vreo părere calificată? Ai interpretări alternative? Nici măcar ce este negru pe alb, în prezentarea volumului domnului profersor Marga, Europa și Israelul. O simbioză istorică, nu ai citit. S-a văzut că – mai sus cineva a remarcat- nici nu ai reținut titlul de care vorbești.
Ești doar campion la vulgaritate și impostură, Jardanele. Tot ce debitezi este doar ură, fals, impostură. Asta-i societatea voastră avansată?
Tică cultură mică, bați câmpii prin curțile murdare ale sri-usr-plus-pnl! Te-ar putea întreba alții, cum întrebi: tu ești în toate mințile? Te ține cineva de braț la trecutul străzii?
Până un alta mor oameni, dar nu idolii voștri – johannis, ludy orban, dany barna, csolos – fac să moară oameni, prin nepriceperea lor?
Domnul Andrei Marga a publicat volumul Lecțiile pandemiei, în care a examinat ce dorești, acum câteva luni. Ai citit-o ca să poți lua la rost un autor?
Tu te-ai revoltat față de șefii tăi vâzând cum tratează oamenii acestei țări? Sau lingușești cerînd altora să repare prostiile voastre?
Iar treaba cu Tora denotă ignoranța ta. Tora este Biblia ebraică, dacă vrei să știi, partea de bază a Bibliei creștine. Da, este adevărat, și Biblia a rezolvat situații, dacă așa pui problema. Este drept că pe voi din curțile acelea murdare Biblia vă enervează. Dar este numai enervarea unor ignoranți, care se dau știutori cu pieptul umflat.
Tristă suficiență bă Tică! Se vede că nu mai ești în stare să înveți din ceea ce nu ai învățat. Dar poți fi ajutat să treci drumul și să fii în toate mințile. Atâtea cîte le ai.
Multi citesc, putini inteleg!
Am inceput sa citesc articolul”o simbioza istorica Europa si Israel „si am fost surprins de cele spuse de Dl A Marga „nu stiam ! ,iar nu stiam !si tot asa ,cu toate ca ai spus Dle Marga ca erai decan,prorector,rector la UBB-Cluj,dta nu stiai !,dar ai continuat in nestiinta declarata sa spui,sa scrii,sa profiti de ce nu stiai !!,ba chiar sa impui in manualele de scoala istoria holocaustului despre care habar nu aveai !,si n-ai tinut cont nici de faptul ca in perioada respectiva acea zona tin care evreii au avut de suferit era sub hortisti !.
Ce poate sa invete de la dta un tanar de azi ??,ca trebuie sa accepte ca romanii au fost niste criminali !!.
Daca romanii erau niste criminali in Israel nu se mai vorbea LIMBA ROMANA !,sutele de mii de evrei din Israelul de azi au pe certificatul de nastere localitati din Romania !. Romania n-a fost condamnata niciodata pentru persecutarea evreilor!.
Daca esti un partizan a lui Ellie Viesel n-ai decat ,dar in Romania n-a fost holocaust si n-ai dreptul sa acuzi acest popor. Evreii au avut de suferit sub faraoni !;sub babilonieni !;sub rusi si sub ucrainieni vezi originea pogromurilor !,sub nemti ,dar nu sub romani !.
Ar trebui să te și informezi bade Andreeșanu! Pe cât cunosc, cartea domnului Marga nu este o carte despre Holocaust. Dar dacă aduci vorba, citește publicațiile istoricilor de la Universitatea AICuza din Iași. Ei te lămuresc cum se stă cu progromurile. Ca să nu mai vorbești aiurea.
„Profesor”, mare biciuitor de „subsol”, biciuieste verbal pe „baieti” pentru comentariile lor. Cica as fi redat „un simplu cliseu incult”, cand de fapt ma intrebam, din simpla cinste intelectuala…
Eu nu ma refeream la ce se discuta si este acceptat la nivel de comunitate academica, ci la cristofobia si rasismul cultului mozaic ortodox fara de care nici un guvern israelian nu este viabil.La israelianul de rand…
Tocmai din cauza vulgaritatii constiintei unora ca „Profesor” Romania nu va fi niciodata stat modern.
