Greva salariaților de la Electrolux Satu Mare este tipul de conflict care ne arată cât de nocivă poate deveni relația dintre partenerii sociali, atunci când dialogul și forța argumentelor devin elemente marginale în interiorul unor relații de putere dezechilibrate, în care sfidarea partenerului, socotit a fi mai slab, și ignorarea problemelor pe care le are, devine regulă.
Un cadru legislativ ostil salariaților nu poate garanta controlul total al acestora, pentru că vine un moment în care, după un lung șir de renunțări, aceștia ajung în situația de a nu mai avea la ce renunța.
Marea și respectabila, de altfel, multinaționala Electrolux a devenit, din păcate, un exemplu de rele practici în ceea ce privește folosirea dialogului social ca element de responsabilizare a partenerilor. De prea mulți ani, sub conducerea unei administrații căreia, se pare că, îi este străină cultura dialogului și responsabilitatea socială față de proprii angajați, relația cu sindicatul din fabrică s-a rezumat la permanente ciocniri de limbaje, care se intersectau, dar nu reușeau să comunice niciodată cu adevărat.
În codul de conduită a companiei Electrolux, în capitolul Politici la locul de muncă, la puntul 5.12 există o precizare care spune la compensații bănești Electrolux încurajează la stabilirea salariilor pentru angajați să se țină seama de un nivel de trai decent din țara respectivă.
“Salariile, inclusiv compensațiile și beneficiile suplimentare, trebuie să fie egale sau mai mari decât nivelul cerute de legea aplicabilă. Electrolux încurajează luarea în considerare a costului pentru întâlnirea de bază nevoile muncitorilor și familiilor acestora, ca parte a definirii nivelului salariilor”.
Plecând de la această precizare a companiei Electrolux, și faptul că această companie a semnat pilonul 8 al înțelegerii de la Bruxelles în ceea ce privește sustenabilitatea și viața socială a angajaților, liderul de sindicat de la Electrolux, Sorin Faur, împreună cu oamenii din sindicat a făcut niște calcule cu privire la salariul mediu net al angajaților, pentru ca un muncitor să aibă un nivel de trai decent.
În acest sens, anul trecut a apărut un studiu făcut de cei de la Sigment și Academia Română, în care se spunea că în România, pentru a avea un nivel de trai decent sau de subzistență trebuie să încasezi venituri de minimum 2.550 de lei net de persoană.
Plecând de la acestă precizare, sindicatul a calculat ce venituri are un muncitor în fabrica Electrolux și s-a constatat că venitul este de aproximativ 1.700 lei plus tichete de masă, care însumează un venit de aproximativ 2.000 lei.
La renegocierea contractului colectiv, sindicatul a cerut o mărire de 800 lei brut care însemna vreo 450 lei net, iar cu acestă mărire de salariu, angajații ar fi ajuns la suma de aproximativ de 2.500 lei. Dar, în timpul negocierilor din octombrie anul trecut, liderul de sindicat a constatat că membrii patronatului nu vor o mărire de salariu de 800 lei. În aceste condiții, membrii sindicali au observat că nu pot obține 800 lei și au scăzut la 600 lei brut, care înseamnă 350 lei net, adică o mărire de salariu de 2 lei pe oră.
Din cauză că nu s-a ajuns la nicio soluție, începând cu data de 01 februarie 2019, a existat un conflict de muncă. Prima conciliere s-a încercat în data de 14 februarie la ITM Satu Mare, dar reprezentanții patronatului nu au acceptat nicio propunere din partea sindicatului. Aceștia au spus că ultima lor ofertă este cea din 31 ianuarie, când au propus o mărire de salariu de 5% pentru toți angajații, la care se adăugau servicii medicale complementare în valoare de 40-50 de lei de persoană și o bonificație – ceea ce ar fi reprezentat o creștere de 11% a fondului de salarii. Ei au calculat că o creștere de 5% înseamnă un plus la salariu de aproximativ 80-90 de lei, iar pentru salariile mai mari din companie, creșterea, fiind procentuală și nu fixă, ar fi fost semnificativ mai mare.
Greva de la Electrolux a început pe 4 martie, pe perioadă nedeterminată, chiar dacă cei din conducerea Electrolux au încercat să o declare ilegală prin acțiune de instanță, dar aceasta a fost respinsă.
Practic, sindicatul cere pentru muncitori o creștere de 2 lei pe oră, adică 350 de lei. În plus, sindicatul ar mai fi propus renunțarea la serviciul medical privat și introducerea acelei cheltuieli în fondul de salarii propriu-zis.
Echipa de management a Electrolux România preciza, pe 20 martie, că propunerea patronatului către liderii de sindicat însemna o creștere a salariului brut de bază pentru angajații din producție de 11%, dar „răspunsul primit din partea reprezentanților sindicatului la această propunere a fost unul negativ, fiindu-ne comunicată în schimb o nouă solicitare, total diferită față de cea înaintată inițial, ce constă într-o creștere de peste 20% a salariului de bază brut al unui angajat din producție.
