Antonie Solomon: La Revoluţie m-am pitulat sub pat

Fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon, a vorbit, într-un interviu acordat kamikazeonline.ro, despre cum a făcut primii bani, ca ca recepţioner la un depozit de lemne, şi mărturiseşte că, în 1989, când a venit revoluţia, a fost „mort” de frică. A stat ascuns sub pat „o zi sau două”.

Fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon, povesteşte despre primul lui loc de muncă, la Rovinari, ca economist, unde a stat doar trei luni. Apoi s-a dus la Craiova, ca primitor de marfă la depozitul de lemne şi cărbuni, apoi s-a făcut recepţioner.

Fostul edil craiovean povesteşte că nu o ducea deloc rău pe vremea comunismului. „Se făceau şmecherii, da’ n-aveai ce face cu banii. Nu aveam unde să-i ascund. N-aveai voie să ai case, te băgau în puşcărie dacă aveai valută. Toți negustorii câştigau super. Luai un frigider, ziceai că îl probezi acasă. Aiurea. Aveai câte 500 de lei la asta. Se adunau două-trei pe săptămână. Nu duceam lipsă de nimic. Îl aveam pe fratele lu’ maică-mea, naşul meu, director la ICS Alimentar. Nu stăteam la cozi. Aveam ce-mi doream: de la whisky la 170 de lei, până la salam de Sibiu. Îi ajutam şi pe alţii cu copii mai mari. Al meu a crescut la Cîrna, la ţară. Fără găini stresate”, povesteşte Antonie Solomon pentru kamikazeonline.ro.

Venirea Revoluţiei nu l-a prins la fel de stăpân pe el, dimpotrivă.

„Doar eu aveam stresul care ţi-l dădea viaţa de zi cu zi. Să nu vorbim de Ceauşescu, trădători peste tot… Chiar dacă mă vezi acum cu gura mare, atunci nu aveam curaj să zic nimic. Doar bancuri la şpriţ. Păi, la Revoluţie, m-am pitulat, am stat sub pat. Pe cuvânt. Toţi, că… dom’le, certificate. Bă, n‑auz­i că am stat sub pat? O zi sau două n-am mişcat. Şi eram şi eu şef de serviciu. Nu­-mi doream Revoluţia. Doar că prea ne spălau creierul. Două ore de program la televizor. Dacă dădea Ceauşescu drumul la graniţă să muncim afară, nu se mai întâmpla nimic. La mintea noastră ascuţită de la foame, aduceam o grămadă de bani în ţară”, mărturiseşte Antonie Solomon.