Pe coperta cartii apar doua insemne politico-administrative, in speta steagul Israelului si cel al Uniunii Europene.
Titlul cartii este ” EUROPA SI ISRAELUL O simbioza istorica”.
Continutul cartii se refera la relatiile culturale si religioase istorice intre diversele culturi si religii ale popoarelor europene si poporul evreu.
Insemnele de pe coperta cartii nu au pertinenta in raport cu continutul cartii…
In schimb, aceste insemne ar purtea fi pertinente pentru o apologie a necesitatii admiterii Israelului in Uniunea Europeana…
Speculații goale, Neos. Totdeauna când ai în față fenomene complexe, trebuie să le și cîntărești. Ortodoxia iudaică nu este hotărâtoare în iudaism. Dar de ce nu ne interesează și unitatea creștinismului și iudaismului? De ce te iei superficial după ceea ce ar fi diferența dintre comunitatea academică și restul? Așa ceva nu este sau nu are importanță. Pot să-ți dau și alte probe că un Profesor gîndește precis, competent și responsabil.
În rest, Israelul este mai european decât cele mai multe țări europene. Dacă la asta te gîndești!Nu-i scopul său să intre în UE. Te temi degeaba! Mizele sunt cu totul altele. Dar, în fond, de ce te temi de Israel și nu de alții? De unde această atitudine?
D-l profesor isi incepe spovedania de a recunoaste ca nu stia nimic, ce mai, un fel de prosteala de a lui, pe care incearca sa o aplice, cu rol de spalare a creierului si la noi romanii. Brusc, dupa ocolul tarii a luat lumina, care tot de la rasarit vine, si mai apoi incepe sa loveasca cu argumentele lui Putin&Co. ce este rau in UE, mai ceva ca in povestea cu castravetele a lui F.Piersic. Ma intreb daca vorbind cu Shimon Perez s-a lamurit si el in sfirsit ca in Romania, nu se poate vorbi de Holocaust, asa cum “aginturile” dupa executia NKGB-ista a lui Ceasca, continua in stil bolshevic, denigrarea noastra, asa cum bravul nostru intelectual a facut-o si o face.Deci concluzia este ca avem de a face cu propaganda geopolitica disperata, la fel ca in R.Moldova, si mai mult la noi, de catre KGB-istul impostor, transfugul WeiSSel, care se hraneste cu Holocash de la Bugetul nostru, datorita saraciei lor. Adevarul este ca dezbinarea care o propaga ei, a devenit ceva curent si la ei, uitindu-ne la Bibilica, care se pare a intrecut ce este pe la noi. Deci Khazarii (sunt atei) o tin langa cu Putin, iar evreii “nostri” din Israel, daca nu pot sa plece pe alte plaiuri, cum se intimpla cu multi, vor sa vina in Romania. Un fel de secu de la ei a spus ca in 15 ani, totul devine amintire, iar deja limba Rusa e mai ceva ca in Basarabia noastra. Oricum fara SUA, totul devine poveste sau un nou mit.
O zi buna.
Con
P.S. Regret ca nu s-a publicat comentariul anterior, poate pt.ca HABARNAM (era o carte pt.copii) s-a simtit jignit
Cone, iar te bagi în ce nu pricepi. Și eu am citit ce scrie negru pe alb domnul Andrei Marga, în Cotidianul, mai sus, și nu găsesc nicicum invențiile matele. De altfel, pricine poate citi ca să vadă că te bagi, dar nu pricepi (puțin zis!). Formula „nu știam” este retorică. Ea se referă evident la ceea ce avea să vină în ordinea lecturilor și pregătirii domniei sale. Doar scrie că la Habermas a luat contact cu tema simbiozei germano-evreiești, care este cultura performantă a Germaniei. Dînsul a mai scris în acest ziar că studenții generației sale au studiat la facultate cursuri de creștinism și iudaism contemporan, încât știa de mult cum stau lucrurile. Așa că nu faci decât să falsifici, ca să poți spune o inepție, ca de obicei. Citările sint din Wirsching, istoricul consilier al cancelarei germane, Picketty, cel mai important economist francez, Bootle, renumitul economist britanic. Nu este aici nici un Putin, care vă scoate din mință și mințiți, tot timpul, Cone!