De la intrarea în grevă, de aproximativ 6 săptămâni, reprezentații patronatului au declarat că ei nu au altă ofertă pentru muncitori.
Între timp, la Satu Mare a venit și ministrul Muncii și Justiției Sociale, Marius-Constantin BUDĂI, care a promis încă de la venire că îi va așeza la masa negocierilor pe reprezentanții patronatului și liderii de sindicat. Acesta a venit, a stat trei ore în fabrică împreună cu reprezentanții patronatului, a făcut un tur a fabricii, a mai vorbit cinci(5) minute cu greviștii, a așezat la masă reprezentanții și dus a fost. Nu a stat nici măcar la negocierile care, de fapt, erau motivul cel mai important al venirii sale la Satu Mare. Acesta a preferat să viziteze fabrica decât să încerce, la masa negocierilor, să aplaneze un conflict, care era în acel moment într-un impas.
După ce ministrul a plecat, reprezentanții patronatului ne-au comunicat că ei nu au altă ofertă pentru angajați. Mai mult, aceștia le-au spus reprezentanților sindicali, că atunci când se vor sătura de grevă, îi așteaptă în fabrică.
Până la urmă, această grevă a început deoarece în acestă fabrică există salarii de subzistență, adică 1700 lei, în contextul în care salariul mediu în România, pe luna februarie este de aproximativ 2900 lei, iar sindicaliștii cer 2000 lei. Mai mult, dacă ne uităm pe o statistică în legătură cu creșterile salariale în România, din februarie 2018 până în februarie 2019, mărirea a fost de 18%.
Acum însă, situația devine din ce în ce mai complicată deoarece în ultimele zile trei angajați ai companiei au intrat în greva foamei, iar alții au declarat că vor intra și ei în greva foamei deoarece vor să fie solidari cu colegii lor.
În presa din Satu Mare, a apărut un comunicat al angajaților care nu au intrat în grevă, adică al celor din personalul TESA, iar liderul sindicatului Samus, Sorin Faur, a decalarat pentru presă, că:
”Scrisoarea nu este facută de muncitorii aflați în fabrică, iar dacă cel care a făcut-o este de la TESA, ea a fost făcută prin dictare de către directorul de resurse umane, care n-a mai putut rezista să nu-și spună punctul de vedere, lucru interzis prin politica de PR a Companiei”.
Vedem că scrisoarea cu date exacte la început, dacă ne referim la numărul angajaților, numărul sindicaliștilor, numărul de persoane aflate în grevă, cifre la care nu are acces decât HR Managerul, continuă cu atacuri la adresa liderilor de sindicat, cu mesaje către greviști ca să-i întoarcă pe aceștia împotriva lor, să-i dezbine și să spargă greva.
Oferta cu 7,5% nu a fost niciodată o ofertă serioasă din partea conducerii, drept dovadă că, după refuzul ei de către muncitori, și-au retras-o și n-au mai vorbit niciodată despre ea. Să nu uităm că acolo nu mai există bonusul de prezență, deci nu vedem unde este acel 11% despre care se vorbește.
Dacă este adevărat că în fabrică sunt 912 salariați, minus 390 care sunt în grevă, adică 522 salariați lucrează, ne întrebăm ce lucrează? Dacă în afară de plita încastrabilă, pentru care este nevoie de vreo 40 de muncitori, restul ce fac în fabrică dacă reușesc, când și când, să producă doar 80 de aragazuri pe zi cu restul de 480 de angajați, în timp ce cu efectivul complet se făceau în jur de 2100 de aragazuri pe zi. Cu ce bani sunt plătiti acești salariați, deoarece ar trebui plătiți corespunzator celor 80 de aragazuri.
Toți cei de la TESA își iau banii în urma muncii celor care realizează produsele, care se vând și se încasează bani, în lipsa acestora nu vedem de unde își iau salariile cei de la TESA. Suntem conștienți că și muncitorii și cei de la TESA au rolul lor într-o societate, dar numai împreună; fără muncitori, cei de la TESA nu-și au rostul și sigur că le este teamă că într-o situație extremă și posturile lor dispar. Mesajul este mai mult un strigat din partea Managerilor, șefilor de departamente și a altor șefi care nu mai au pe cine conduce și, deci, nu-și mai văd rostul în unitate.
Ei știu că muncitorii nu pot trăi cu 1700 RON și dau vina pe situația din România uitând că Electrolux are un cod de conduită în care se specifică faptul că toți angajații au dreptul la un salariu care să le permită un trai decent, nu numai cei de la TESA.
In ceea ce privește atacul la Sindicat, faptul că nu au atenționat ce se întâmplă în fabrică, este o minciună, având în vedere că au fost făcute nenumărate adrese către Conducere, în ceea ce privește comportamentul maiștrilor, iar când s-au implementat noile norme, membrii de sindicat nu au fost de acord cu ele, timp de 2 luni li s-a spus oamenilor de la secțiile de Montaj să lucreze într-un ritm normal, lucru care nu ar fi avut drept efect realizarea numărului de produse. Din păcate, anumite persoane au fost puse în posturi cheie care au împins banda și apoi încet-încet toți s-au conformat, sub presiunile maiștrilor.
