Cel mai bun antropolog pe care îl avem azi, Andrei Oişteanu, mărturiseşte într-un interviu recent că speră ca după pandemie să existe mai puţin antropocentrism în mentalităţile noastre.
Şi ce să punem în centru dacă nu omul? Contextul în care îşi exprimă această speranţă este unul care indică natura (ecologismul) drept centru.
Mai întâi, avem a remarca faptul că o pandemie nu are de ce să trezească preocupări ecologiste. Nu am defectat noi, omul, liliecii atunci când au transmis pangolinului un virus, după cum, în secolul al XIV-lea, nu „criminalitatea” noastră antiecologică a defectat puricii care au transmis ciuma neagră.
Da, e limpede că o viziune îngrijorat-ecologistă se plânge, azi, de faptul antropocentrismului: omul face rău naturii. Dar o pandemie e cazul invers: natura face rău omului.
Pe de altă parte, faptul antropocentrismului nu poate fi doar o chestiune de mentalitate câtă vreme este transmis prin Vechiul Testament ca o consecinţă a relaţiei Dumnezeu-om: nu natura leilor, ci natura omului a fost făcută după chipul şi asemănarea Creatorului…
Mai radical decât antropocentrismul, care îl consideră pe om drept regele junglei, este antroposofismul. „Sofismul” central, aici, susţine că toată natura este derivată din evoluţiile spirituale eonice ale entităţii omeneşti. Dacă îndepărtăm ghilimelele din jurul cuvântului sofism, ar trebui să acceptăm realitatea Sofiei cereşti, înţelepciunea lui Dumnezeu, şi faptul că în centrul ei stă omul, nu natura. Cum spune antroposofia, avem a accepta că maimuţa (natura) se trage din evoluţiile omenescului.
Această antropologie spiritualistă a evoluţiei poate explica, de altfel, mult mai clar decât materialismul cum şi de ce organismul uman se apără prin anticorpi de atacurile unor virusuri de natură animalieră ori aviară. Aceste entităţi – animale, păsări – au doar corp fizic şi corp eteric; corpul lor astral (emoţiile) nu este individualizat. Este un corp de specie ori, dacă vreţi, popular spus, de turmă. Un virus de la purici, care l-au luat de la şobolani, poate ajunge la om. Ce se întâmplă? Corpul astral de turmă al virusului din organismul puricilor va întâlni corpul astral individualizat al oamenilor şi are a deveni o toxină pentru celulele lor. Întrebarea este, acum, de unde provine inteligenţa organismului omenesc în operaţiunea lui de a elabora antitoxine (anticorpi)? Dacă vei răspunde că este o inteligenţă a materiei (carbon, hidrogen, oxigen etc.), se cheamă că eşti savant materialist, cu toate că niciodată în laboratoarele tale nu ai putut pune să se unească nici măcar doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen ca să vezi cum se face o moleculă de apă.
In centru este Dumnezeu, nu omul. Omul este OM numai in comuniune cu Dumnezeu. Sursa tuturor bolilor este pacatul. Nicio molima, nicio arma, fie ea conventionala sau nucleara, nu ar avea nicio putere asupra omului, daca omul nu-i da el insusi acea putere. Omul fizic se supune legilor fizicii. Omul duhovnicesc se situeaza deasupra legilor fizicii. Sfintii lui Dumnezeu put muta muntii la propriu cu un singura cuvant. Sau pot distruge intreaga planeta cu o vorba, la fel cum ar putea face orice inger. De 2000 de ani rataceste pe pamant un om blestemat de Iisus Hristos sa traiasca pana la a doua Sa venire. Oricat ar vrea sa moara, nu poate muri, indiferent cat ar incerca. In Sfantul Munte traiesc dragoni, serpii uriasi cu aripi, care sunt legati de Maica Domnului sa nu faca rau nimanui decat la sfarsitul lumii. La actiunea omului impotriva Naturii, Natura reactioneaza pentru a restabili echilibrul in univers. Seceta este rezultatul secetei din sufletele oamenilor. Lacrimile de pocainta face ca ploaia sa coboare pe pamant pentru ca Natura sa renasca.