D-le Balthazar, asa de informat esti, ca ai dat-o cotita asa cum va pricepe-ti mai bine. Doar o simpla intrebare pentru domnii specialisti orientali: Ai auzit de Shimon Perez, sau vreti si il cenzurati si pe acest OM. La voi sunt apreciati dupa cum credeti voi, pe cei care asa cum le dicteaza Talmudul, sa faca numai rau, ex….mai era unul copiind pe tov.Lenin striga, ca nu-l durea gura (au ucis, au ucis, au ucis…asa cum hotii striga hotii), creind viitorul market sa faca Ghiseftul, adica chipurile sa repare raul. Nicolae Steinhardt a si spus-o in sensul ca oricine, sau mai bine zis, orice nenorocit poate face rau, in contrast cu noua religie la care a aderat din convingere, pentru ca Binele, si sa-ti iubesti aproapele, nu este la indemina oricui, nemaivorbind de nenorociti, care pot fi si din nastere. Chestia cu KGB Putin, este ca pe el il scoate din minti UE iar tov.profesor fuga, fuga, …cu povestea cu castravetele a lui F.Piersic, ca stie si el la fel,de ce nu este bine. Tu trebuie sa fi unul din cei care apera cu vesnica mindrie proletara ca sa nu fie intinate valoriile
neocominterniste/comuniste/bolshevice/globaliste…(ce mai cameoleoni…) pe Tov.Putin, pe care mai bine tace-ai, decit sa-l desconspiri pe marele cirmaci inca inchinator la moastele faraonului Lenin (a mai fost si Ceaska la fel, cu viitor de aur).
O zi buna si crestineste, sa-ti dea Dumnezeu de 1000 de ori binele pe care tu si d-nul Profesor il vreti pentru Romania.
Con
Mă Cone, cu inși ca tine, care mint în față, spunînd invers decît scrie negru pe alb, degeaba Dumnezeu dă, că strică inșii. Așa că este potrivită urarea Să-ți dea Dumnezeu pe cât adevăr grăiești!
Tocmai aici este tragedia României, că inși care mint ajung să facă dreptate! Ia uită-te la idolii tăi – johannis, orban, turcana, tătar etc. Și la tregediile ce ies.
Este mai bine să spui adevărul, cum face și articolul domnului profrsor Marga, decât să falsifici ca tine și ai tăi. Discuția despre UE nu are nici o legătură cu Putin – este o discuție internă în Franța, Germania, Ungaria, Polonia, și alte țări în care se discută bărbătește. De lingușitori nu are nevoie nimeni.
Adică cum, mă minte scurtă de Con, o carte despre UE și Israel te duce cu gândul la Putin și la orice. Nu vezi bade că nu are nici o legătură nici cu bolșevismul, nici cu Ceaușescu (pe care-l aduci vulgar la nivelul tău!), nici cu Putin nici cu alții care te pun pe jar. Oare conduite cu minimă cultură au devenit rare? Cam asta dovedești, biată loază! Ți se poate spune la fel: să-ți dea bunul Dumnezeu atâta cât adevăr scoți pe gură! Crezi că România are nevoie de minciuni vădite, ca cale pe care le spui, sau de oameni cultivați și sobri, profund responsabili? Te las să tragi concluzia. Nu-ți cer să procedezi ca Juda, nicidecum.