Având în vedere că oamenii, care până la urmă, câștigă salariile tuturor, sunt afară în grevă pentru o luptă dreaptă, pentru 2 lei pe oră, din solidaritate, și membrii TESA ar putea să doneze din salariile luate și nemeritate pentru că nu s-a produs aproape nimic în fabrică.
Până la urmă ar trebui, dacă vă preocupă viitorul fabricii trebuia să sesizați conducerea companiei, din Suedia, de gravitatea situației, să se deplaseze în România și să negocieze cu greviștii așa cum ar trebui s-o facă după lege și după principiile democrației, deoarece numai cu teroriști nu se negociează.
În privința cuvintelor aruncate la nervi de către greviști, ar fi interesant de văzut cum s-ar descurca oricare dintre membrii TESA după o lună fără salariu, și ce cuvinte frumoase ar folosi la adresa tuturor după această perioadă. Și încă o dată, „nu liderii de sindicat sunt cei care pot încheia greva, ci cei 400 de greviști aflați în țarcul pus la dispozitie de conducere”, transmite liderul sindicatului liber Samus, Sorin Faur.
Compania Electrolux trebuie să se asigure că bunele intenții, declarate prin acest cod de conduită, au acoperire în fapte. În Romania, după cum s-a văzut, nu se întâmplă acest lucru, iar muncitorii care-i ajuta să producă echipamente electrocasnice, ce fac cinste oricărei industrii din această lume, sunt ținuți, în mod voit, la limita excluziunii sociale.
Este timpul ca bordul Electrolux, căruia, cu siguranță, i-au fost filtrate toate informațiile venite din fabrica de la Satu Mare, pentru a putea trage concluzia că lucrurile sunt sub control, să arate că au suficiente resurse pentru un dialog absolut necesar pentru stingerea unui conflict care, de acum, riscă să producă efecte greu recuperabile pentru Electrolux, pentru salariați și pentru relația dintre aceștia.
Greva salariaților de la Electrolux Satu Mare este tipul de conflict care ne arată cât de nocivă poate deveni relația dintre partenerii sociali, atunci când dialogul și forța argumentelor devin elemente marginale în interiorul unor relații de putere dezechilibrate, în care sfidarea partenerului, socotit a fi mai slab, și ignorarea problemelor pe care le ar, devine regulă.
Un cadru legislativ ostil salariaților nu poate garanta controlul total al acestora, pentru că vine un moment în care, după un lung șir de renunțări, aceștia ajung în situația de a nu mai avea la ce renunța.
Marea și respectabila, de altfel, multinaționala Electrolux a devenit, din păcate, un exemplu de rele practici în ceea ce privește folosirea dialogului social ca element de responsabilizare a partenerilor. De prea mulți ani, sub conducerea unei administrații căreia, se pare că îi este străină cultura dialogului și responsabilitatea socială față de proprii angajați, relația cu sindicatul din fabrică s-a rezumat la permanente ciocniri de limbaje, care se intersectau dar nu reușeau să comunice niciodată cu adevărat.
În acest moment, în Satu Mare, relația dintre salariații reprezentați de sindicat și administrația societății stă pe un butoi de pulbere al carui fitil a fost deja aprins. S-a ajuns în cea de-a șasea săptămână de grevă, iar tehnica fierberii în suc propriu, pe care mizează administrația, este departe de a da rezultatele așteptate, dimpotrivă, radicalismul generat de frustrările și lipsurile unor oameni, ale căror nevoi au fost mereu ignorate, riscă să atingă cote alarmante.
Pai, n-ati vrut voi capitalism? N-ati vrut investitii straine? Ce credeati ca suedezii vin cu pomana? Ziceti merci ca nu fac ca aia de la Nestle, sa va dea papucii! Sa mai rada ” lili ” de Sudul subdezvoltat.
multinationalele colaboreaza,insa foarte bine cu hoardele de securisti si beizadele securiste din tara asta!
de 6 saptamani nimeni din presa centrala nu scrie de acest conflict. Acesti muncitori au fost izolati si tinuti in tarc de catre conducerea de la Electrolux.
Că bine zicea cineva! Stăpânul n-ar fi adevărat stăpân dacă s-ar supăra pe sclavul care încearcă să ridice cumva mâna împotriva stăpânului și l-ar abandona, luându-și catrafusele și plecând! El rămâne pe poziții pentru ca, la nivel de prioritate zero, să pedepsească sclavul și să-l învețe minte.
Angajatii romani sunt umiliti de guvernul PSD-ALDE si de Parlamentul PSD-ALDE. Guvernul imunoglobinei care se revarsa de atatea beizadele, amanti si amante de o prostie rara a defintat ministerul dialogului social care putea media conflictul de munca! Parlamentul PSD-ALDE in loc sa modifice Codul Muncii in favoarea cetatenului roman care munceste, modifica legile justitiei sa il scape pe Dragnea de puscarie! Compania Electrolux actioneaza in limitele legilor romanesti facute de politrucii romani pentru cetatenii pe care ii mint din 4 in 4 ani si pe care nu dau doi bani!