Bursele nu au suferit sub pandemie. Dimpotrivă: le merge mai bine ca oricând. Ar fi căzut doar dacă Federal Reserve Bank n-ar fi împrumutat Guvernul SUA, care, la rândul său, a pompat sume enorme în susţinerea şomajului aşa-zis tehnic.
De ce la noi, aici, în România, Banca Naţională nu poate împrumuta Guvernul? Pentru că nu e bancă privată, desigur. Dacă ar tipări lei şi ar decide să-i transfere Guvernului, nu ar fi vorba de un împrumut, ci de stimularea inflaţiei.
Cum a fost posibilă transformarea Băncii Centrale din SUA într-o instituţie cu acţionari privaţi? Evenimentul a avut loc în 1913. Nişte bănci cu statut de persoană juridică americană ajunseseră să deţină, împreună, un capital mai mare decât bugetul SUA. Părea normal ca Congresul să fie de acord să privatizeze Banca Centrală şi să-i dea dreptul de a împrumuta Guvernul la nevoie: orice criză ar fi fost depăşită rapid pe seama datoriei guvernamentale.
Azi, datoria guvernamentală depăşeşte de câteva ori PIB-ul ţării.
De ce nu a imitat nicio altă ţară acest sistem? Abia acum, UE începe să se împrumute de la Banca sa Centrală, care însă nu e una cu acţionari privaţi, aşadar, rezultatul acestei datorii ar putea fi inflaţia monedei euro. Când un stat se împrumută de la o bancă a sa, poate să-şi şteargă datoria din pix sau să o plătească în bani devalorizaţi de inflaţie. Vai de soarta acelei bănci şi de moneda pe care o păstoreşte!
Pentru a ieşi de sub criza din 2008, UE nu a făcut o astfel de manevră, ci a trecut într-un regim de austeritate a cheltuielilor. De ce, acum, UE a adoptat riscul inflaţiei? Pentru a nu repeta politicile de austeritate, desigur. De ce, pe de altă parte, nu privatizează Banca Centrală Europeană, după modelul american? Pentru că europenii ar considera asta un risc mare de instabilitate financiară câtă vreme băncile private din Europa sunt care germane, care franceze, care olandeze, niciuna cu adevărat europeană şi, toate la un loc, nu au capitalul mai mare decât bugetul UE.
Aici, în punctul acesta, devine limpede faptul că Europa e o putere mai degrabă culturală decât una bancară. Îşi bate joc de identitatea sa culturală urmând un vis financiarist? Mulţi cred că da.
SUA îşi permit luxul socialist de a salva băncile americane (când apare o criză) cu banii contribuabililor din viitor. Europa, tocmai fiindcă are un discernământ mai cult, poate înţelege că acest lux socializant deschide un joc piramidal cu final dezastruos. Anomalia unei datorii suverane infinite nu poate suna a normalitate aici, în Europa. Aici ar suna ca pierdere constantă şi planificată de suveranitate. În fapt, ca un transfer de putere către grupuri non-statale (private).
Este ceea ce s-a întâmplat în SUA după 1913. Acum, Statele Unite sunt o oligomonarhie bancară. Acolo e prea târziu pentru a mai recupera democraţia. Aici e prea devreme pentru a renunţa la ea, chiar dacă UE e mai mult birocraţie decât democraţie.
BNR-ul este de fapt o sucursala a bancii centrale europene. Cea mai corecta denumire ar fi Banca Centrala din Romania ! Deci nu Nationala si nici a Romaniei. Iar Issar escu este un functionar al Trustului Bancher Mondial!