D-lor, eu nu am auzit nici o referire despre Shimon Perez, care are un atu si pentru alti evrei, mai ales ai „nostri”, dar si pentrru noi Romanii. Va apuca tremuratul cind nu reusiti sa pacaliti poporul (cu TV s-a fumat), dar mai ales cu propoganda pro rusa. Eu, crestineste, pentru ca va vreau binele, va doresc de 10000 ori mai mult bine sa va de-a Dumnezeu, asa cum doriti sa o faceti pentru tara noastra. Eu nu ma declar partizan a vreunui partid sau politician, ca dvs…
O zi buna.
Con
P.S.Nicolae Steinhardt nu este pentru analiza filozofica subiect de studiu, sau numai comentarii despre mirlanul Putin???
Cer scuze anticipat pentru greselile de scriere (care sunt), pentru ca stiu ca turbati ca nu gasiti prostii vostri, asa cum faceau fariseii in trecut.
Iar minți, Cone. Citește și vezi că scrie despre Shimon Perez. Pune ochelari. Numai că nu se poate scrie totul într-un articol, mă minte dusă la plimbare, dar care atacă prostește! Nu este nimic aici cu Putin sau despre Putin. Visezi, nene! Nici cu sau despre Steinhardt. Nimeni nu scrie despre totul pe lume.
Unde-i, cum zici, propoganda ta prorusă, nene? Așa că să-ți dea Dumnezeu atât cât adevăr spui!
Oricum, citește, insule, înainte de a vorbi! Și mai ales asigură-te că ai priceput ceva.
Pentru noi suntem profesori, profesori, a toata stiitori, repet inca o data: Ideiile anti UE, citeva citate de redat aici este pierdere de vreme, reflecta propaganda lui Putin, nu a mea…Daca a avut un inceput recunoscut de prosteala, putea sa ne spuna si noua tov. profesor ce i-a spus Shimon Peres, ca de Biby lica stim prea multe, care nu fac cinste oamenilor simpli.Dar sa cenzurezi un OM, nu se face pentru d-voastra care ne doriti sa ne luminam si noi, oamenii simpli din popor.
De Habarnamul d-voastre, am inceput sa il stim pe de rost,dar ce folos….Poate pentru ca dpdv al culturii interzise prin legi antinationale, nu pute-ti vorbi d-voastra comentatorii, despre un alt OM, Steinhardt, asta este grav, mai ales ca il vre-ti santificat cpe mirlanul d-voastra de Putin. Ceva de calitate?…, sau asa ceva nu s-a mai vazut. Oricum, pentru ca sunt crestin, nu pot sa fiu cu ura in suflet ca d-voastra, si nu va vreau decit binele, mai mult sa va dea Dumnezeu de 100000 ori mai mult binele pe care il vreti voi pentru Romania.
O zi buna.
Con
Vorba lui Schiller, pe un prost nu-l scoate din ale lui nici măcar Dumnezeu! Așa că, mă Coane, nici nu mă obosesc. Doar că minți pe șleau, după ce, poate, ai văzut că aici nu se discută de Putin. Se citează cei mai autorizați cercetători ai UE – Habermas, Pickety, Bootle, Wirsching etc. Care trăiesc în Germania, Anglia, Franța și nu au nimic cu Putin.
Te dedai la aberații, fără cea mai mică legătură cu articolul. Decît dacă cineva se lasă în seama prostiilor matale. Discuția despre UE nu este ca în România de azi, adică aproape de zero, ci una vie. Dar discuția nu are nimic cu Putin, care te scoate, se vede, din minți, chiar dacă dînsul nu știu să-ți dat vreo importanță.
Oricum, chiar la vîrsta și uzura vădită a matale, n-ar strica să pui mâna pe o carte de gramatică. Un pretins patriot român nu poate stîlci gramnatica în halul ăsta!
Așa că îți doresc și eu să ai atîta bine de la Dumnezeu cît adevăr grăiești!