Ascunşi în spatele unor iniţiale, doi bărbaţi, emigrantul politic AA şi migrantul economic XX, se înfruntă într-un subsol în „Emigranţii”, piesa lui Sławomir Mrożek, de la a cărui naştere, pe 29 iunie 1930, aniversăm 85 de ani. Această montare, în regia TV a lui Andrei Măgălie, a pornit ca un pariu reuşit, o propunere de teatru independent a unui trio de proaspeţi absolvenţi – doi actori, Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu, şi un scenograf, Vladimir Turturică.
Textul lui Slawomir Mrożek, scris în 1963, când autorul se refugiază la Paris, este mai actual ca niciodată, în aceste zile în care, pe glob, sunt peste 60 de milioane de emigranţi, dezrădăcinaţi de conflicte armate, persecuţii religioase sau politice, şi de sărăcie lucie. În „Emigranţii” avem un muncitor şi un intelectual polonezi, emigraţi la Paris. Unul îşi doreşte să se întoarcă la familia lui, plin de bani, celălalt, refugiat politic, nu are unde să se mai întoarcă. Niciunul nu-l mai suportă pe celălat, dar nu pot pleca pe drumuri separate. Amândoi au secrete, justificări, idealuri şi trebuie, împreună, să treacă peste cumpăna dintre ani. Spectacolul „Emigranţii” este un cumul al dilemelor existenţiale a doi oameni ce fac parte din clase sociale diferite, obligaţi să împartă aceeaşi camera într-o ţară străină lor, ţară din care nu mai pot pleca.
Despre experienţa curajoasă a montării textului, Lari Giorgescu spune într-un interviu: „Am făcut piesa şi pentru că am vrut ceva care să ne provoace şi pentru că noi credem că, în alte condiţii, nu am fi fost distibuiti în aceste roluri. Sunt două personaje contre-emploi.
Rep: Mai exact…
LG: Aici joc un intelectual de 35 de ani, cu o mentalitate diferită de a mea, într-o epocă diferită. Este un personaj trecut prin viaţă, care a trăit nişte experienţe traumatizante. A fost persecutat politic, a fost nevoit să fugă din ţară, să-şi părăsească familia. Aşadar, contextul nu este foarte accesibil unei persoane de vârsta mea…
Rep: Pentru că a venit vorba de vârstă şi experienţă de viaţă, cât contează una şi cât contează cealaltă în personalitatea cuiva?
LG: Vârstă contează foarte puţin, contează mai mult experienţă de viaţă. Şi capacitatea de a înţelege anumite lucruri. Ce mi se pare mie foarte interesant este că nu tot timpul trebuie să fii nevoit să trăieşti unele lucruri rele pentru a le putea înţelege. Dar capacitatea de a învaţă din lucruri pe care le vezi, despre care auzi vorbindu-se, este ceea ce contează cu adevărat”. (fragment preluat din interviul realizat de Andreea Biling)
Sławomir Mrożek, autor al multor nuvele şi opere satirice, s-a născut în 1930, în Polonia. În 1963 el emigrează în Franţa şi mai târziu în Mexic. În dramele sale Mrożek prezintă situaţii simple, iar tipologia personajelor pieselor lui se caracterizează prin comic şi absurd. Cea mai renumită piesă a sa, „Tango”, este o critică la adresa sistemelor totalitare. Următoarea piesă ca importanţă este „Emigranţii”, care a fost scrisă în perioada în care el însuşi a trăit ca emigrant, prelucrând astfel propria-i experienţă a marginalizării, punând faţă în faţă imaginea refugiatului din motive economice şi a celui din motive politice. Mrożek e un dramaturg ce îşi concentrează atenţia asupra psihologiei personajelor sale în contextul mecanismelor istorice şi politice contemporane.
Difuzarea acestui spectacol omagiază şi împlinirea a 250 de ani de teatru polonez şi 250 de ani de la înfiinţarea Teatrului Naţional din Varşovia, astfel încât anul 2015 este declarat Anul teatrului public polonez.
Spectacol preluat de la Teatrul Arca-La Scena, Bucureşti.
Realizat în parteneriat cu Institutul Polonez de cultură.
Distribuţia: Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu.
Scenografia: Vladimir Turturică.
Producător coordonator: Andras Demeter.
Regia TV: Andrei Măgălie.
